Capitolul 76 — Decizia și voința

Puterea ce guvernează natura umană — Voința constituie o putere ce guvernează natura umană, aducând toate celelalte însușiri ale ființei în stăpânirea ei. Voința nu înseamnă dorința, preferințele sau înclinația personală, ci puterea hotărâtoare care lucrează în copiii oamenilor ascultarea sau neascultarea de Dumnezeu. — Testimonies for the Church 5:513 (1889).2MCP 685.1

Totul depinde de acțiunea corectă a voinței — Cel ispitit trebuie să înțeleagă adevărata putere a voinței. Ea este puterea ce guvernează natura umană — puterea de a decide sau puterea de a alege. Totul depinde de acțiunea corectă a voinței. Dorința de a fi bun și curat din punct de vedere moral este corectă, atâta timp cât este dusă la îndeplinire; dar, dacă ne limităm la aceasta, nu valorează nimic. Mulți se vor prăbuși în ruină, sperând și dorind să biruie predispozițiile rele. Ei nu se supun voinței lui Dumnezeu. Ei nu aleg să-i slujească. — The Ministry of Healing, 176 (1905).2MCP 685.2

Izvorul tuturor acțiunilor — Voința este izvorul tuturor acțiunilor voastre. O dată cu căderea în păcat, această voință, care constituie un factor atât de important în formarea caracterului unui om, a fost cedată controlului lui Satana; și de atunci, Satana lucrează în ființa umană, pentru a-l determina să dorească și să împlinească plăcerile lui, spre ruina și nenorocirea omului.2MCP 685.3

Dar sacrificiul infinit al lui Dumnezeu, prin dăruirea lui Isus, prea iubitul Lui Fiu, Îi dă dreptul să declare, fără a încălca vreunul dintre principiile fundamentale ale guvernării Sale: “Supuneți-vă pe voi înșivă sub conducerea Mea; dați-Mi Mie voința voastră; smulgeți-o de sub controlul lui Satana, iar Eu o voi lua în stăpânire; ca să pot lucra în voi atât voința, cât și înfăptuirea”. Când Dumnezeu așează în voi gândul lui Hristos, voința voastră devine voința Lui și caracterul vostru este transformat în asemănare cu caracterul lui Hristos. — Testimonies for the Church 5:515 (1889).2MCP 685.4

Voința omului este agresivă — Voința omului este agresivă și luptă fără încetare să forțeze toate lucrurile pentru a-și atinge scopurile. Dacă voința este așezată de partea lui Dumnezeu și acționează corect, în viață vor apărea roadele Duhului; iar Dumnezeu a pregătit pace, cinste și slavă pentru toți cei care înfăptuiesc binele. — The Review and Herald, 25 august, 1896. (Our High Calling, 153.)2MCP 686.1

Imposibilitatea este cauzată de propria noastră voință — Întreaga noastră viață Îi aparține lui Dumnezeu și trebuie dedicată slavei Sale. Harul Său va sfinți și va dezvolta fiecare însușire a ființei. Nimeni să nu spună: “Eu nu îmi pot corecta defectele caracterului”; deoarece, dacă ajungeți la o asemenea concluzie, veți eșua în mod sigur în obținerea vieții veșnice. Imposibilitatea este datorată propriei voastre voințe. Dacă nu vreți, atunci nici nu puteți învinge. Adevărata dificultate izvorăște din degradarea inimilor nesfințite și din lipsa dispoziției de a vă supune conducerii lui Dumnezeu. — The Youth's Instructor, 28 ianuarie, 18972MCP 686.2

Un calmant foarte eficient în liniștirea nervilor — Prin exercitarea voinței, mintea și nervii se întăresc și dobândesc un tonus plăcut. În multe cazuri, puterea voinței se va dovedi un calmant foarte eficient în liniștirea nervilor. — Testimonies for the Church 1:387 (1863).2MCP 686.3

Satana se folosește de voința umană — Dacă lui Satana i se permite să modeleze voința umană, el o va folosi pentru a-și atinge scopurile.... Satana stârnește înclinațiile rele, trezind pasiuni și ambiții nesfinte. El spune: “Toate aceste bogății, onoruri și plăceri păcătoase ți le voi da ție”; dar condiția lui este să renunți la integritatea morală și să-ți pătezi conștiința. Astfel, el degradează însușirile omului și le aduce în robia păcatului. — The Review and Herald, 25 august, 1896. (Our High Calling, 153.)2MCP 686.4

Ispita solicită la maximum puterea voinței — Este privilegiul nostru, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, să fim fermi și perseverenți în mărturisirea credinței, fără nici o șovăială. Uneori, puterea iscusită a ispitei pare să solicite până la extrem puterea voinței noastre, și a exercita credința în acea situație pare a fi total în contradicție cu orice argument al rațiunii și sentimentelor; dar voința noastră trebuie să rămână de partea lui Dumnezeu. Trebuie să credem că, în Isus, se află puterea și reușita veșnică.... Ceas de ceas, trebuie să rezistăm pe poziții, triumfători în Dumnezeu, puternici în puterea Lui. — Letter 42, 1890. (Our High Calling, 124.)2MCP 687.1

Educația copiilor nu se aseamănă cu dresura animalelor — Educația copiilor în cămin sau la școală nu ar trebui să fie asemenea dresurii animalelor, deoarece copiii au o voință rațională, care trebuie învățată să preia controlul tuturor puterilor lor. În cazul animalelor, se impune dresura, deoarece acestea nu au rațiune și intelect. Dar mintea umană trebuie învățată să-și exercite stăpânirea de sine. Spre deosebire de animale, care au nevoie de un stăpân care să le conducă și să le dreseze pentru a-i fi supuse, omul trebuie să învețe să-și exercite puterea conducătoare a minții. Pentru animale, stăpânul înseamnă minte, judecată și voință. — Testimonies for the Church 3:132 (1872).2MCP 687.2

Voința trebuie îndrumată, nu înfrântă — Un copil poate fi educat într-o asemenea manieră, încât să nu-și exercite niciodată propria voință, asemenea animalelor. Întreaga lui personalitate poate fi absorbită de personalitatea celui care îi coordonează educația; toate intențiile și scopurile voinței lui sunt supuse voinței profesorului. Copiii educați în felul acesta vor fi întotdeauna deficitari în exercitarea puterii morale și a responsabilității personale. Ei nu au fost învățați să acționeze în mod rațional și principial; dorințele lor au fost controlate de către alții, iar mintea lor nu a fost solicitată și implicată, astfel încât să se dezvolte și să se întărească prin exercițiu. Acești copii nu au fost îndrumați și disciplinați în conformitate cu propriile lor particularități și aptitudini mintale, pentru a-și folosi și dezvolta calitățile predominante atunci când va fi necesar.2MCP 687.3

Profesorii nu trebuie să se oprească doar la evidențierea și dezvoltarea calităților copiilor, ci să acorde atenție și trăsăturilor mai puțin dezvoltate, astfel ca toate însușirile lor să fie exercitate în mod armonios și să crească pas cu pas, pentru ca mintea să poată atinge un potențial maxim și echilibrat. — Testimonies for the Church 3:132 (1872).2MCP 688.1

Nu prejudiciați nici una dintre puterile voinței — Lucrarea de “înfrângere a voinței” este opusă principiilor Domnului Hristos. Voința copilului trebuie îndrumată și educată. Nu prejudiciați nici una dintre puterile voinței, deoarece ființa umană are nevoie de ele în întregime; dar oferiți-le o îndrumare corespunzătoare. Tratați-le cu duioșie și înțelepciune, ca pe o comoară sacră. Nu sfărâmați voința, ci, prin învățare și printr-un exemplu veritabil, supunețI-o unui proces de formare și modelare, până când copilul va ajunge suficient de matur pentru a-și asuma responsabilități. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 116 (1913).2MCP 688.2

Profesorul să nu fie un dictator — Cei egoiști, iritabili, dictatoriali și aspri, care nu acordă nici o atenție simțămintelor altora, nu ar trebui să fie niciodată angajați ca profesori. Influența lor asupra elevilor va fi distrugătoare, modelându-le personalitatea după propriul lor caracter și perpetuând în felul acesta răul. Dacă unii băieți vor fi neascultători, persoanele autoritare vor încerca să le strivească voința; dar Domnul Hristos nu a autorizat o asemenea manieră de tratare a greșelilor. Cu înțelepciune cerească, cu umilință și blândețe, profesorii pot reuși să îndrume voința elevilor și îi pot conduce pe calea ascultării; dar nimeni să nu-și imagineze că elevii pot fi atrași prin amenințări. Noi trebuie să lucrăm așa cum a lucrat Domnul Hristos. — Testimonies on Sabbath-School Work, 80, 81 (1900). (Counsels on Sabbath School Work, 174, 175).2MCP 688.3

O voință împărțită este o cursă — Fiecare tânăr trebuie să-și cultive capacitatea de a lua decizii. Starea de indecizie este periculoasă și va duce la ruina multor tineri. Dacă nu veți fi hotărâți, temeliile caracterelor voastre vor rămâne zidite pe nisip. Există unii care au nefericirea de a se afla întotdeauna de o parte greșită, în timp ce Domnul dorește ca ei să fie oameni loiali, care să poată distinge binele de rău. — Manuscript 121, 1898.2MCP 688.4

Două elemente de caracter — Tăria caracterului constă în două elemente — puterea voinței și puterea stăpânirii de sine. Mulți tineri confundă pornirile puternice ale pasiunii cu tăria de caracter, dar, în realitate, cel stăpânit de propriile pasiuni este un om slab. Măreția veritabilă și noblețea unui om se măsoară prin forța sentimentelor stăpânite, nu prin forța sentimentelor care îl stăpânesc. Omul cel mai puternic este cel care își iartă vrăjmașii, stăpânindu-și pasiunea, oricât de sensibil ar fi la abuzurile suferite. Asemenea oameni sunt niște adevărați eroi. — Testimonies for the Church 4:656 (1881).2MCP 689.1

Voința unită cu puterea divină — Dacă vă angajați în lucrare cu seriozitate și perseverență, unind puterea voinței cu puterea divină, puteți deveni oameni importanți și influenți. Exercitați capacitățile minții și nu neglijați, în nici un caz, puterile fizice. Nu îngăduiți ca indolența intelectuală să vă închidă calea spre dobândirea unei cunoașteri mai depline. Învățați să meditați și să studiați, astfel încât gândirea voastră să se lărgească, să se dezvolte și să devină puternică. Să nu credeți niciodată că ați învățat suficient și că vă puteți slăbi eforturile în viitor. Măsura valorii unui om este gradul de cultivare a minții. Educația voastră trebuie să continue pe parcursul întregii vieții; trebuie să învățați zi de zi și să puneți în practică ceea ce ați acumulat. — Testimonies for the Church 4:561 (1881).2MCP 689.2

O corectă exercitare a voinței va învinge boala — Mi s-a descoperit că mulți care par neputincioși și se plâng fără încetare nu se află într-o stare atât de rea pe cât își imaginează. Unii dintre aceștia au o voință puternică; dacă aceasta va fi exercitată într-o direcție corectă, ar putea fi un instrument eficient în controlarea imaginației și ar putea învinge în felul acesta boala. Dar, prea adesea, se întâmplă ca voința să fie exercitată într-o direcție greșită și să refuze cu încăpățânare să se supună rațiunii. Această voință a decis deja întreaga situație; ei sunt neputincioși și își îndreaptă atenția doar spre neputințele de care vor suferi, fără să țină cont de părerile nimănui. — Testimonies for the Church 2:524 (1870).2MCP 689.3

Un factor în tratarea bolii — Puterea voinței nu este apreciată așa cum ar trebui. Mențineți-vă voința activă și orientată într-o direcție corectă, și ea va conferi energie întregii ființe și va fi un ajutor minunat în păstrarea sănătății. Voința constituie o putere în tratarea bolii....2MCP 690.1

Prin exercitarea voinței în direcția unei relații corecte cu viața, pacienții pot face mult pentru a coopera cu eforturile medicului de a-i vindeca. Există mii de oameni care, dacă ar voi, și-ar putea redobândi sănătatea. Domnul nu dorește ca ei să fie bolnavi. El dorește ca mintea lor să fie sănătoasă.2MCP 690.2

Adesea, bolnavii pot învinge boala pur și simplu prin refuzul de a ceda senzațiilor de slăbiciune și tendinței de a rămâne într-o stare de inactivitate. Ei trebuie să se ridice deasupra durerilor și migrenelor și să se angajeze într-o activitate folositoare, potrivită puterilor lor. De multe ori, printr-o asemenea activitate și prin mișcare în aer liber și soare, un bolnav extrem de epuizat își poate redobândi puterea și sănătatea. — The Ministry of Healing, 246 (1905).2MCP 690.3

Făgăduința unei sănătăți mai bune — Obiceiurile și practicile rele aduc asupra oamenilor boli de tot felul. Fiecare om trebuie să beneficieze de o educație care să-l ajute să înțeleagă și să fie profund convins că abuzul și degradarea puterilor dăruite de Dumnezeu constituie un păcat. Dacă gândirea inteligentă și voința sunt așezate de partea Domnului, va avea loc o îmbunătățire minunată a sănătății trupului.2MCP 690.4

Dar aceasta nu se poate realiza niciodată doar prin puterea umană. Alături de eforturile stăruitoare, depuse prin harul lui Hristos, pentru renunțarea la practicile sau la tovărășiile rele și pentru respectarea principiilor cumpătării în toate privințele, trebuie să existe o căutare continuă a pocăinței pentru trecut și a iertării, care poate fi găsită la Dumnezeu, prin jertfa ispășitoare a Domnului Hristos. Aceste lucruri trebuie să fie trăite în experiența de zi cu zi; să existe o veghere strictă și o rugăciune perseverentă, ca Domnul Hristos să aducă fiecare gând în supunere față de El. Puterea Lui înnoitoare trebuie dăruită sufletului, pentru ca, în calitate de ființe responsabile, să putem înfățișa înaintea lui Dumnezeu trupurile noastre ca pe niște jertfe vii, sfinte și plăcute Lui, iar aceasta este din partea noastră o slujbă duhovnicească. — Medical Missionary, November-December, 1892. (Counsels on Health, 504, 505).2MCP 690.5

Narcoticele și voința — Există unii care folosesc narcotice și, prin încurajare, obiceiurile rele obțin o putere dominatoare asupra voinței, a gândirii și a întregii ființe omenești. — Letter 14, 1885.2MCP 691.1

Învățați pe alții despre puterea voinței — Puterea voinței și autocontrolul, exercitate în vederea păstrării și a recuperării sănătății; efectul depresiv și distrugător al mâniei, al nemulțumirii, al egoismului și imoralității; minunata putere de viață ce poate fi găsită în voioșie, altruism și gratitudine; toate aceste subiecte trebuie prezentate și învățate. — Education, 197 (1903).2MCP 691.2

Duhul Sfânt nu ia locul voinței — Duhul lui Dumnezeu nu Își propune să realizeze partea noastră nici în domeniul voinței, nici în cel al înfăptuirii. Aceasta este lucrarea omului în cooperare cu agenții divini. Îndată ce ne orientăm voința în armonie cu voința lui Dumnezeu, harul lui Hristos vine în întâmpinarea noastră, pentru a coopera cu agentul uman; dar aceasta nu va fi o substituire a lucrării noastre și nu va acționa independent de acțiunile noastre hotărâte și decisive. Prin urmare, nu abundența luminii și dovezile adăugate una după alta sunt cele care vor converti sufletul; ci convertirea se va produce numai când omul acceptă lumina, prin angajarea puterilor voinței, prin înțelegerea și conștientizarea lucrurilor despre care știe că reprezintă adevărul și neprihănirea și prin cooperarea, în acest fel, cu lucrarea cerească rânduită de Dumnezeu pentru mântuirea sufletului. — Letter 135, 1898.2MCP 691.3

Siguranță doar prin unirea cu divinul — Voința umană este în siguranță numai atunci când este unită cu voința lui Dumnezeu. — Letter 22, 1896. (Our High Calling, 104.)2MCP 692.1

Voința umană se va uni cu voința divină — În acest conflict dintre neprihănire și nelegiuire, noi putem fi învingători numai prin ajutorul divin. Voința noastră limitată trebuie adusă în supunere față de voința Celui Infinit; voința umană trebuie unită cu divinul. Această unire va aduce Duhul Sfânt în ajutorul nostru și fiecare cucerire va fi un pas înainte în recuperarea a ceea ce Dumnezeu a plătit deja și în restaurarea chipului Lui în suflet. — The Review and Herald, 25 august, 1896. (Our High Calling, 104.)2MCP 692.2

Convertirea nu creează noi însușiri și capacități — Duhul lui Dumnezeu nu creează în omul convertit capacități și însușiri noi, dar realizează o schimbare decisivă în modul de folosire a acestora. Când mintea, inima și sufletul sunt schimbate, omul nu primește o altă conștiință, ci voința lui se supune unei conștiințe înnoite, a cărei sensibilitate latentă este trezită la viață prin lucrarea Duhului Sfânt. — Letter 44, 1899. (Our High Calling, 104.)2MCP 692.3

Satana conduce voința care nu se află sub controlul lui Dumnezeu — Domnul Hristos a declarat: “M-am pogorât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis”. (Ioan 6, 38.) Voința Sa era angajată în lucrarea de salvare a sufletelor oamenilor. Voința Sa omenească era susținută de divin. Ar fi bine ca ucenicii Săi să se întrebe: “Ce fel de voință cultiv eu? M-am dedicat eu satisfacerii propriilor mele dorințe, adâncindu-mă în egoism și îndărătnicie?” Dacă procedăm astfel, suntem într-un mare pericol, deoarece Satana conduce întotdeauna voința care nu se află sub controlul Duhului lui Dumnezeu. Dacă aducem voința noastră în armonie cu voința lui Dumnezeu, în viețile noastre se va evidenția o ascultare sfântă, asemenea celei exemplificate în viața Domnului Hristos. — Manuscript 48, 1899. (Our High Calling, 107.)2MCP 692.4

O voință condusă de o conștiință curată — Pacea lăuntrică și o conștiință liberă de ofensa împotriva lui Dumnezeu vor deștepta și înviora intelectul asemenea stropilor de rouă ce apar pe plantele firave. Ca urmare, voința va fi corect îndreptată și controlată, va fi mai hotărâtă și, în același timp, liberă de perversitate. — Testimonies for the Church 2:327 (1869).2MCP 693.1

Voința decide viața sau moartea — Numai veșnicia va dezvălui destinul glorios pe care îl poate urma un om renăscut după chipul lui Dumnezeu. Pentru a atinge acest înalt ideal, trebuie sacrificat tot ceea ce provoacă alunecarea sufletului. Instrumentul prin care păcatul își menține puterea asupra noastră este voința. Supunerea voinței este reprezentată prin scoaterea unui ochi sau prin tăierea unui braț. Adesea, avem impresia că a ne supune voința față de Dumnezeu înseamnă a înainta în viață mutilați și paralizați....2MCP 693.2

Dumnezeu este izvorul vieții, iar noi putem avea viață numai în măsura în care trăim în comuniune cu El.... Dacă vă agățați de eul personal, refuzând să cedați în fața voinței lui Dumnezeu, voi alegeți moartea....2MCP 693.3

Pentru a vă dărui pe voi înșivă lui Dumnezeu, este nevoie de sacrificiu; dar este un sacrificiu al celor josnice pentru cele înalte, al celor pământești pentru cele spirituale, al celor trecătoare pentru cele veșnice. Dumnezeu nu plănuiește ca voința noastră să fie nimicită, pentru că numai prin exercitarea ei putem îndeplini ceea ce El dorește să facem. Voința noastră trebuie să-i fie oferită Aceluia care poate să ne-o dăruiască înapoi, curată, înnobilată și unită cu divinul într-o relație de împreună simțire, pentru ca El să poată revărsa prin noi torentele iubirii și puterii Sale. — Thoughts from the Mount of Blessing, 61, 62 (1896).2MCP 693.4

A înțelege adevărata forță a voinței (sfat adresat unui tânăr inconsecvent) — Până când nu vei înțelege adevărata putere a voinței, vei fi într-un pericol neîncetat. Ai putea crede sau făgădui toate lucrurile, dar făgăduințele sau credința ta nu au nici o valoare, dacă nu îți așezi voința de partea credinței și a acțiunii. Dacă lupți lupta cea bună a credinței, cu toată puterea voinței tale, vei învinge. Simțămintele tale, impresiile și emoțiile tale nu trebuie crezute, deoarece nu sunt demne de încredere. — Testimonies for the Church 5:513 (1889).2MCP 693.5

Puteți controla voința — Nu trebuie să disperați.... Partea voastră este să vă supuneți voința față de voința Domnului Isus Hristos, și îndată ce veți face aceasta, Dumnezeu vă va lua în stăpânire și va lucra în voi atât voința, cât și înfăptuirea, după buna Sa plăcere. Întreaga voastră ființă poate fi adusă sub conducerea Duhului lui Hristos și până și gândurile voastre Îi vor fi supuse.2MCP 694.1

Voi nu puteți să vă controlați emoțiile și impulsurile așa cum ați dori, dar puteți să vă controlați voința. și puteți realiza o schimbare totală a vieții voastre. Supunându-vă voința față de voința lui Hristos, viața voastră va fi ascunsă cu Hristos în Dumnezeu și va fi aliată puterii care este mai presus de toate căpeteniile și de toate stăpânirile. Veți primi de la Dumnezeu o putere care vă va menține strâns uniți cu puterea Lui; o nouă lumină. Și veți putea primi chiar lumina unei credințe autentice. Dar voința voastră trebuie să coopereze cu voința lui Dumnezeu. — Testimonies for the Church 5:513, 514 (1889).2MCP 694.2

Legătura dintre voința umană și puterea divină — Noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Aceasta este rânduiala înțeleaptă a Domnului. Cooperarea dintre voința umană și lucrarea perseverentă a puterii divine stabilește o relație care îi unește pe oameni unii cu alții și pe toți cu Dumnezeu. Apostolul spune: “Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu: voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu”. (2 Corinteni 3, 9.) Omul trebuie să lucreze, folosindu-și abilitățile pe care i le-a dăruit Dumnezeu. “Duceți până la capăt mântuirea voastră, cu frică și cutremur”, spune El. “Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea.” (Filipeni 2, 12.13.) — Manuscript 113, 1898.2MCP 694.3

Când voința este așezată de partea Domnului, Duhul Sfânt ia această voință și o face una cu voința divină. — Letter 44, 1899.2MCP 694.4