Capitolul 68 — Relații sociale

Un domeniu al educației ce nu trebuie neglijat — Sociabilitatea creștină nu este cultivată aproape deloc de către poporul lui Dumnezeu. Acest domeniu al educație nu trebuie neglijat sau trecut cu vederea în școlile noastre. — Testimonies for the Church 6:172 (1900).2MCP 621.1

Avantajele sociale sunt talanți — Persoanele care au o mare putere de influență sunt responsabile înaintea lui Dumnezeu să exercite acest avantaj nu numai în favoarea prietenilor lor, ci și în favoarea tuturor celor ce au nevoie de ajutorul lor. Avantajele sociale constituie un dar ce trebuie folosit spre binele tuturor celor ce se află în sfera noastră de influență. — Christ's Object Lessons, 353 (1900).2MCP 621.2

Nu entități independente — Elevii trebuie învățați că ei nu sunt niște entități independente, ci că fiecare este asemenea unei șuvițe care trebuie să se alăture altor șuvițe și să formeze împreună o țesătură. Cel mai potrivit loc în care poate fi învățată în mod eficient această lecție este căminul școlii. Aici, elevii sunt înconjurați zilnic de ocazii care, dacă sunt folosite, îi vor ajuta într-o mare măsură în dezvoltarea sociabilității. Stă în puterea lor să folosească timpul și circumstanțele pentru a-și forma caractere care să le aducă succesul și fericirea.2MCP 621.3

Cei care se închid în ei înșiși și cei care nu sunt dispuși să se lase atrași în binecuvântarea altora prin asocieri prietenești pierd multe binecuvântări; deoarece, prin schimbul de experiență, mintea devine mai rafinată și mai strălucită; prin interacțiunile sociale, se formează relații și se leagă prietenii al căror rezultat constă în unitate sufletească și o atmosferă a iubirii, care sunt plăcute în ochii Cerului. — Testimonies for the Church 6:172 (1900).2MCP 621.4

Importanța relațiilor sociale — Relațiile sociale constituie calea prin care creștinismul intră în legătură cu lumea. Toți bărbații sau femeile care au gustat iubirea lui Hristos și au primit în inimă iluminarea divină sunt însărcinați de Dumnezeu să răspândească lumină pe calea întunecoasă a celor ce nu cunosc o altă cale mai bună.... Puterea socială, sfințită prin Spiritul lui Hristos, trebuie folosită pentru a câștiga sufletele pentru Mântuitorul. — Testimonies for the Church 4:555 (1881).2MCP 622.1

Sociabilitatea trebuie cultivată — Când neglijăm privilegiul prieteniei, care ne încurajează și ne conferă putere în slujba lui Dumnezeu, noi favorizăm producerea unei pagube. Adevărurile Cuvântului Său își pierd importanța și relevanța în mintea noastră. Inimile noastre nu mai sunt iluminate și trezite prin influența lor sfințitoare, iar noi scădem din punct de vedere spiritual. Prin lipsa simpatiei reciproce, noi pierdem mult în asocierile pe care le realizăm în calitate de creștini. Cel care se izolează de alții nu ocupă locul pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru el. Cultivarea trăsăturilor sociabilității din natura noastră umană ne aduce simpatia celorlalți, iar aceasta constituie o sursă a dezvoltării și puterii în slujba lui Dumnezeu. — Steps to Christ, 101 (1892).2MCP 622.2

Isus a fost deosebit de sociabil — Întreaga viață a Mântuitorului a fost caracterizată de o bunăvoință dezinteresată și de frumusețea sfințirii. El este modelul nostru de bunătate. Încă de la începutul lucrării Sale, oamenii au început să înțeleagă mai clar caracterul lui Dumnezeu. Isus a aplicat învățăturile pe care le predica în propria Lui viață. El a demonstrat ce înseamnă a fi consecvent fără a fi fanatic și obtuz, binevoitor fără a fi influențabil, plin de compasiune fără a fi sentimental. Domnul era deosebit de sociabil: cu toate acestea, manifesta o rezervă care descuraja orice familiaritate nepoliticoasă. Cumpătarea Lui nu a condus niciodată la bigotism sau austeritate. El nu era asemenea lumii, dar era întotdeauna atent chiar și față de nevoile celui mai neînsemnat dintre oameni. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 262 (1913).2MCP 622.3

Deschiderea socială și demnitatea umană — Simpatia și deschiderea socială a lui Hristos dovedeau că El recunoștea demnitatea ființei umane și Îl făceau un oaspete onorat la mesele vameșilor. Oamenii doreau din toată inima să devină vrednici de încrederea Lui. Pentru inimile lor însetate, cuvintele Lui erau o putere binecuvântată, dătătoare de viață. Ele trezeau noi imbolduri și deschideau posibilitatea unei noi vieți pentru acești renegați ai societății. — The Ministry of Healing, 26 (1905).2MCP 623.1

Ucenicii au învățat adevăratele datorii sociale — Domnul Hristos și-a învățat ucenicii cum să se comporte în compania altora. El i-a instruit cu privire la îndatoririle și regulile unei vieți sociale adevărate, care sunt asemănătoare legilor Împărăției lui Dumnezeu. Prin exemplul Său, Domnul i-a învățat ca, atunci când participă la o întrunire publică, să se abțină să spună ceva. Când se aflau la o masă festivă, conversația Lui era total diferită de tot ce auziseră în asemenea ocazii din trecut. Fiecare cuvânt pe care îl rostea Isus era o mireasmă de viață spre viață. El vorbea cu claritate și simplitate. Cuvintele Lui erau ca niște mere de aur într-un coș de argint. — The Review and Herald, 2 octombrie, 1900. (My Life Today, 190).2MCP 623.2

Să nu renunțăm la legăturile sociale — Exemplul lui Hristos cu privire la felul în care Se interesa de nevoile omenirii ar trebui să fie urmat de toți cei care vestesc Cuvântul Lui și care au primit Evanghelia harului Lui. Noi nu trebuie să renunțăm la legăturile sociale. Nu trebuie să ne izolăm de semeni. Pentru a ajunge la toate categoriile sociale, este necesar să-i căutăm pe oameni acolo unde se află. Rareori se va întâmpla ca ei să ne caute și să ne ofere acordul lor. Inimile oamenilor nu pot fi mișcate de adevărul divin numai de la amvoane. Există un alt câmp de lucru, mai umil, probabil, dar pe deplin promițător. Acesta se află în casa celui sărman și în reședința celui bogat; în salonul spitalului și la întrunirile sociale dedicate plăcerilor nevinovate. — The Desire of Ages, 152 (1898).2MCP 623.3

Nevoia părtășiei — Pierderea simțită când oamenii se sustrag de la adunările poporului lui Dumnezeu nu este mică. În calitate de copii ai lui Dumnezeu, noi trebuie să ne găsim locul în fiecare adunare a lui Dumnezeu, unde poporul Lui este chemat să fie prezent și unde este oferit Cuvântul vieții. Toți oamenii au nevoie de lumină, și când aud și acceptă mesajele prețioase ale cerului, prin slujitorii rânduiți de Dumnezeu, primesc tot ajutorul necesar pentru a putea fi pregătiți să reverse asupra altora lumina primită. — Letter 117, 1896.2MCP 624.1

Educația modelează structura societății — Educația dată tinerilor modelează întreaga structură socială. Pretutindeni în lume, societatea se află într-o stare de dezordine și pretutindeni este necesară schimbarea. Mulți consideră că facilitățile educaționale mai bune, o abilitate mai mare și metodele mai recente vor așeza lucrurile în ordine. Ei pretind că acceptă și descoperiri autentice; cu toate acestea, acordă Cuvântului lui Dumnezeu o poziție inferioară în marea lucrare a educației. Ceea ce trebuie să fie pe primul loc este subordonat invențiilor omenești. — Testimonies for the Church 6:150 (1900).2MCP 624.2

Influența socială în cămin [Vezi capitolul 29, “Atmosfera căminului”] — Misiunea căminului se extinde dincolo de propriii lui membri. Căminul creștin este o parabolă ce ilustrează excelența adevăratelor principii ale vieții. O asemenea ilustrație va avea o puternică influență spre bine în lume. Influența unui cămin adevărat asupra inimilor și vieților oamenilor este cu mult mai puternică decât orice predică ce ar putea fi ținută. O dată ce tinerii pleacă din sânul unui astfel de cămin, lecțiile pe care le-au învățat se răspândesc. Principiile nobile ale vieții sunt introduse în alte familii și o influență înălțătoare este exercitată în societate. — The Ministry of Healing, 352 (1905).2MCP 624.3

Sociabilitatea este un factor de influență puternic — Bunătatea și sociabilitatea creștină constituie factori de influență plini de putere în câștigarea simpatiei celor tineri. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 208 (17 septembrie, 1902).2MCP 625.1

Structura vieții sociale se cutremură — Doctrina care susține că omul este liber de ascultarea cerințelor lui Dumnezeu a slăbit deja puterea responsabilității morale și a deschis porțile unui potop de nelegiuire în lume. Neascultarea de lege, risipa și corupția morală năvălesc asupra noastră asemenea unui val uriaș. Satana lucrează în familii. Steagul lui flutură chiar și în căminele așa-zis creștine. Există invidie, bănuială, ipocrizie, înstrăinare, concurență, ambiție, ceartă, trădarea celei mai sfinte încrederi, îngăduință față de pofte. Întregul sistem al doctrinelor și principiilor religioase, care ar fi trebuit să constituie fundamentul și structura vieții sociale, pare a fi o construcție aflată în mijlocul unui cutremur, pe punctul de a se prăbuși. — The Great Controversy, 585 (1888).2MCP 625.2

Prevederile lui Dumnezeu pentru prevenirea nedreptății sociale — Domnul dorește să așeze bariere în calea iubirii nestăvilite după averi și putere. Acumularea continuă a bogăției de către o singură categorie socială va duce la mari rele, la sărăcirea și degradarea celorlalte categorii. Dacă nu ar exista o anumită opreliște, puterea celor bogați ar monopoliza totul, iar săracii, deși în toate celelalte privințe sunt pe deplin valoroși în ochii lui Dumnezeu, ar fi priviți și tratați ca fiind inferiori fraților lor mai prosperi.2MCP 625.3

Conștiența acestei nedreptăți ar trezi nemulțumirile claselor mai sărace. Ar exista un simțământ de disperare, care ar tinde să demoralizeze societatea și ar deschide ușile pentru crime de tot felul. Rânduielile pe care le-a stabilit Dumnezeu erau destinate să promoveze egalitatea socială. Prevederea anului sabatic și a jubileului repara, într-o mare măsură, tot ce fusese greșit în viața socială și economică a națiunii în acest interval de timp. — Patriarchs and Prophets, 534 (1890).2MCP 625.4

Stratificarea socială are scopul de a pune la încercare și de a dezvolta caracterul — Nu a fost în planul lui Dumnezeu ca sărăcia să dispară vreodată de pe pământ. El nu a prevăzut uniformizarea păturilor sociale, deoarece tocmai diversitatea ce caracterizează societatea umană constituie unul dintre mijloacele rânduite de Dumnezeu pentru a pune la încercare și pentru a dezvolta caracterul.2MCP 626.1

Mulți au promovat cu entuziasm ideea că toți oamenii ar trebui să se bucure în mod egal de binecuvântările trecătoare ale lui Dumnezeu, dar acest deziderat nu se află în planul Creatorului. Domnul Hristos a spus că săracii vor fi întotdeauna cu noi. Atât săracii, cât și bogații sunt răscumpărați prin sângele Lui și, de cele mai multe ori, în rândul celor ce se numesc urmași ai Lui, primii Îi slujesc cu toată inima, în timp ce aceia din a doua categorie se lasă atrași fără încetare de bogățiile pământești, iar Domnul Hristos este uitat. Grijile vieții acesteia și lăcomia după averi îi determină să piardă din vedere gloria vieții veșnice. Dacă toți ar ajunge egali din punct de vedere al posesiunilor pământești, aceasta ar fi cea mai mare nefericire ce s-ar abate asupra omenirii. — Testimonies for the Church 4:551, 552 (1881).2MCP 626.2

Dumnezeu șterge diferențierile de rang — Religia lui Hristos îl înalță pe credincios în sfere mai înalte ale gândirii și acțiunii și, în același timp, îl înfățișează înaintea întregului neam omenesc ca fiind obiectul cel mai de preț al iubirii lui Dumnezeu, răscumpărat prin sacrificiul Fiului Său. La picioarele lui Isus, se întâlnesc atât cel sărac, cât și cel bogat, cel învățat și cel ignorant, fără nici o deosebire în ce privește rangul sau avantajele lumești. Când privim la Cel străpuns de păcatele noastre, toate distincțiile pământești dispar.2MCP 626.3

Renunțarea la sine, umilința și infinita compasiune a Aceluia care a fost înălțat mai presus de cer fac de rușine mândria omenească, diferențierile sociale și iubirea de sine. Prin unirea tuturor celor ce sunt sfințiți prin adevăr, religia curată și neîntinată dovedește valoarea principiilor ei de natură cerească. Ca suflete răscumpărate și dependente în aceeași măsură de Cel care le-a răscumpărat pentru Dumnezeu, toți oamenii se regăsesc în aceeași condiție. — Gospel Workers, 330 (1915).2MCP 626.4

Un remediu pentru relele sociale — Prosperitatea și succesul lui Iosafat, în calitate de conducător, se datora în mare măsură prevederilor înțelepte care asigurau împlinirea nevoilor spirituale ale supușilor lui. Ascultarea de Dumnezeu constituie sursa unor mari beneficii. În conformarea față de cerințele divine, există o putere transformatoare care aduce pace și bunăvoință printre oameni. Dacă învățăturile Cuvântului lui Dumnezeu ar fi fost instaurate ca principii călăuzitoare în viața fiecărui bărbat și a fiecărei femei și dacă mintea și inima s-ar fi supus puterii lui restrictive, relele care există acum în viața politică și socială a națiunilor nu și-ar fi găsit locul. Fiecare familie ar fi constituit o sursă de influență care ar fi făcut ca bărbații și femeile să dobândească o înțelegere spirituală mai profundă și o putere morală mai mare, și astfel, atât indivizii, cât și națiunile ar fi fost așezate pe o temelie sigură. — Prophets and Kings, 192 (1917).2MCP 627.1

Cultivarea sociabilității aduce fericire — Cei care locuiau departe de tabernacol erau nevoiți să călătorească mai bine de o lună de zile pentru a participa la sărbătorile anuale. Acest exemplu de devoțiune este menit să accentueze importanța închinării religioase și necesitatea subordonării egoismului și a intereselor noastre lumești față de cele spirituale și veșnice.2MCP 627.2

Când neglijăm privilegiul prieteniei, care ne încurajează și ne întărește în slujba lui Dumnezeu, noi favorizăm o mare pierdere. Adevărurile Cuvântului Lui își pierd prospețimea și relevanța în mintea noastră. Inimile noastre nu mai sunt luminate și trezite de influența sfințitoare, iar noi scădem din punct de vedere spiritual. Prin lipsa simpatiei reciproce, noi pierdem mult în asocierile pe care le realizăm în calitate de creștini. Cel care se izolează de alții nu ocupă locul pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru el. Cu toții suntem copiii aceluiași Tată și depindem unii de alții în realizarea fericirii. Cerințele lui Dumnezeu și nevoile omenirii ne îndatorează. Cultivarea sociabilității din natura noastră omenească constituie tocmai ceea ce ne aduce simpatia fraților și ne conferă fericire și satisfacție în eforturile pe care le facem pentru a-i binecuvânta pe ceilalți. — Patriarchs and Prophets, 541 (1890).2MCP 627.3

A nu fi guvernat de standarde omenești — Nu voi înceta să prezint necesitatea ca fiecare om să facă tot ce poate mai bine, în calitate de creștin, în efortul lui de a se angaja într-un proces de educare pentru a-și dezvolta intelectul, pentru a-și lărgi capacitatea de gândire și pentru a-și forma un caracter nobil, până la limitele posibilităților omenești. În tot ce facem, trebuie să cultivăm o relație creștinească unii cu alții. Să ne folosim toate resursele spirituale în vederea îndeplinirii unor planuri înțelepte, printr-o acțiune perseverentă. Darurile primite din partea lui Dumnezeu trebuie folosite pentru salvarea sufletelor. Relațiile dintre noi nu trebuie guvernate de standarde omenești, ci de iubirea divină, acea iubire demonstrată în darul lui Dumnezeu pentru lumea noastră. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 256 (1913).2MCP 628.1

Dezvoltarea influenței sociale pentru câștigarea sufletelor — În mod deosebit, cei care au gustat iubirea lui Hristos trebuie să-și dezvolte sfera de influență socială, deoarece, în felul acesta, pot câștiga suflete pentru Mântuitorul. Domnul Hristos nu trebuie ascuns în adâncul inimilor lor și păstrat în mod egoist, asemenea unei comori sfinte și dragi de care să se bucure în exclusivitate ei înșiși; iar iubirea lui Hristos nu trebuie manifestată numai față de cei care sunt pe placul lor.2MCP 628.2

Elevii trebuie învățați cu privire la spiritul creștinesc ce se exteriorizează prin sociabilitate și prin preocuparea binevoitoare față de cei care se află într-o situație mai strâmtorată decât ei, chiar dacă aceste persoane nu fac parte din cercul lor de prieteni. Isus a dovedit un interes plin de iubire față de familia omenească și a răspândit lumina unei pietăți voioase, indiferent de timpul și locul în care Se afla. Elevii trebuie sfătuiți să meargă pe urmele lui Isus, manifestând simpatia creștină, grija și iubirea față de prietenii lor tineri și străduindu-se să-i atragă la Isus. Domnul Hristos va fi în inimile lor asemenea unui izvor ale cărui ape se revarsă spre viață veșnică, înviorând sufletele tuturor celor ce vin în legătură cu ei. — Testimonies for the Church 6:172, 173 (1900).2MCP 628.3

Toți suntem chemați să fim martori ai lui Isus. Puterea socială, sfințită prin harul lui Hristos, trebuie investită în câștigarea sufletelor pentru Mântuitorul. Fie ca lumea să vadă că noi nu suntem absorbiți în mod egoist în propriile noastre interese, ci dorim să le împărtășim altora binecuvântările și privilegiile noastre. Fie ca ei să vadă că religia noastră nu face din noi niște persoane respingătoare și dificile. Fie ca toți cei ce declară că L-au găsit pe Hristos să slujească asemenea Lui pentru binele oamenilor. — The Desire of Ages, 152 (1898).2MCP 629.1