Capitolul 17 — Ereditatea și mediul social

Puterea eredității — Gândiți-vă la puterea eredității, la influența tovărășiilor și a împrejurărilor rele, la puterea obiceiurilor greșite. Oare ne mai putem mira de faptul că mulți ajung să fie degradați sub asemenea influențe? Oare ne mai putem mira de faptul că acești oameni răspund atât de greu la eforturile depuse pentru a fi salvați din starea în care se află? — The Ministry of Healing, 168 (1905).1MCP 142.1

Adesea, copiii moștenesc predispozițiile părinților — De regulă, copiii moștenesc înclinațiile și predispozițiile părinților lor și imită exemplul acestora, iar ca urmare, păcatele părinților sunt repetate în viața copiilor, din generație în generație. Așa s-a întâmplat cu caracterul ofensator și lipsit de respect al lui Ham, care, reprodus în viața urmașilor lui, a adus blestemul asupra lor pe parcursul multor generații....1MCP 142.2

Pe de altă parte, cât de îmbelșugat a fost răsplătit respectul lui Sem față de tatăl său și cât de remarcabilă a fost linia genealogică a bărbaților sfinți care apar în rândul urmașilor lui! — Patriarchs and Prophets, 118 (1890).1MCP 142.3

Mamele trebuie să cunoască legile eredității — Dacă mamele din generațiile trecute ar fi căutat să cunoască legile care guvernează ființa umană, ar fi înțeles faptul că atât capacitățile lor fizice, cât și starea lor morală și însușirile intelectuale sunt reproduse în copii într-o mare măsură. Dacă ne gândim la implicațiile pe care le are ereditatea, ignoranța cu privire la acest subiect constituie un păcat condamnabil. — Healthful Living, 37 (1865). (Selected Messages 2:431.)1MCP 142.4

Boli transmise de la părinți la copii — De-a lungul generațiilor care s-au succedat de la căderea în păcat, omenirea a urmat cursul unei degradări din ce în ce mai accentuate. Boala a fost transmisă de la părinți la copii, generație după generație. Până când chiar și copiii din leagăn au ajuns să sufere datorită afecțiunilor cauzate de păcatele părinților lor.1MCP 143.1

Moise, primul istoric, prezintă un raport destul de precis al vieții sociale și particulare a unor oameni care au trăit în perioada timpurie a istoriei lumii, dar nu găsim nici o mărturie cu privire la existența vreunui copil care să se fi născut orb, surd, malformat sau redus mintal. Nu este înregistrat nici un caz de moarte naturală care să fi survenit în perioada postnatală, copilărie sau tinerețe.... Atât de rare erau cazurile în care un fiu murea înaintea tatălui său, încât o asemenea întâmplare a fost considerată suficient de neobișnuită, încât să fie vrednică de a fi înregistrată pentru posteritate: “Haran a murit înaintea tatălui său Terah”. Cu câteva excepții, toți patriarhii de la Adam la Noe au trăit aproape o mie de ani. Iar de atunci, media de vârstă a continuat să scadă.1MCP 143.2

În timpul primei veniri a Domnului Hristos, omenirea ajunsese atât de degenerată, încât, printre cei aduși la Isus pentru a fi vindecați de boli, nu erau numai vârstnici, ci și numeroși tineri și copii, veniți aproape din toate cetățile. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 7, 8 (1890). (Counsels on Diet and Foods, 117, 118.)1MCP 143.3

Copiii trebuie să evite obiceiurile greșite ale părinților — Bolile nu apar niciodată fără o cauză. Calea este pregătită și bolile sunt invitate prin desconsiderarea legilor sănătății. Suferința multora este consecința păcatelor părinților lor. Deși copiii nu sunt răspunzători pentru păcatele părinților lor, fiecare om are datoria imperativă de a cunoaște practicile care constituie încălcări ale legilor sănătății. Copiii ar trebui să evite obiceiurile greșite ale părinților lor și, printr-o trăire corectă, să se străduiască să-și amelioreze condiția fizică. — The Ministry of Healing, 234 (1905).1MCP 143.4

Păcatele înaintașilor umplu lumea de boli — Înaintașii noștri ne-au lăsat moștenire obiceiuri și preferințe care favorizează răspândirea bolii în lume. Prin intermediul gusturilor pervertite, păcatele părinților se răsfrâng cu o putere teribilă asupra copiilor, până în cea de-a treia și a patra generație. Modul greșit de alimentație, cultivat pe parcursul mai multor generații, obiceiurile tradiționale, caracterizate de lipsa stăpânirii de sine și de excese, aglomerează căminele de handicapați, închisorile și azilurile de bolnavi mintali din zilele noastre. Necumpătarea în consumul de ceai și cafea, de vin, bere, rom și coniac și folosirea tutunului, a opiumului și a altor narcotice au ca rezultat o degenerare majoră din punct de vedere mintal și fizic, iar această degenerare se află într-un proces de accentuare continuă. — The Review and Herald, 29 iulie, 1884. (Counsels on Health, 49.)1MCP 144.1

Gustul moștenit pentru stimulente — Există indivizi pentru care prezența în casă a vinului sau a cidrului constituie un pericol serios. Ei au moștenit gustul pentru asemenea stimulente, iar Satana îi provoacă în mod neîncetat să le folosească. Dacă cedează ispitei, acești oameni nu se vor mai putea opri niciodată; apetitul pretinde îngăduință de sine și, dacă este satisfăcut, îi conduce la ruină. Creierul este paralizat și desensibilizat, rațiunea încetează să-și păstreze supremația, iar ei se afundă cu totul în viciu. — Testimonies for the Church 5:356, 357 (1885).1MCP 144.2

Viciul tutunului transmis la copii — Folosirea tutunului produce ravagii în rândul copiilor și al tinerilor. Practicile nesănătoase din generațiile trecute afectează copiii și tineretul de azi. Incapacitatea intelectuală, slăbiciunea fizică, dezechilibrul nervos și tendințele nenaturale sunt transmise ca moștenire genetică de la o generație la alta. Și aceleași practici dăunătoare, continuate de către urmași, sporesc și perpetuează rezultatele negative asupra sănătății. Aceasta este cauza căreia i se datorează, și nu în mică măsură, degradarea morală prezentă, care a devenit un motiv de îngrijorare alarmantă. — The Ministry of Healing, 328, 329 (1905).1MCP 144.3

Copiii moștenesc înclinații diverse — Copiii moștenesc înclinații spre rău, dar manifestă și multe alte trăsături de caracter plăcute. Acestea trebuie să fie încurajate și dezvoltate, în timp ce tendințele negative trebuie să fie observate cu atenție și reprimate. Copiii nu ar trebui să fie flatați niciodată, deoarece flatarea și lauda excesivă sunt asemenea unei otrăvi; cu toate acestea, părinții trebuie să manifeste față de ei o purtare de grijă sfântă, câștigându-le astfel încrederea și iubirea. — The Review and Herald, 24 ianuarie, (1907).1MCP 144.4

Cuvinte potrivite de apreciere — O mamă trebuie să adreseze cuvinte de apreciere pentru comportamentul bun al copiilor, ori de câte ori are ocazia. Ea trebuie să-i încurajeze prin cuvinte de aprobare și prin manifestări ale iubirii. Acestea vor fi asemenea unor raze de soare pentru inima copilului și vor conduce la cultivarea respectului de sine și a demnității caracterului. — Testimonies for the Church 3:532 (1889).1MCP 145.1

Moștenirea unui temperament impulsiv — Unora le-a fost transmis ca moștenire genetică un temperament impulsiv, iar în copilărie nu au fost educați să exercite stăpânirea de sine. Adesea, un asemenea temperament iute este asociat cu invidia și gelozia. — Testimonies for the Church 2:74 (1868).1MCP 145.2

Satana profită de slăbiciunile noastre ereditare — Prin propriile puteri, ne este imposibil să ne împotrivim pretențiilor firii noastre decăzute. Prin intermediul acesteia, Satana va aduce asupra noastră o mulțime de ispite. Domnul Hristos a știut că vrăjmașul sufletelor va veni la fiecare ființă umană, profitând de slăbiciunile ereditare și, prin insinuările lui mincinoase, îi va ispiti pe toți cei care nu își pun încrederea în Dumnezeu. Pășind înaintea noastră pe calea pe care noi înșine va trebui să umblăm, Domnul ne-a pregătit posibilitatea de a învinge. Dorința Sa este ca noi să nu ne aflăm pe o poziție dezavantajată în conflictul cu Satana.... “Îndrăzniți”, spune El, “Eu am biruit lumea”. (Ioan 16, 33.) — The Desire of Ages, 122, 123 (1898).1MCP 145.3

Convertirea schimbă înclinațiile spre rău moștenite — O convertire veritabilă schimbă înclinațiile spre rău, moștenite sau cultivate. Religia lui Dumnezeu este asemenea unei țesături rezistente, în care se împletesc cu tact și îndemânare fire nenumărate. Numai înțelepciunea care vine din partea lui Dumnezeu poate face ca această țesătură să fie desăvârșită. Există multe feluri de materiale care la prima vedere par deosebit de fine, dar nu pot rezista testului. Ele se deteriorează repede. Culorile nu sunt durabile. În arșița verii, își pierd prospețimea și în cele din urmă dispar. Hainele confecționate din aceste materiale nu sunt rezistente la purtare. — Letter 105, 1893. (The S.D.A. Bible Commentary 6:1101.)1MCP 145.4

A nu fi înrobit de tendințe ereditare — Întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem fiecare este: avem și noi atributele caracterului Domnului Hristos? Orice scuză este lipsită de temei. Omul temător de Dumnezeu nu are voie să fie dominat de circumstanțe, de pofte și de pasiuni, toate acestea trebuie să fie supuse controlului de sine. Creștinul nu trebuie să fie înrobit de nici un obicei cultivat și de nici o tendință ereditară. — Special Testimonies, Seria A 9:56, (1897). (Testimonies to Ministers and Gospel Workers, 421.)1MCP 146.1

Îngerii ne ajută în lupta împotriva tendințelor ereditare — Îngerii sunt întotdeauna prezenți acolo unde este cea mai mare nevoie de ei. Ei se află alături de toți aceia care au de dus lupte grele, alături de cei care trebuie să înfrunte înclinațiile și tendințele ereditare și care trăiesc în cele mai descurajatoare condiții sociale. — The Review and Herald, 16 aprilie, 1895. (My Life Today, 303.)1MCP 146.2

Credința eliberează de imperfecțiunile moștenite — Aceia care, înțelegând mesajul Scripturilor, privesc țintă spre cruce și cred cu adevărat în Domnul Isus dețin cea mai sigură temelie a credinței lor. Ei au acea credință care lucrează prin iubire și eliberează sufletul de toate imperfecțiunile lui ereditare sau cultivate. — Testimonies for the Church 6:238 (1900).1MCP 146.3

Efectele îndepărtate ale mediului înconjurător — Noi trăim într-o atmosferă a amăgirilor nevăzute ale lui Satana. Vrăjmașul va genera un val de imoralitate pe care îl va răspândi în mediul fiecărui suflet care nu este protejat de harul lui Hristos. Ispitele vor veni; dar dacă noi veghem împotriva inamicului și ne păstrăm echilibrul stăpânirii de sine și curăția morală, spiritele seducătoare nu vor avea nici o influență asupra noastră. Aceia care nu vor acționa într-un mod care să încurajeze ispita vor primi puterea de a rezista atunci când vor fi asaltați, dar cei care se complac într-o atmosferă a răului, dacă vor fi învinși și dacă vor cădea de la credință, vor fi singurii vinovați pentru aceasta. În viitor, avem motive serioase de a adresa avertismente cu privire la spiritele seducătoare. Atunci, vom înțelege semnificația cuvintelor Domnului Hristos: “Voi, fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit”. (Matei 5, 48.) — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 257 (1913).1MCP 146.4

Fetele lui Lot au fost corupte moral de mediul rău în care au trăit — Lot a locuit o perioadă în Țoar. Deoarece nelegiuirea domina și în această cetate, ca și în Sodoma, el s-a temut să rămână acolo, gândindu-se că cetatea ar putea fi nimicită. Nu mult timp după plecarea sa, Țoar a fost mistuită în flăcări, după planul lui Dumnezeu. Lot s-a îndreptat în zona munților și a căutat adăpost într-o peșteră, lipsit de toate bunurile materiale pentru care fusese atât de dispus să-și expună familia la influențele imorale ale Sodomei. Dar blestemul Sodomei l-a urmat chiar și aici. Caracterul nelegiuit al fetelor lui a fost rezultatul tovărășiilor rele de care au avut parte în acel loc păcătos. Corupția morală din Sodoma s-a înrădăcinat atât de profund în conștiința lor, încât au ajuns incapabile să discearnă între bine și rău. Singurii urmași ai lui Lot, moabiții și amoniții, au fost la rândul lor niște popoare idolatre, sălbatice, răzvrătite împotriva lui Dumnezeu și în vrăjmășie crâncenă cu poporul Său. — Patriarchs and Prophets, 167, 168 (1890).1MCP 147.1

Evitarea tovărășiilor rele — Puțini înțeleg importanța evitării, pe cât posibil, a oricărei asocieri cu persoane ostile vieții religioase. Puțini sunt aceia care, în alegerea mediului social, așează pe primul loc criteriul bunăstării lor spirituale.1MCP 147.2

Mulți părinți preferă să locuiască împreună cu familiile lor în orașe aglomerate, deoarece doresc să beneficieze de un mijloc de câștigare a existenței mai ușor decât în mediul rural. Copiii acestora, lipsiți de ocupație în afara programului școlar, obțin o educație de stradă. Datorită tovărășiilor rele, ei deprind obiceiul viciului și al necumpătării. Părinții sunt conștienți de toate acestea; dar corectarea greșelii pe care au făcut-o ar presupune un sacrificiu, așa că rămân acolo unde sunt, până când Satana reușește să câștige controlul deplin asupra copiilor lor. Mai bine acceptați sacrificiul, oricât de mare ar fi, decât să puneți în pericol, datorită unor considerente pământești, sufletele prețioase care v-au fost date în grijă. — Testimonies for the Church 5:232 (1882).1MCP 147.3

A trăi în atmosfera cerului — Noi trebuie să fim călăuziți de o teologie veritabilă și de bun simț. Sufletele noastre sunt destinate să trăiască în atmosfera cerului. Bărbații și femeile trebuie să vegheze asupra lor înșiși; ei trebuie să fie într-o permanentă stare de vigilență, neîngăduind nici un cuvânt și nici o acțiune care ar putea pune sub semnul întrebării integritatea caracterului lor. Cei care pretind că sunt urmași ai lui Hristos trebuie să fie precauți în conduita lor personală și să se păstreze curați și fără pată în gândire, vocabular și faptă. Influența lor asupra celor din jur trebuie să fie înălțătoare. Viața lor trebuie să reflecte razele strălucitoare ale Soarelui neprihănirii. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 257, 258 (1913).1MCP 148.1

Mediul în care sunt educați copiii le modelează destinul veșnic — Copiii sunt sensibili la influențele demoralizatoare încă din primii ani ai copilăriei, însă părinții care mărturisesc a fi creștini nu par să observe nici un aspect negativ în conduita lor personală. Oh, dacă ar înțelege ei faptul că mediul în care își cresc copiii în perioada cea mai timpurie a vieții este cel care le determină tendințele caracterului și le modelează destinul fie spre viață veșnică, fie spre moarte eternă! Copiii sunt foarte receptivi la impresiile morale și spirituale, iar aceia care sunt educați cu înțelepciune în perioada copilăriei, chiar dacă uneori trec prin eșecuri, nu vor ajunge să rătăcească definitiv. — The Signs of the Times, 16 aprilie, 1896. (Child Guidance, 198.)1MCP 148.2

Părinții sunt într-o mare măsură răspunzători — Părinții sunt într-o mare măsură răspunzători pentru modelarea caracterelor copiilor lor. Ei ar trebui să urmărească armonia și echilibrul. Motivul pentru care există atât de puține minți bine echilibrate în societate este că părinții au fost prea neglijenți în îndeplinirea datoriei de a încuraja dezvoltarea calităților copiilor lor și de a reprima defectele caracterelor lor. Ei uită faptul că li s-a atribuit obligația cea mai solemnă de a veghea asupra înclinațiilor fiecărui copil, ceea ce presupune că este de datoria lor să își educe copiii în formarea unor obiceiuri bune și a unui mod de gândire sănătos. — Testimonies for the Church 5:319 (1885).1MCP 148.3

Încă din perioada timpurie a copilăriei — Părinții trebuie să înceapă educarea copiilor încă din perioada cea mai timpurie, astfel încât caracterul acestora să poată beneficia de o influență pozitivă înainte ca lumea să-și pună amprenta asupra minții și inimii lor. — The Review and Herald, 30 august, 1881. (Child Guidance, 193.)1MCP 149.1

Importanța primilor trei ani de viață — Mamelor, acordați o deosebită atenție educației corecte a copiilor în perioada primilor trei ani ai vieții lor. Nu le permiteți să-și impună propriile lor dorințe și preferințe. Mama este mintea copilului ei. Primii trei ani ai copilăriei constituie timpul în care încolțesc lăstarii deprinderilor conștiente. Mamele ar trebui să înțeleagă importanța atribuită acestei perioade, deoarece în ea se pun temeliile caracterului. — Manuscript 64, 1899. (Child Guidance, 194.)1MCP 149.2

Primii șapte ani de viață au o mare influență în formarea caracterului — Deși în perioada timpurie a copilăriei nu se poate acorda o importanță prea mare educării intelectuale, lecțiile care trebuie predate copiilor în primii șapte ani de viață au o mai mare influență în formarea caracterului decât tot ce învață în anii următori. — Manuscript 2, 1903. (Child Guidance, 193.)1MCP 149.3

Primele lecții sunt rareori uitate — Nici un sugar, copil sau tânăr nu ar trebui să audă vreun cuvânt necugetat din partea tatălui, a mamei sau a oricărui alt membru al familiei, deoarece aceștia sunt receptivi la toate impresiile încă din anii cei mai timpurii ai vieții și, în funcție de cum îi tratează părinții astăzi, așa vor fi copiii mâine și mai târziu. Primele lecții date copiilor rareori sunt uitate.1MCP 149.4

Impresiile lăsate asupra inimii în prima parte a vieții sunt urmate pe parcursul anilor de după aceea. Ele pot fi îngropate în adâncurile conștiinței, dar nu pot fi șterse decât foarte rar. — Manuscript 57, 1897. (Child Guidance, 193, 194.)1MCP 149.5

Dezvoltarea fizică în perioada timpurie a copilăriei — În perioada primilor șase, șapte ani de viață, este necesară acordarea unei atenții speciale dezvoltării fizice a copilului, mai mare decât cea acordată formării intelectuale. După această perioadă, dacă se află într-o condiție fizică bună, copilului i se poate oferi o educație echilibrată în privința ambelor aspecte. Prima parte a copilăriei durează până la vârsta de șase sau șapte ani. Până la această vârstă, copilul trebuie lăsat să zburde asemenea unui mielușel prin preajma casei și prin curte, în voioșia spiritului lui, zbenguindu-se și jucându-se liber de orice griji și necazuri.1MCP 149.6

Părinții, și îndeosebi mama, ar trebuie să fie singurele persoane care să se ocupe de educarea acestei minți fragede. Ea nu trebuie să fie învățată din cărți. În general, copiii vor fi curioși să cunoască despre lucrurile din natură. Ei vor pune întrebări cu privire la ceea ce văd și aud, iar părinții ar trebui să creeze ocazii pentru instruire și pentru a răspunde cu răbdare la aceste mici curiozități. În această manieră, părinții pot câștiga un avantaj asupra vrăjmașului sufletelor și pot pregăti mintea copiilor lor, semănând semințe bune în inimile lor, astfel încât să nu rămână nici un loc în care răul să prindă rădăcină. Îndrumările iubitoare ale mamei constituie tot ceea ce este necesar formării caracterului copiilor ei în această perioadă timpurie a vieții. — Healthful Living, 44. (Selected Messages 2:437.)1MCP 150.1

Educarea specială a primului născut — Primul copil al unei familii trebuie să fie educat cu mare atenție, deoarece el va contribui la educarea celor care vor urma. Copiii cresc în virtutea influențelor exercitate din partea celor din jur. Dacă sunt înconjurați de copii zgomotoși și indisciplinați, vor deveni zgomotoși și aproape insuportabili. — Manuscript 64, 1899. (Child Guidance, 27.)1MCP 150.2

Un mediu diferit pentru copii diferiți — Unii copii au nevoie de o disciplină mai răbdătoare și de o educare mai tandră decât alții. Ei au moștenit trăsături de caracter nepromițătoare și, din acest motiv, au nevoie de mai multă înțelegere și iubire. Printr-un efort perseverent, drumul vieții unora poate fi pregătit pentru a ajunge să ocupe un loc în lucrarea Domnului. Ei pot avea capacități latente care, dacă sunt stimulate și dezvoltate, îi vor face capabili de a îndeplini responsabilități cu mult mai mari decât alții, de la care s-ar fi așteptat mai mult. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 115, 116 (1913).1MCP 150.3

Obiceiuri care nu mai pot fi schimbate de-a lungul vieții — Ceea ce văd și aud copiii lasă în mintea lor fragedă urme atât de adânci, încât nu vor mai putea fi pe deplin șterse, indiferent de circumstanțele ulterioare din viață. Intelectul prinde formă și afecțiunile încep să se orienteze și să devină temeinice. Acțiunile repetate într-un anumit mod devin obiceiuri. Acestea pot fi modificate printr-o disciplină severă pe parcursul vieții, dar rareori sunt întru totul schimbate. — Good Health, January, 1880. (Child Guidance, 199, 200.)1MCP 150.4

Influența vindecătoare a bunătății — Sub influența umilinței, a bunătății și a amabilității, se creează o atmosferă care va fi întotdeauna vindecătoare. — Letter 320, 1906. (My Life Today, 152.)1MCP 151.1