Capitolul 20 — Atmosfera căminului

Influențele căminului afectează societatea — Biserica este inima societății, iar familia este inima națiunii. Bunăstarea unei societăți depinde de succesul bisericii, prosperitatea unei națiuni depinde de influența familiei. — The Ministry of Healing, 349 (1905).1MCP 174.1

Un mijloc eficient pentru formarea caracterului — Dumnezeu a prevăzut ca familiile de pe pământ să constituie simbolul familiei cerești. Căminul creștin, întemeiat și condus în conformitate cu planul lui Dumnezeu, este unul dintre cele mai eficiente mijloace pentru formarea caracterului și pentru progresul lucrării Sale. — Testimonies for the Church 6:430 (1900).1MCP 174.2

Închinarea în familie — Eu am avut parte de părinți pioși, care s-au străduit prin orice mijloace să ne apropie de Tatăl nostru ceresc. În fiecare dimineață și în fiecare seară, familia noastră se aduna la rugăciune. Intonam cântări de laudă la adresa lui Dumnezeu. Eram opt copii în familie și părinții noștri foloseau orice ocazie pentru a ne învăța să Îi dăruim inimile noastre lui Isus. — Manuscript 80, 1903.1MCP 174.3

Unitatea în cămin sporește influența familiei în exterior — Cu cât membrii unei familii sunt mai uniți în activitatea pe care o desfășoară în cadrul căminului, cu atât mai înălțătoare și mai încurajatoare va fi influența pe care tatăl, mama, fiii și fiicele o vor exercita asupra celor din exterior. — Letter 189, 1903. (The Adventist Home, 37.)1MCP 174.4

O autoritate consecventă — Dacă nu va fi menținută printr-o severitate consecventă, autoritatea va fi privită de mulți cu dispreț și nemulțumire. Una dintre cele mai mari rele pe care un părinte sau un educator o poate aduce copiilor este așa-zisa bunătate, manifestată prin flatare și toleranță. În fiecare familie, fermitatea, consecvența, solicitarea unor servicii folositoare sunt esențiale. — Prophets and Kings, 236 (1917).1MCP 175.1

Familia, o pildă vie — Dumnezeu ar dori ca familiile noastre să constituie niște simboluri ale familiei cerești. Părinții și copiii trebuie să-și aducă aminte de aceasta în fiecare zi, comportându-se unii cu alții ca niște membri ai familiei lui Dumnezeu. Atunci, viețile lor vor avea un asemenea caracter, încât vor constitui pentru lume o pildă vie cu privire la ceea ce pot să devină acele familii care Îl iubesc pe Dumnezeu și păzesc poruncile Sale. Domnul Hristos va fi glorificat; pacea, harul și iubirea Sa se vor răspândi în atmosfera căminului ca un parfum prețios. — The Review and Herald, 17 noiembrie, 1896. (The Adventist Home, 17.)1MCP 175.2

Principiul păcii — Dacă pacea Domnului Hristos domnește în fiecare suflet, nu va exista nici o manifestare irascibilă în familie. Nu va exista nici o lipsă de amabilitate, nici o conversație tăioasă și necivilizată. De ce? Deoarece noi credem și acționăm ca și cum am fi membri ai familiei regale, copii ai Împăratului Ceresc, legați de Isus Hristos prin legătura puternică a iubirii — o iubire care lucrează prin credință și purifică sufletul. Iubirea față de Domnul Hristos ne determină să ne străduim fără încetare să biruim egoismul, să fim o binecuvântare, o mângâiere, un sprijin temeinic și un ajutor pentru sufletele pe care El le-a răscumpărat prin sângele Său.1MCP 175.3

Eu nu pot înțelege de ce nu încercăm noi într-un mod mai stăruitor să aducem pacea lui Hristos mai degrabă în căminele noastre decât să trudim pentru aceia care nu au nici o legătură directă cu noi; deoarece, dacă religia noastră se va manifesta mai întâi în familie, ea își va extinde apoi influența în exterior. Ea va fi purtată cu voi pretutindeni. O veți duce cu voi în biserică. O veți manifesta atunci când mergeți la muncă. Ea va fi cu voi oriunde veți fi. Lucrul de care avem noi nevoie este acel principiu al păcii care să domnească în spiritul, în viața și în caracterul nostru, modelându-le după exemplul pe care Domnul Hristos ni l-a oferit prin viața Sa. — Manuscript 36, 1891.1MCP 175.4

Iubirea demonstrată prin fapte — Fiecare cămin creștin trebuie să fie o lumină pentru cei din afară. Faptele lui trebuie să constituie o demonstrație a iubirii. Aceasta trebuie să emane din toate activitățile desfășurate în cadrul familiei, manifestându-se prin bunătate și înțelegere, amabilitate neegoistă și tandrețe. Există familii în care acest principiu este respectat cu atenție — familii care se închină lui Dumnezeu și în care domnește adevărata iubire. Din aceste familii, rugăciunea de dimineață și seară se înalță spre Dumnezeu asemenea unei jertfe plăcute, iar harul și binecuvântările Sale coboară ca roua dimineții asupra slujitorilor Lui umili. — Patriarchs and Prophets, 144 (1890).1MCP 176.1

Creștinismul manifestat în cămin luminează pretutindeni în exterior — Efortul de a atinge idealul căminului — ca simbol al căminului ceresc — ne pregătește pentru o lucrare care se va desfășura într-o sferă mai largă. Educația primită prin manifestarea unei atitudini amabile față de membrii familiei ne va face să știm cum putem atinge inimile care au nevoie să învețe principiile unei religii adevărate. Biserica are nevoie de toate resursele spirituale cultivate care pot fi obținute, pentru ca toți membrii ei și în special tinerii familiei lui Dumnezeu să poată fi bine păziți de cel rău. Adevărul trăit în cămin se descoperă de la sine într-o activitate dezinteresată, în folosul celor din exterior. Cel care este un adevărat creștin în familie va fi o lumină strălucitoare pretutindeni unde se află. — The Signs of the Times, 1 septembrie, 1898. (The Adventist Home, 38, 39.)1MCP 176.2

Înnobilarea societății începe în familie — Restaurarea și înnobilarea omenirii începe în cămin. Lucrarea părinților este mai importantă decât oricare alta. Societatea este compusă din familii și de aceea nu poate fi diferită de ceea ce sunt cei ce ocupă rolul de capi ai familiei. “Din inimă ies izvoarele vieții” (Proverbe 4, 23.) — The Ministry of Healing, 349 (1905).1MCP 176.3

Lucruri care fac căminul atractiv — Manierele plăcute, conversațiile amabile și deschise și faptele iubitoare vor lega inimile copiilor de ale părinților lor cu funiile de mătase ale afecțiunii și vor contribui la efortul de a face căminul atractiv, mai mult decât cele mai rare bijuterii care ar putea fi cumpărate cu aur. — The Signs of the Times, 2 octombrie, 1884. (My Life Today, 200.)1MCP 177.1

Curățenia în cămin — Legea principală a cerului este ordinea, iar Domnul așteaptă de la copiii Săi să ofere în căminele lor o reprezentare a ordinii și armoniei care domnesc în curțile cerului. Adevărul nu va păși niciodată cu picioarele lui delicate în locuri murdare și nespălate. Adevărul nu face din oameni niște ființe neîngrijite, dezordonate și respingătoare. El îi înnobilează pe toți aceia care îl acceptă, ridicându-i până la nivelul cel mai înalt al demnității. Influența lui Hristos determină progresul necontenit al rafinamentului manierelor personale....1MCP 177.2

Cel care a fost atât de pretențios, încât a poruncit copiilor lui Israel să înlăture orice urmă a practicilor necurate, nu va fi cu nimic mai îngăduitor față de lipsa de curățenie din căminele poporului Său din zilele noastre. Dumnezeu privește cu neplăcere la necurăția de orice natură. Cum Îl putem invita noi pe Domnul în casele noastre, dacă nu este totul ordonat și curat? — The Review and Herald, 10 iunie, 1902. (Counsels on Health, 101.)1MCP 177.3

Stabilirea locuinței — Decât să le lăsați copiilor voștri drept moștenire averi, mai bine v-ați preocupa să le dăruiți un trup sănătos, o minte viguroasă și un caracter nobil. Aceia care înțeleg ce anume constituie adevăratul succes al vieții vor fi înțelepți la timpul potrivit. În deciziile pe care le vor lua cu privire la familiile lor, ei vor urmări cele mai înalte valori ale vieții.1MCP 177.4

În loc să alegeți să locuiți acolo unde nu se pot vedea decât lucrările mâinilor omenești, unde imaginile și sunetele sugerează fără încetare gânduri nelegiuite și unde tulburarea și confuzia produc neliniște și îngrijorare, stabiliți-vă în locuri în care puteți privi lucrurile create de Dumnezeu. Căutați odihna sufletului acolo unde se află frumusețea, liniștea și pacea naturii. Îngăduiți-le ochilor voștri să se delecteze cu imaginea câmpiilor verzi, a dealurilor și livezilor. Priviți cerul albastru, neîntunecat de praful și fumul orașelor și respirați aerul înviorător al cerului. Mergeți acolo unde, departe de distracțiile și agitațiile vieții citadine, puteți să le oferiți copiilor tovărășia voastră, unde puteți să-i învățați să-L cunoască pe Dumnezeu prin lucrările mâinilor Sale și educație pentru o viață folositoare și demnă — The Ministry of Healing, 366, 367 (1905).1MCP 177.5

Mobilele scumpe nu înseamnă un cămin — Patru pereți și mobile scumpe, draperiile mătăsoase, oglinzile elegante și picturile rafinate nu înseamnă un “cămin”, dacă simpatia și iubirea lipsesc. Acest cuvânt sacru nu poate fi atribuit nici unei vile strălucitoare, dacă bucuria vieții de părtășie este necunoscută....1MCP 178.1

În realitate, confortul și bunăstarea materială a copiilor sunt ultimele lucruri căutate într-o asemenea casă. Ei sunt neglijați de către mamă, al cărei timp este dedicat în întregime cu păstrarea aparențelor și satisfacerea pretențiilor societății moderne. Mintea acestor copii este lipsită de educație; ei deprind obiceiuri rele și devin irascibili și nemulțumiți. Negăsind în propriile lor case nici o plăcere, în afara nenumăratelor restricții supărătoare, ei evadează din cercul intim al familiei cât mai repede cu putință, avântându-se în lumea cea mare, lipsiți de orice reținere, fără o educație întipărită prin influența căminului și fără vreo îndrumare iubitoare din partea familiei. — The Signs of the Times, 2 octombrie, 1884. (The Adventist Home, 155.)1MCP 178.2

Căutarea greșelilor deschide poarta pentru Satana — Tați și mame, acordați o atenție deosebită comportamentului vostru în cămin. Conversația voastră să fie plăcută și încurajatoare. Vorbiți întotdeauna cu bunătate, ca și cum ați fi în prezența Domnului Hristos. Nu exprimați nici un cuvânt de acuzare, nu fiți căutători de greșeli. Cuvintele tăioase lovesc și rănesc sufletul. Oamenii au tendința de a rosti cuvinte aspre. Aceia care cedează acestei înclinații îi deschid lui Satana o ușă pentru a intra în inimile lor și pentru a-i face să fie dornici de a găsi și de a ține minte greșelile și erorile celor din jur. Ei sesizează și rețin deficiențele semenilor și cuvintele pe care le adresează produc o scădere a încrederii acelora care fac tot ce le stă în putere pentru a-și îndeplini cât mai bine datoriile pe care le au ca împreună lucrători cu Dumnezeu. Adesea, în inimile lor sunt semănate semințele descurajării, deoarece alții își exprimă părerea că, dacă ar fi avut ocazia de a fi însărcinați cu acele răspunderi, ei ar fi putut realiza o lucrare mai bună. — Letter 169, 1904.1MCP 178.3

Influența defectelor părinților — Unii oameni consideră că este ceva normal să fie egoiști, pretențioși, răutăcioși, aroganți și dictatoriali. Ei nu au învățat niciodată lecția stăpânirii de sine — nu se abțin de la manifestarea simțămintelor lor neplăcute — și se exteriorizează fără să țină cont de consecințe. Asemenea oameni vor suporta rezultatul comportamentului lor, fiind martori la nefericirea și suferința celor din jur și la preluarea în caracterul copiilor lor a propriilor trăsături dezagreabile. — Healthful Living, 36 (1865). (Selected Messages 2:430.)1MCP 179.1

Îngerii nu se simt atrași de căminele în care domnește discordia — Îngerii nu se simt atrași în acele cămine în care domnește discordia. Tații și mamele trebuie să renunțe la obiceiul de a căuta greșelile celorlalți și de a fi mereu nemulțumiți. Ei trebuie să-și educe copiii să spună cuvinte plăcute, care aduc lumină și bucurie. Nu suntem noi elevi în școala lui Hristos? Hotărâți-vă să manifestați o bunăvoință practică în cadrul căminului și atunci veți vedea că faptele și cuvintele voastre vor deschide porțile fericirii.1MCP 179.2

Părinți, începeți să manifestați darurile spirituale pe care le cultivați în biserică și în familiile voastre, deoarece, dacă vă veți comporta astfel, copiii voștri vor vedea că sunteți împreună lucrători cu îngerii cerului. Vegheați zi de zi pentru a vă asigura de realitatea convertirii în viețile voastre. Pregătiți-vă atât pe voi înșivă, cât și pe copiii voștri pentru viața veșnică din Împărăția lui Dumnezeu. Îngerii vă vor oferi un ajutor plin de putere. Chiar dacă sunteți ispitiți de Satana, nu vă lăsați înfrânți. Străduiți-vă să nu rostiți nici un cuvânt de care ar putea să profite Satana. — Manuscript 93, 1901.1MCP 179.3

Pledoarie pentru mai multă ospitalitate — Manifestarea adevăratei ospitalități se vede într-o mică măsură, chiar și în rândul acelora care mărturisesc a fi creștini. Oportunitatea exprimării unui spirit de ospitalitate nu este considerată un privilegiu și o binecuvântare, așa cum ar trebui să fie. Există, de asemenea, în poporul nostru prea puțină sociabilitate, prea puțină dispoziție pentru întâlniri de familie, care să nu fie privite fie cu reținere, fie cu o dorință de a face impresie. Unii se scuză, afirmând că “se produce prea mult deranj”. Dar nu s-ar produce atâta deranj, dacă ați spune în mod deschis: “Noi nu am făcut pregătiri speciale, dar sunteți bineveniți în casa noastră, pentru a ne bucura de ce avem”. Primirea cu bunăvoință a unui oaspete neașteptat este mult mai apreciată decât cele mai bine organizate pregătiri. — Testimonies for the Church 6:343 (1900).1MCP 179.4

Lucrurile care aduc fericire în cămin — Un ton plăcut în vorbire, amabilitatea și afecțiunea sinceră care își regăsesc expresia în fiecare faptă, alături de seriozitate, sârguință, ordine și economie, fac ca până și o colibă să devină unul dintre cele mai fericite cămine. Creatorul privește cu aprobare un asemenea cămin. — The Signs of the Times, 2 octombrie, 1884. (The Adventist Home, 422.)1MCP 180.1

Cultivarea unor maniere cu adevărat frumoase — În cămin, există o mare nevoie a cultivării unui comportament cu adevărat manierat. Aceasta constituie o mărturie puternică în favoarea adevărului. Indiferent în ce condiții ar putea să se manifeste, vulgaritatea limbajului și a comportamentului este un indiciu al unei inimi corupte. Adevărul care vine din cer nu îl degradează niciodată pe primitor, nu îl face niciodată să fie aspru și necivilizat. Adevărul exercită o influență care înnobilează și educă manierele. Când este primit în inimă, el face ca tânărul să fie respectuos și politicos. Politețea creștină este cultivată numai ca rezultat al lucrării Duhului Sfânt. Ea nu constă în plecăciuni și gesturi simandicoase, artificiale și lipsite de sinceritate. Acest gen de politețe le aparține doar celor lumești, dar este mult inferioară și lipsită de succes în comparație cu politețea creștină veritabilă.1MCP 180.2

Adevăratul rafinament și adevărata politețe sunt dobândite numai prin cunoașterea și experimentarea practică a Evangheliei lui Hristos. Adevărata amabilitate înseamnă manifestarea bunătății și a bunăvoinței față de orice om, indiferent dacă acesta deține o poziție socială înaltă sau joasă, dacă este bogat său sărac. — Manuscript 74, 1900. (The Adventist Home, 422, 423.)1MCP 180.3