Capitolul 8 — Mintea și religia

Iubirea lui Hristos umple de viață întreaga ființă — Iubirea pe care o răspândește Hristos umple de viață întreaga ființă umană. Ea vindecă, prin atingerea sa, fiecare parte vitală a organismului — creierul, inima, nervii — și activează energiile superioare ale ființei; eliberează sufletul de vinovăția, tristețea, anxietatea și îngrijorarea care distrug puterile vieții; aduce cu sine seninătate și pace și inspiră în suflet o bucurie pe care nimic din ceea ce este pământesc nu o poate risipi, o bucurie în Spiritul Sfânt, o bucurie dătătoare de sănătate și viață. — The Ministry of Healing, 115 (1905).1MCP 65.1

Lucrarea lui Hristos este aceea de a-i vindeca pe cei cu inima zdrobită — Puterea vindecătoare a lui Dumnezeu este prezentă în structura intrinsecă a sistemului natural. Dacă este tăiat un copac, dacă o ființă umană este rănită sau își fracturează un os, natura începe imediat să repare răul produs. Chiar înainte de a apărea nevoia, agenții vindecători sunt deja pregătiți, iar atunci când este afectată o parte a sistemului, toate energiile sunt mobilizate pentru a realiza lucrarea de refacere. Tot astfel este și în domeniul spiritual. Înainte ca păcatul să genereze nevoia, Dumnezeu a prevăzut și a pregătit remediul. Fiecare suflet care cedează ispitei este lovit și rănit de către vrăjmaș; dar, ori de câte ori apare păcatul, Mântuitorul este prezent. Lucrarea lui Hristos este aceea de a-i “vindeca pe cei cu inima zdrobită, de a propovădui robilor de război slobozirea, de a da drumul celor apăsați”. (Luca 4, 18.) — Education, 113 (1903).1MCP 65.2

Rețeta Mântuitorului pentru vindecarea suferințelor mintale și spirituale — Cuvintele Mântuitorului nostru, “Veniți la Mine și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11, 28), reprezintă rețeta pentru vindecarea bolilor fizice, mintale și spirituale. Deși oamenii au adus suferința asupra lor înșiși, datorită propriilor lor greșeli, Hristos îi tratează cu compasiune. Ei pot găsi ajutor în Isus și El va face lucruri mari pentru aceia care au încredere. — The Ministry of Healing, 115 (1905).1MCP 66.1

Superioritatea Evangheliei în raport cu știința și literatura — Știința și literatura nu sunt în stare să aducă în mintea întunecată a oamenilor acea lumină pe care numai Evanghelia glorioasă a Fiului lui Dumnezeu o poate aduce. Singurul care este capabil să realizeze marea lucrare de iluminare a sufletului este Fiul lui Dumnezeu. Nu este de mirare că apostolul Pavel declara cu convingere: “Căci mie nu mi-e rușine de Evanghelia lui Hristos; fiindcă ea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede”. (Romani 1, 16.) Evanghelia lui Hristos se întrupează în cei care cred și îi transformă în epistole vii, cunoscute și citite de către toți oamenii. În acest fel, aluatul neprihănirii dospește toată plămădeala. Înțelepciunea cerească ne face în stare să discernem și să apreciem trăsăturile veritabile ale măreției caracterului, deoarece unicul standard, estimat ca fiind suficient, în ochii lui Dumnezeu este sfințirea. — The Review and Herald, 15 decembrie, 1891. (Fundamentals of Christian Education, 199, 200.)1MCP 66.2

Numai Evanghelia poate vindeca relele care aduc blestemul asupra societății — Hristos este singurul remediu al păcatelor și suferințelor omenești. Numai Evanghelia harului Său poate vindeca relele care aduc blestemul asupra societății. Nedreptatea manifestată de cei bogați față de săraci și ura săracilor împotriva celor bogați își au rădăcinile în egoism, iar egoismul nu poate fi eradicat decât prin supunerea față de Hristos. Numai El poate transforma o inimă înrăită de păcat, într-o inimă iubitoare. Fie ca slujitorii lui Dumnezeu să predice Evanghelia cu puterea Duhului trimis de Hristos; și să lucreze asemenea lui Isus, pentru binele oamenilor. Atunci omenirea va fi binecuvântată și înnobilată într-o asemenea măsură, încât rezultatele care se vor manifesta vor depăși cu mult tot ceea ce ar fi fost posibil de realizat prin intermediul puterilor omenești. — Christ's Object Lessons, 254 (1900).1MCP 66.3

Desăvârșirea poate fi realizată numai printr-o dezvoltare armonioasă — Dezvoltarea minții constituie obligația noastră morală atât față de noi înșine, cât și față de societate și față de Dumnezeu. Cu toate acestea, mijloacele folosite în vederea cultivării facultăților intelectuale nu trebuie să fie concepute niciodată în detrimentul calităților morale și spirituale. În realitate, nivelul cel mai înalt al desăvârșirii nu poate fi atins decât atunci când însușirile intelectuale se dezvoltă în armonie cu trăsăturile morale. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 541 (1913).1MCP 67.1

Influența divină transformă mintea — În parabolă, femeia a introdus aluatul în plămădeală. Era necesar să se adauge ceva care lipsea. Aluatul divin exercită o influență asemănătoare. Când mintea este transformată, facultățile ei sunt trezite la viață. Conștiința care fusese moartă își recapătă sensibilitatea. La convertire, omul nu este dotat cu însușiri noi, care să nu fi existat mai înainte, dar aptitudinile pe care le are sunt sfințite și înnobilate. O asemenea schimbare nu poate fi produsă prin intermediul puterilor omenești. Ea este în exclusivitate rezultatul intervenției Duhului Sfânt.1MCP 67.2

Lecția aflată în pilda aluatului va fi înțeleasă numai atunci când mintea noastră se va afla sub călăuzirea Duhului lui Dumnezeu. Aceia care își deschid inimile pentru a primi adevărul vor ajunge să conștientizeze faptul că, în procesul de transformare a caracterului, cel mai puternic agent este Cuvântul lui Dumnezeu. — The Review and Herald, 25 iulie, 1899.1MCP 67.3

Adevărul Evangheliei conferă o apărare sigură — Cunoașterea și înțelegerea profundă a învățăturilor Cuvântului lui Dumnezeu constituie o necesitate vitală pentru fiecare dintre noi. Mintea noastră trebuie să fie pregătită pentru a suporta orice încercare și pentru a rezista în fața oricărei ispite, indiferent dacă acestea provin din exteriorul sau interiorul ființei. Noi trebuie să ne conștientizăm motivațiile, pentru a ști de ce credem ceea ce credem și de ce ne aflăm de partea lui Dumnezeu. Adevărul trebuie să exercite o permanentă supraveghere a inimilor noastre, pentru a ne avertiza și pentru a ne mobiliza împotriva oricărui vrăjmaș. Toate resursele puterilor întunericului vor fi îndreptate împotriva noastră; iar aceia care sunt indiferenți și neglijenți, aceia care și-au legat afecțiunile de comorile pământești și care nu s-au dedicat înțelegerii relației dintre Dumnezeu și poporul Său vor constitui niște victime sigure. Nici o putere în afara cunoașterii adevărului, așa cum este el în Isus, nu ne va putea face capabili să rămânem statornici; dar cel care deține o asemenea cunoaștere va învinge o mie, iar doi vor pune pe fugă zece mii. — The Review and Herald, 29 aprilie, 1884. (Our High Calling, 332.)1MCP 67.4

Consacrarea noastră față de Hristos aduce pace — Viitorul nostru depinde în întregime de dispoziția inimii noastre de a-L primi în mod personal pe Isus, Prințul păcii. Mintea poate găsi liniște și odihnă numai în și prin consacrarea ființei noastre față de Hristos, în care se află plinătatea puterii. Datorită nădejdii mari și minunate descoperite celui care cunoaște Marele Dar, inima se va bucura în Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și va primi acea pace, acea mângâiere și acea speranță, pe care numai El le poate oferi sufletului. În acest fel, veți fi atât de plini de mulțumire, încât Îi veți aduce slavă lui Dumnezeu pentru marea iubire și pentru harul ce v-au fost dăruite.1MCP 68.1

Priviți spre Isus Hristos, Ajutorul vostru! Spuneți-I bun venit și bucurați-vă de prezența Sa iubitoare. Mintea voastră poate fi înnoită în fiecare zi. A accepta pacea și odihna, a vă înălța mai presus de temeri și a-L lăuda pe Dumnezeu pentru binecuvântările pe care le primiți reprezintă un privilegiu care vă aparține. Nu ridicați bariere constituite din lucruri lipsite de valoare, care Îl țin pe Isus departe de sufletul vostru. Schimbați-vă atitudinea; încetați să vă lamentați; exprimați-vă mulțumirea pentru marea iubire a lui Hristos, care a fost și este arătată față de voi. — Letter 294, 1906.1MCP 68.2

O minte preocupată de Hristos descoperă o motivație stimulatoare — Dacă am îngădui ca mintea noastră să fie preocupată mai mult de Domnul Hristos și de lumea cerească, am descoperi un temei puternic și o motivație stimulatoare pentru a ne angaja în bătăliile Domnului. Contemplarea slavei acelei lumi mai bune, care va deveni curând propriul nostru cămin, va face ca influența mândriei și a iubirii de lume să-și piardă puterea. Atunci când sunt așezate alături de farmecul lui Hristos, toate atracțiile pământești par să aibă doar o mică valoare. — The Review and Herald, 15 noiembrie, 1887.1MCP 68.3

O cunoaștere care fortifică mintea și întărește sufletul — Noi avem nevoie de acea cunoaștere care va fortifica mintea și va întări sufletul și care ne va face să fim oameni mai buni. Educarea inimii este mult mai importantă decât simpla acumulare a cunoștințelor teoretice. Este bine și chiar esențial să ne însușim o cultură intelectuală apreciată în lumea în care trăim; dar, dacă lăsăm eternitatea în afara intereselor noastre, vom comite o greșeală pe care nu o vom putea repara niciodată. — The Ministry of Healing, 450 (1905).1MCP 68.4

Mintea și războiul spiritual — Progresul nostru din punct de vedere al purității morale depinde de un mod corect de a gândi și de a acționa. “Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om”. “Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om.” (Matei 15, 11.19.20.)1MCP 69.1

Gândurile rele distrug sufletul. Puterea transformatoare schimbă inima, înnobilând și purificând gândirea. Harul nu se poate manifesta în viețile noastre, dacă nu exercităm un efort susținut de a ne îndrepta gândurile în mod permanent asupra lui Hristos. Mintea trebuie să se angajeze într-un război spiritual. Fiecare gând trebuie să fie menținut într-o atitudine de supunere și ascultare față de Domnul Hristos. Toate aspectele comportamentale trebuie să fie supuse călăuzirii din partea lui Dumnezeu. — Letter 123, 1904.1MCP 69.2

Preocuparea minții ca mijloc de apărare împotriva răului — Ca mijloc de apărare împotriva răului, preocuparea minții cu lucruri bune este de o mai mare valoare decât nenumăratele interdicții disciplinare sau legale. — Education, 213 (1903).1MCP 69.3

O imaginație pervertită produce întunecime — Dacă ochiul minții este îndreptat spre minunăția tainei neprihănirii și spre superioritatea valorilor spirituale, în comparație cu cele lumești, întreaga ființă va fi plină de lumină. Dar, dacă imaginația este pervertită de fascinația splendorii și a faimei pământești, până când ajunge să le considere vrednice de dorit, întreaga ființă se va umple de întunecime. Preocuparea pentru comorile lumii degradează și secătuiește puterile minții. — The Review and Herald, 18 septembrie, 1888.1MCP 69.4

Mintea îndreptată spre Creator, și nu spre înălțarea de sine — Acolo unde se va acorda atenția cuvenită cerințelor importante, implicate de acest principiu [de a lucra pentru slava lui Dumnezeu], unele metode uzuale de educație vor fi radical schimbate. În loc de a favoriza un spirit de competiție, apelând la mândria și la ambiția egoistă, profesorii se vor strădui să le inspire elevilor lor dragostea de adevăr, frumusețe și calitate, să trezească în ei dorința de a excela în toate domeniile cărora le sunt dedicați. În loc de fi orientată spre atingerea unor simple standarde pământești sau de a fi motivată de dorința de înălțare de sine, dorință care în ea însăși este degradantă și înjositoare, mintea va fi îndreptată spre Creator și va urmări să-L cunoască și să devină asemenea Lui. — Patriarchs and Prophets, 595, 596 (1890).1MCP 70.1

Apă vie în locul unor fântâni crăpate — Isus a cunoscut nevoile sufletului omenesc. Inima nu poate fi satisfăcută de fast, bogății și onoare. “Dacă însetează cineva, să vină la Mine”. Cei bogați, cei săraci, cei din poziții înalte și cei cu situații umile, toți sunt la fel de bineveniți. El făgăduiește să elibereze inimile împovărate, să-i mângâie pe cei întristați și să aducă speranță pentru cei disperați.1MCP 70.2

Mulți dintre aceia care Îl ascultau pe Isus erau îndurerați datorită speranțelor înșelate, mulți sufereau datorită unor necazuri neștiute de nimeni, mulți încercaseră să-și satisfacă dorințele arzătoare ale inimii, căutând lucrurile lumii și slava omenească; dar când toate acestea fuseseră obținute, ei au descoperit că trudiseră numai pentru a ajunge la o fântână crăpată, din care nu își puteau alina setea. În mijlocul aparenței de strălucire și bucurie, ei erau triști și nemulțumiți.1MCP 70.3

Deodată, meditația lor plină de amărăciune a fost întreruptă de o chemare surprinzătoare: “Dacă însetează cineva”, și în timp ce ascultau cuvintele care aveau să urmeze, în mintea lor a început să se aprindă scânteierea unei noi raze de speranță. Duhul Sfânt continua să le prezinte un simbol în care, în cele din urmă, au reușit să înțeleagă oferta neprețuitului dar al mântuirii. — The Desire of Ages, 454 (1898).1MCP 70.4

Necesitatea unirii puterii divine cu eforturile omenești — Duhul Sfânt pune la dispoziție întreaga putere necesară pentru a susține sufletul care se străduiește din răsputeri și luptă ca să reziste în mijlocul situațiilor disperate, în mijlocul ostilității din partea celor apropiați, în miezul urii acestei lumi, în amărăciunea conștiinței propriilor nedesăvârșiri și greșeli. Unirea puterii divine cu eforturile omenești și o legătură strânsă, necontenită, de la început și până la sfârșit, cu Dumnezeu, Sursa puterilor infinite, constituie o nevoie imperativă și absolută. — The Review and Herald, 19 mai, 1904. (Our High Calling, 151.)1MCP 70.5