Scopurile existenței — Legea lui Dumnezeu este legea iubirii. El v-a înconjurat cu lucruri frumoase pentru a vă învăța că nu sunteți așezați pe pământ doar pentru a munci ca să vă câștigați existența și pentru a trudi din greu, alergând încoace și încolo, ci pentru a face ca viața să fie luminoasă, voioasă și frumoasă, prin dragostea lui Hristos — asemenea florilor, să înfrumusețați viața altora prin împărtășirea iubirii. — Thoughts from the Mount of Blessing, 97 (1896).2MCP 606.1

Iubirea împlinește o nevoie lăuntrică — Iubirea trebuie să fie un principiu de viață. Iubirea este principiul fundamental al guvernării lui Dumnezeu în cer și pe pământ, și acesta trebuie să fie temelia caracterului creștin. Numai acest principiu poate conferi stabilitate caracterului și poate să-l facă în stare să reziste încercărilor și ispitei. — Christ's Object Lessons, 49 (1900).2MCP 606.2

Cultivarea iubirii — Noi trebuie să cultivăm iubirea față de Dumnezeu și față de semeni, deoarece aceasta este tot atât de prețioasă precum aurul. Este necesar să oferim cea mai bună reprezentare a caracterului unei religii pure și neîntinate, care este opusul egoismului atât în ceea ce privește natura, cât și cerințele ei.2MCP 606.3

O iubire asemenea celei exemplificate de Hristos este incomparabilă; ea este mai valoroasă decât aurul, argintul și pietrele prețioase. Iubirea pe care a avut-o Isus trebuie să fie cerută în rugăciune și căutată. Creștinul care o posedă dezvoltă un caracter ce se ridică mai presus de toate infirmitățile omenești. — Letter 335, 1905.2MCP 607.1

Toți oamenii au nevoie de iubire — Motivul pentru care există în lumea noastră atât de mulți bărbați și atât de multe femei cu inimile împovărate este acela că adevărata afecțiune a fost considerată o slăbiciune și a fost descurajată și reprimată. Cea mai bună parte a naturii sufletești a acestor persoane a fost pervertită și deformată încă din copilărie și, dacă razele luminii divine nu vor putea risipi răceala și împietrirea egoistă a inimii lor, fericirea lor este pentru totdeauna pierdută. Dacă dorim să avem inimi duioase, așa cum a avut Isus când a fost pe pământ, și dacă dorim să nutrim o simpatie sfântă, asemenea simpatiei pe care o au îngerii față de muritorii păcătoși, trebuie să cultivăm acea compasiune copilărească, ce este caracterizată de simplitate. — Testimonies for the Church 3:539 (1875).2MCP 607.2

Inima, un izvor al iubirii — Nici fratele și nici sora K nu au avut experiența sacrificiului pentru adevăr, a bogăției în fapte bune și adunării de comori în ceruri. Simpatia, purtarea de grijă și răbdarea lor nu au fost stimulate de existența unor copii dependenți și iubitori. Ei s-au orientat numai în scopul satisfacerii confortului și a dorințele lor egoiste. Inimile lor nu au fost un izvor al iubirii care răspândește în jur valuri de afecțiune și duioșie. Dacă s-ar fi dedicat binecuvântării altora prin cuvinte amabile, care să exprime dragostea, și prin acte de milă și bunăvoință, ei înșiși ar fi fost binecuvântați. Dispoziția lor de a se implica în domeniile în care ar fi putut fi folositori a fost prea limitată. — Testimonies for the Church 2:649, 650 (1871).2MCP 607.3

Iubirea de sine alungă pacea — Ceea ce alungă pacea noastră este iubirea de sine. Dacă eul nostru trăiește, noi suntem într-o permanentă alertă, pentru a-l apăra de insulte și umilințe; dar dacă suntem morți față de sine, viețile noastre sunt ascunse cu Hristos în Dumnezeu și, ca urmare, nu vom pune la inimă faptul că suntem desconsiderați sau jigniți. Atunci vom fi surzi la reproșuri și orbi față de dispreț și insulte. “Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.” (1 Corinteni 13, 4-8.) — Thoughts from the Mount of Blessing, 16 (1896).2MCP 607.4

Siguranța fondată pe o gândire corectă — Nevoia noastră este aceea de a fi conștienți în mod permanent de puterea înnobilatoare pe care o dețin gândurile curate. Nici un suflet nu poate fi în siguranță decât prin intermediul unei gândiri corecte. “Ceea ce gândește omul în inima lui, aceea este el” (Proverbe 23,7 KJV). Puterea stăpânirii de sine se dezvoltă prin exercitare. Printr-o repetare constantă, ceea ce părea dificil la început devine ușor printr-o repetare constantă, până când gândurile și acțiunile corecte devin o obișnuință. Dacă vrem, ne putem îndepărta de tot ce este ieftin și inferior și ne putem ridica la un standard înalt, astfel încât să fim respectați de oameni și iubiți de Dumnezeu. — The Ministry of Healing, 491 (1905).2MCP 608.1

Lipsa afecțiunii este degradatoare — Domnul a prezentat înaintea poporului Israel rezultatele comuniunii cu spiritele rele pe care o întrețineau canaaniții: ei erau lipsiți de sentimente umane, idolatri, adulterini, ucigași și respingători prin fiecare gând imoral și prin fiecare faptă revoltătoare. — Patriarchs and Prophets, 688.2MCP 608.2

Rezultatul dorinței de a face rău altora este moartea [Vezi capitolul 57, “Ura și răzbunarea”] — Spiritul urii și al răzbunării și-a avut originea în Satana, și acest spirit l-a determinat să-l omoare pe Fiul lui Dumnezeu. Oricine cultivă lipsa bunătății și dorința de a face rău altora împărtășește același spirit, iar roadele lui vor duce la moarte. Așa cum planta există în germenele seminței, tot astfel fapta cea rea există în gândul răzbunării. “Oricine urăște pe fratele său, este un ucigaș; și știți că nici un ucigaș n-are viața veșnică rămânând în el.” (1 Ioan 3, 15.) — Thoughts from the Mount of Blessing, 56 (1896).2MCP 608.3

Nevoia asocierii — Mulți ar fi putut fi feriți de influențele păcătoase, dacă ar fi avut un anturaj bun și prieteni care să le adreseze cuvinte amabile și iubitoare. — Testimonies for the Church 4:364 (1879).2MCP 608.4

Căutarea tovărășiei este ceva natural — Căutarea tovărășiei este ceva natural. Fiecare om are prieteni sau și-i face. Iar influența spre bine sau spre rău, pe care o vor exercita prietenii unul asupra altuia, este tot atât de puternică, pe cât de strânsă este relația dintre ei. Toți oamenii vor avea prieteni pe care îi vor influența și, la rândul lor, vor fi influențați.2MCP 609.1

Legătura care unește inimile, astfel încât simțămintele, preferințele și principiile a doi oameni să fie foarte apropiate, este de natură tainică. Fiecare împărtășește starea de spirit a celuilalt și îi copiază faptele. Așa cum ceara reține forma sigiliului, tot astfel mintea reține impresiile produse asupra ei prin intermediul relațiilor interpersonale și al tovărășiei. Poate că influența exercitată nu este conștientizată, dar aceasta nu înseamnă că este mai puțin puternică. — Testimonies for the Church 4:587 (1887).2MCP 609.2

Omul este creat pentru tovărășie — Dumnezeu a creat omul pentru tovărășie și planul Lui este că noi trebuie să fim impregnați de natura iubitoare și amabilă a lui Hristos, să legăm prietenii și, în calitate de copii ai Săi, să fim strâns uniți în împlinirea lucrării noastre, atât pentru viața aceasta, cât și pentru veșnicie. — Letter 26a, 1889. (Medical Ministry, 48, 49).2MCP 609.3

Mândria distruge împreuna simțire — Vrăjmașii lui Hristos au văzut că adevărul, în maiestatea, puritatea și frumusețea lui, a avut o înrâurire profundă asupra multor minți.... Domnul sfărâmase zidurile despărțitoare, atât de favorabile pentru dezvoltarea mândriei și a exclusivismului lor; și se temeau că, dacă I se va îngădui, îi va îndepărta pe oameni întru totul de ei. Din această cauză, Îl urmăreau cu o ostilitate înverșunată, sperând să găsească ocazia de a atrage asupra Lui disprețul mulțimilor și de a oferi astfel Sinedriului posibilitatea de a-l condamna la moarte. — Thoughts from the Mount of Blessing, 47 (1896).2MCP 609.4

Anturajul și caracterul — Zicala care spune: “Arată-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești” este adevărată. Tinerii nu reușesc să înțeleagă cât de profund sunt afectate caracterul și reputația lor, prin modul în care își aleg anturajul. Fiecare om caută compania celor care au preferințe, obiceiuri și fapte asemănătoare cu ale lui.2MCP 610.1

Cel care preferă mai degrabă societatea persoanelor ignorante și vicioase decât pe aceea a persoanelor bune și înțelepte dovedește că propriul lui caracter este deficitar. Este posibil ca gusturile și obiceiurile lui să fi fost la început total diferite de gusturile și obiceiurile celor cu care se asociază, dar, pe măsură ce intră în rândul acestei categorii, gândurile și simțămintele lui se schimbă; el sacrifică principiile drepte și, în mod inconștient, coboară la nivelul prietenilor lui. Așa cum râurile conțin substanțele solurilor pe care le străbat, tot astfel principiile și obiceiurile tinerilor ajung, în mod inevitabil, impregnate de caracterul anturajului în care se implică. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 221 (1913).2MCP 610.2

O relație de care pot beneficia toți oamenii — În calitate de membri ai unei singure familii, Dumnezeu a stabilit o legătură ce ne unește, iar această relație poate și trebuie să fie împărtășită de toți oamenii. Există servicii pe care le datorăm celorlalți și pe care nu le putem ignora fără să încălcăm poruncile lui Dumnezeu. A trăi, a gândi și a acționa doar pentru sine înseamnă a fi inutil în calitate de slujitor al lui Dumnezeu. Titlurile răsunătoare și marile talente nu sunt esențiale pentru a fi buni cetățeni sau creștini exemplari. — Testimonies for the Church 4:339, 340 (1879).2MCP 610.3

O legătură profundă — Cea mai duioasă legătură de pe pământ este aceea dintre mamă și copilul ei. Copilul este mult mai receptiv la impresiile exercitate de viața și exemplul mamei, decât față de cele exercitate de către tată; deoarece sunt uniți printr-o legătură mai profundă și mai sensibilă. Mamelor le revine o grea responsabilitate. Aș fi fericită să le pot convinge cu privire la lucrarea pe care o pot realiza în formarea minții copiilor lor. — Testimonies for the Church 2:536 (1870).2MCP 610.4

Hristos este cel mai bun prieten — Asocierile noastre au o mare importanță. Noi putem lega multe prietenii plăcute și folositoare, dar nici una dintre acestea nu este atât de prețioasă ca aceea prin care omul limitat intră în relație cu Dumnezeul cel Infinit. Când suntem uniți cu El în felul acesta, cuvintele lui Hristos rămân în noi.... Rezultatul va fi o inimă curățită, o viață atentă și un caracter fără pată. Noi putem deveni asemenea lui Hristos, Exemplul desăvârșit, numai cunoscându-L și împrietenindu-ne cu El. — The Signs of the Times, 10 septembrie, 1885. (My Life Today, 190).2MCP 611.1

Mângâiere pentru minte și pace pentru suflet — Medicul care se dovedește vrednic de a fi numit în conducerea unui sanatoriu va face o mare lucrare. Dar, din perspectivă religioasă, această lucrare trebuie realizată într-o asemenea manieră, încât pacienților să li se prezinte întotdeauna antidotul divin pentru sufletele împovărate de păcat. Toți medicii au nevoie să înțeleagă faptul că lucrarea lor trebuie îndeplinită cu înțelepciune și sensibilitate. În instituțiile noastre, în care sunt aduși pentru tratament bolnavi psihic, cuvintele mângâietoare ale adevărului, adresate celor suferinzi, vor constitui adesea tratamentul cel mai eficient pentru liniștirea minții și pentru restaurarea păcii în suflet. — Letter 20, 1902. (Medical Ministry, 189).2MCP 611.2

Un dar din partea lui Dumnezeu — Fiecare impuls sau aspirație spre bine constituie un dar din partea lui Dumnezeu; credința primește de la Dumnezeu acea unică viață ce poate produce adevărata dezvoltare și eficiență. — Education, 253 (1903).2MCP 611.3

Satisfacția sufletească a corectitudinii — Altruismul, principiul Împărăției lui Dumnezeu, este principiul pe care Satana îl urăște; el neagă însăși existența acestuia. Încă de la începutul marii lupte, Satana s-a luptat să dovedească faptul că principiile lui Dumnezeu sunt egoiste și că el se comportă la fel ca toți slujitorii lui Dumnezeu. Lucrarea lui Hristos și a tuturor celor ce poartă Numele Lui este aceea de a contrazice pretenția lui Satana.2MCP 611.4

Domnul Isus a luat chip omenesc tocmai pentru a oferi, în propria Lui viață, o ilustrare a altruismului și dăruirii de sine. Și toți cei care acceptă acest principiu trebuie să coopereze cu El pentru demonstrarea lui practică în viața de zi cu zi. A alege binele pentru că este bine; a sta pentru adevăr cu prețul suferinței și al sacrificiului — “Aceasta este moștenirea robilor Domnului, așa este mântuirea care vine de la Mine, zice Domnul”. (Isaia 54, 17.) — Education, 154, 155 (1903).2MCP 611.5

Loialitatea și cooperarea îndatorează lumea față de Legea lui Dumnezeu — Toți cei care fac posibilă loialitatea și cooperarea îndatorează lumea față de Legea lui Dumnezeu, care a fost prezentată în Cuvântul Său și continuă să fie întipărită în inimile oamenilor, chiar dacă adesea este abia perceptibilă și aproape ștearsă. — Education, 137 (1903).2MCP 612.1

O viață de succes și banii — Dacă trăim într-o relație bună cu Dumnezeu, vom avea succes oriunde vom merge; și ceea ce dorim noi este succesul, nu banii — un succes real, iar Dumnezeu ni-l va da, pentru că El știe totul despre renunțarea noastră la sine. El cunoaște fiecare sacrificiu pe care îl facem. Chiar dacă aveți impresia că umilința voastră nu contează prea mult, că ar fi trebuit să vă bucurați de mai multă considerație și așa mai departe. Dar umilința voastră valorează mult în ochii lui Dumnezeu.2MCP 612.2

Mi s-a descoperit de repetate ori că, atunci când oamenii încep să caute venituri tot mai mari, experiența lor încetează să fie în siguranță. Dar când primesc un salariu care evidențiază în mod clar renunțarea la sine, Domnul vede sacrificiul lor și le oferă succes și victorie. Acest lucru mi-a fost descoperit din nou și din nou. Domnul, care vede în ascuns, va răsplăti în mod public fiecare sacrificiu pe care slujitorii Lui încercați au fost dispuși să-l facă. — Manuscript 12, 1913. (Selected Messages 2:179, 180).2MCP 612.3

Siguranța nu se află în bogăție — Mulți cred că vor afla siguranță în bogățiile pământești. Dar Domnul Hristos dorește să îndepărteze din mintea lor orice urmă a acestei concepții obscure și să-i facă în stare să privească la valoarea mult mai mare și veșnică a slavei. Ei confundă aparențele cu realitatea și pierd din vedere gloria lumii eterne. Domnul Hristos îi invită să-și îndrepte privirile dincolo de prezent și să includă veșnicia în concepția lor cu privire la viață. — Letter 264, 1903. (Sons and Daughters of God, 247).2MCP 612.4

Dependența de Dumnezeu este singura cale de a fi în siguranță — Satana este pe deplin conștient că cel mai slab suflet care rămâne în Hristos este mai puternic decât o legiune de îngeri ai întunericului și că, dacă s-ar prezenta în mod deschis înaintea omului, ar fi recunoscut și respins. Prin urmare, Satana caută să atragă soldații crucii departe de fortăreața lor puternică, în timp ce el se ascunde împreună cu armatele sale, pregătit să-i atace prin surprindere și să-i distrugă pe toți cei care se aventurează pe terenul lui. Noi nu putem fi în siguranță decât dacă rămânem într-o atitudine de dependență umilă față de Dumnezeu și respectăm toate poruncile Lui. — The Great Controversy, 530 (1888).2MCP 613.1

Dumnezeu oferă protecție — Dumnezeu dorește ca noi să alegem lucrurile cerești în locul celor pământești. El ne oferă posibilitatea unei investiții cerești. Dumnezeu este gata să încurajeze țintele noastre înalte și să protejeze comoara celor mai bune alegeri ale noastre. El declară: “Voi face pe oameni mai prețioși decât aurul curat și mai scumpi decât aurul din Ofir”. (Isaia 13, 12.) Când bogățiile, pe care le mănâncă moliile și le roade rugina, vor fi spulberate, urmașii lui Hristos se pot bucura de comoara lor cerească și de bogății nepieritoare. — Christ's Object Lessons, 374 (1900).2MCP 613.2

Influența sfințitoare a adevărului — Nici un suflet nu poate fi în siguranță decât prin intermediul unei gândiri corecte. Toate mijloacele pe care Dumnezeu le-a așezat la îndemâna noastră trebuie folosite pentru stăpânirea și cultivarea gândurilor. Mintea noastră trebuie să fie adusă în armonie cu mintea lui Dumnezeu. Adevărul Lui ne va sfinți trupul, sufletul și spiritul, iar noi vom fi făcuți în stare să ne ridicăm deasupra ispitei. Cuvintele pe care le vom rosti vor fi înțelepte. — Letter 123, 1904.2MCP 613.3

Trăirea adevărului promovează sănătatea — Când oamenii care și-au îngăduit obiceiuri greșite și practici păcătoase se lasă conduși de puterea adevărului divin, în inima lor sunt trezite însușiri morale ce păreau amorțite. Primitorul înțelege mai clar și mai profund acum decât înainte de a-și zidi sufletul pe Stânca Veșniciei. Chiar și sănătatea lui fizică se va îmbunătăți prin faptul că a descoperit siguranța în Domnul Hristos. Binecuvântarea specială a lui Dumnezeu, revărsată asupra primitorului, este în ea însăși putere și sănătate. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 13 (1890). (Temperance, 108).2MCP 614.1

Eliberare de vinovăție — Omul paralizat a descoperit în Hristos vindecarea atât pentru suflet, cât și pentru trup. Înainte de a fi în stare să aprecieze sănătatea trupului, el avea nevoie de sănătatea sufletului. Înainte ca boala fizică să poată fi vindecată, Domnul Hristos trebuia să-i vindece mintea și să-i curețe sufletul de păcat. Această lecție nu ar trebui să fie trecută cu vederea. În zilele noastre, există mii de suferinzi din punct de vedere trupesc care, asemenea omului paralizat, tânjesc să audă cuvintele: “Păcatele îți sunt iertate”. Povara păcatului, cu dorințele lui tulburătoare și nestăvilite, stă la temelia bolilor lor. Ei nu vor găsi vindecarea trupului până când nu vor veni la Cel ce vindecă sufletele. Pacea, pe care nu o poate oferi nimeni în afară de El, va restabili vigoarea minții și sănătatea trupului. — The Ministry of Healing, 77 (1905).2MCP 614.2

Putere pentru ziua încercării — Îngerii așteaptă colaborarea voastră. Ei vor înfăptui pentru voi tot ce nu puteți face. Ei așteaptă să răspundeți influenței Domnului Hristos. Apropiați-vă de Dumnezeu și unii de alții. Puneți-vă voința de partea voinței lui Dumnezeu, dorind, rugându-vă și respingând fără încetare agenții lui Satana. Dacă sunteți motivați de dorința puternică de a rezista diavolului și dacă cereți cu sinceritate să fiți eliberați din ispită, în ziua încercării, veți avea putere.2MCP 614.3

Lucrarea îngerilor este tocmai aceea de a fi lângă cei încercați, ispitiți și suferinzi. Ei trudesc neobosit și fără încetare să salveze sufletele pentru care a murit Domnul Hristos. — The Review and Herald, 4 iulie, 1899. (Sons and Daughters of God, 36).2MCP 614.4

Capitolul 65 — Indolența

Capitolul 67 — Înclinațiile