Capitolul 80 — Știința satanică a înălțării de sine

[Vezi Secțiunea a VI-a, “Egoismul și respectul de sine”.]

Pericolul teoriei puterii înnăscute a omului — Dacă Satana reușește să amăgească și să înșele mintea omenească, până acolo încât să-i determine pe muritori să creadă că în ei înșiși există o putere înnăscută care îi face capabili să realizeze lucrări mari și bune, oamenii încetează să depindă de Dumnezeu și să aștepte ca El să facă pentru ei acele lucruri pe care ei cred că le pot face prin puterea care există în ei înșiși. Ei nu recunosc și nu respectă nici o putere superioară și nu Îi aduc lui Dumnezeu slava pe care El o pretinde și pe care o merită, datorită Maiestății Sale pline de măreție și excelență. În felul acesta, scopul lui Satana este atins, iar Satana jubilează atunci când oamenii căzuți se înalță pe ei înșiși în mod necuvenit. — Testimonies for the Church 1:294 (1862).2MCP 722.1

Omul, propriul standard al caracterului — Satana îi amăgește pe oameni așa cum a amăgit-o și pe Eva în Eden, prin flatări, prin trezirea dorinței de a obține o cunoștință interzisă și prin stârnirea ambiției după înălțare de sine. Căderea lui Satana s-a datorat tocmai cultivării acestor rele și, prin aceste rele, el urmărește să determine ruina oamenilor. Satana le spune: “Veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. (Geneza 3,5.) Spiritismul învață că “omul este o creatură aflată în evoluție, că destinul lui, încă de la naștere, este progresul, chiar și în veșnicie, spre a ajunge ca Dumnezeu”. Și de asemenea: “Fiecare minte se va judeca singură și nu va fi judecată de nimeni altcineva”. “Judecata va fi corectă, deoarece este o judecată a sinelui.... Tronul de domnie se află înăuntrul vostru.” Un profesor de spiritism spunea că, pe măsură ce “conștiința spirituală” se trezea în el, a intrat “în rândul fraților lui care erau semizei necăzuți”. Iar un altul declara: “Orice ființă neprihănită și desăvârșită este Hristos”.2MCP 722.2

În felul acesta, în locul neprihănirii și desăvârșirii infinitului Dumnezeu, adevăratul obiect al adorării, în locul neprihănirii desăvârșite a Legii Sale, adevăratul standard al realizărilor omenești, Satana a așezat natura păcătoasă și nesigură a omului, ca fiind unicul obiect de adorare, unica lege a judecății și unicul standard al caracterului. Acesta este un progres, dar nu spre înălțimi, ci în adâncime. — The Great Controversy, 554, 555 (1911).2MCP 723.1

Nu se află în învățăturile lui Hristos — Am fost îndrumată spre acest pasaj din Scriptură ca referindu-se în mod special la spiritismul modern: Coloseni 2, 8: “Luați seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos”....2MCP 723.2

“Amăgirea deșartă” umple mintea sărmanilor muritori. Aceștia cred că în ei înșiși există o putere atât de mare, încât nu simt nici o nevoie de ajutorul unei puteri mai înalte. Principiile și credința lor se orientează “după datina oamenilor, după învățăturile începătoare ale lumii, și nu după Hristos”.2MCP 723.3

Domnul Isus nu i-a învățat această filozofie. În învățăturile Lui nu se află nici una dintre ideile de acest fel. El nu a îndreptat atenția unor sărmani muritori spre ei înșiși sau spre o putere pe care o au ei. Domnul a îndreptat întotdeauna mintea oamenilor spre Dumnezeu, Creatorul universului, ca unică Sursă a puterii și înțelepciunii lor. În versetul 18, este adresat un avertisment special: “Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-și voia lui însuși printr-o smerenie și închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deșartă, prin gândurile firii lui pământești”. — Testimonies for the Church 1:297 (1862).2MCP 723.4

Teoria responsabilității exclusiv față de sine — Prin îngăduința pasiunilor, el [Satana] a distrus și distruge mii de vieți, chinuind în felul acesta întreaga ființă umană. Pentru a-și aduce la îndeplinire lucrarea, el declară prin intermediul spiritelor că “adevărata cunoaștere îl așează pe om mai presus de lege”, că “indiferent ce faci, este corect”, că “Dumnezeu nu condamnă” și că “toate păcatele comise sunt nevinovate”.2MCP 724.1

Când oamenii sunt determinați în felul acesta să creadă că dorința este cea mai înaltă lege, că libertatea este permisă și că omul nu este răspunzător față de nimeni în afară de el însuși, cine se mai poate mira de faptul că imoralitatea și depravarea se aglomerează la fiecare pas? Mulțimile sunt dornice să accepte învățături care le oferă libertatea de a asculta de pornirile inimii firești. Guvernarea stăpânirii de sine este înlocuită cu guvernarea poftei, puterile minții și sufletului sunt supuse însușirilor animalice, iar Satana atrage triumfător în plasa lui mii de oameni care pretind că sunt urmași ai lui Hristos. — The Great Controversy, 555, 556 (1911).2MCP 724.2

Lucifer a dorit puterea, dar nu și caracterul lui Dumnezeu — Lucifer a dorit puterea lui Dumnezeu, dar nu și caracterul Lui. El a căutat să ocupe cel mai înalt loc și fiecare ființă motivată de spiritul lui va face același lucru. Ca urmare, înstrăinarea, discordia și certurile vor fi inevitabile. Posesiunea devine premiul celui puternic. Împărăția lui Satana este o împărăție a opresiunii; fiecare persoană îi privește pe ceilalți ca pe niște obstacole în calea propriului ei progres sau ca pe niște trepte pe care să calce pentru a ajunge mai sus. — The Desire of Ages, 435, 436 (1898).2MCP 724.3

Încăpățânarea desparte de ajutorul divin — Când Dumnezeu l-a trimis pe Moise la faraon, acesta avea lumină, dar faraon i s-a opus și fiecare împotrivire năștea o încăpățânare și mai puternică. Oare Dumnezeu și-a exercitat puterea asupra lui ca să nu se poată întoarce la lumină? Nu, ci indiferența lui era cea care se accentua. Încăpățânarea lui faraon evidenția faptul că el nu era dispus să primească lumina. — Manuscript 15, 1894.2MCP 724.4

Încăpățânarea și conștiinciozitatea (reflecții privitoare la un om răuvoitor și autoamăgit) — Dacă ai citit scrisorile pe care le-am trimis la Oakland, vei înțelege câte ceva despre încăpățânarea omului și despre hotărârea lui de a face ce-i place și cum îi place. El nu a acordat nici o atenție sfaturilor Domnului, ci a considerat că este în siguranță să pășească în licăririle propriei lui lumini. Acest om ar face orice și totul pentru a fi un slujitor al cauzei lui Dumnezeu, dar lucrul pe care nu-l va face va fi exact acela despre care Dumnezeu i-a spus că este bine să-l facă. Dacă va trăda cauza, așa cum a făcut-o _____, el o va face sub pretextul unei mari conștiinciozități.2MCP 725.1

Această aparență de conștiinciozitate s-a dovedit pe deplin verificată și eficientă. Știu foarte bine ce vorbesc atunci când îți spun că am foarte puțină încredere în această conștiinciozitate. Există o conștiință bună și o conștiință rea, și cea mai mare amăgire a omului este autoamăgirea. Sub influența acestei amăgiri, el va înfăptui, în spiritul lui, multe lucruri care nu sunt în armonie cu Duhul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, va fi nemișcat ca o stâncă față de orice sfat și față de orice metodă diferită de propriile lui metode. — Letter 48, 1892.2MCP 725.2

Puterea teribilă a autoamăgirii — Este într-adevăr trist să fii lipsit de darurile Duhului lui Dumnezeu; dar este o situație și mai teribilă să fii lipsit de spiritualitate și de Hristos și, în același timp, să încerci să te justifici, spunându-le celor care sunt alarmați pentru tine că nu ai nevoie de temerile și mila lor. Teribilă este puterea autoamăgirii asupra minții umane! Ce orbire — să numești lumina întuneric și întunericul lumină! Martorul credincios ne sfătuiește să cumpărăm de la El aur curățit prin foc, haine albe și alifie pentru ochi. Aurul purificat prin foc recomandat aici este reprezentat prin credință și dragoste. El îmbogățește inima, deoarece a fost curățat până la puritate absolută, și cu cât este mai încercat, cu atât strălucirea lui este mai luminoasă. — Testimonies for the Church 4:88 (1876).2MCP 725.3

Puterea lui Satana asupra celor care se înalță pe ei înșiși — Cât de zadarnic este ajutorul omenesc când puterea lui Satana este exercitată asupra unei ființe umane care s-a îngâmfat și nu știe că împărtășește știința lui Satana. Plină de încredere în sine, ea merge direct în capcana vrăjmașului și este înșelată. Pentru că nu a ascultat avertizările date, a căzut pradă lui Satana. Dacă ar fi fost umilită înaintea lui Dumnezeu, această persoană ar fi alergat spre locul de scăpare pe care Dumnezeu l-a pregătit pentru ea. Astfel, în timpurile primejdioase, ar fi putut fi în siguranță, deoarece Dumnezeu ar fi înălțat pentru ea un zid de apărare împotriva vrăjmașului. — Letter 126, 1906.2MCP 725.4

Condus spre sinucidere — Lumea care trăiește absorbită de interesele ei egoiste, ca și când nu ar exista Dumnezeu, va experimenta curând o distrugere neașteptată și nu va scăpa. Mulți continuă în satisfacerea eului, fără a le păsa de nimic, până când vor ajunge atât de dezgustați de viață, încât se vor sinucide.2MCP 726.1

Dansând și petrecând, bând și fumând, îngăduindu-și propriile pasiuni animalice, acești oameni sunt ca niște boi care merg la tăiere. Satana lucrează cu toată iscusința și farmecul lui pentru a-i ține pe oameni în orbire, până când Domnul Se va ridica de pe scaunul Lui de domnie, pentru a-i pedepsi pe locuitorii pământului pentru nelegiuirile lor; când pământul va mărturisi împotriva sângelui curs și nu va mai fi nici o scuză pentru măcel. Întreaga lume pare să mărșăluiască spre moarte. — Manuscript 139, 1903. (Evangelism, 26).2MCP 726.2

Eul este sensibil la fiecare atingere — Ce biruință veți câștiga dacă veți învăța să primiți lucrările providenței lui Dumnezeu cu o inimă mulțumitoare și cu hotărârea de a trăi numai spre slava Lui, în suferință sau sănătate, în abundență sau nevoie! Eul este viu și tremură la fiecare atingere. Înainte să puteți învinge în Numele lui Isus și să primiți răsplata celui credincios, eul trebuie crucificat. — Testimonies for the Church 4:221 (1876).2MCP 726.3

Păcatul incurabil — Dumnezeu nu Se poate lega de cei care trăiesc pentru a-și plăcea lor înșiși și pentru a se așeza pe ei înșiși pe locul întâi. Cei care fac aceasta vor fi, în cele din urmă, pe ultimul loc. Păcatele care sunt incurabile și aproape în totul lipsite de speranță sunt mândria personală și greșita imagine de sine. Acestea sunt obstacolele în calea dezvoltării. Cum ar putea fi curățat un om care are defecte de caracter, dar nu reușește să înțeleagă aceasta, care este atât de plin de mulțumire de sine, încât nu-și poate vedea propriile greșeli? “Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi”. (Matei 9, 12.) Cum ar putea progresa cineva, în timp ce crede că este desăvârșit? — Testimonies for the Church 7:199, 200 (1902).2MCP 726.4

Importanța umilirii de sine — Cei care cred că, în această întrunire [o întrunire de comitet în Michigan], pot primi binecuvântarea lui Dumnezeu fără umilirea de sine vor pleca așa cum au venit. Ei vor rămâne cu aceleași confuzii pe care le-au avut înainte. Dar, frați și surori, noi nu ne putem permite aceasta. Să ne umilim inima înaintea lui Dumnezeu. Să-i îngăduim Domnului Hristos să ne ungă ochii cu alifia cerească, pentru a putea vedea. Nu vrem să fim orbi; dorim să vedem totul cu claritate. Nu vrem să mărșăluim o zi spre Canaan, a doua zi să ne întoarcem în Egipt, ca în următoarea zi să pornim din nou spre Canaan, iar apoi să ne întoarcem din nou în Egipt. Să înaintăm zi de zi cu perseverență. Mă doare inima și sunt umplută de cea mai adâncă durere, când mă gândesc la binecuvântările prețioase pe care le pierdem, pentru că suntem atât de departe în urma luminii. — Manuscript 56, 1904.2MCP 727.1

Cunoașterea de sine conduce la umilință — Cunoașterea de sine este cea mai mare cunoaștere. Adevărata înțelegere de sine conduce la o umilință care va deschide calea prin care Domnul va dezvolta mintea și va modela și disciplina caracterul. — Counsels to Parents, Teachers, and Students, 419 (1913).2MCP 727.2

Îndepărtați-vă cât se poate de mult de mândrie și înălțare de sine — “Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască și el cum a trăit Isus.” (1 Ioan 2, 6.) “Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.” (Romani 8, 9.) Această asemănare cu Isus nu va rămâne neobservată de către lume, ci va fi un subiect observat și comentat. Creștinul ar putea să nu fie conștient de marea schimbare din viața lui, deoarece cu cât se va asemăna mai mult caracterului Domnului Hristos, cu atât va fi mai umil în ce privește părerea de sine; dar lucrul acesta va fi văzut și simțit de toți cei din jur.2MCP 727.3

Cei care au trăit cea mai profundă experiență în lucrurile lui Dumnezeu se îndepărtează cât se poate de mult de mândrie și înălțare de sine. Ei nutresc cele mai umile gânduri cu privire la ei înșiși și cele mai înalte concepții cu privire la slava și excelența lui Hristos. Ei simt că cel mai umil loc în slujba Lui este prea onorabil pentru ei. — Testimonies for the Church 5:223 (1882).2MCP 728.1

Siguranță prin amintirea slăbiciunii personale — Oamenii sunt încercați și verificați nu numai înaintea ființelor omenești, ci și înaintea universului ceresc. Dacă nu se tem și nu tremură pentru ei înșiși, dacă nu își înțeleg propria lor slăbiciune și nu își aduc aminte de greșelile lor trecute, străduindu-se să se ferească să le repete, vor face aceleași greșeli care au adus rezultate pe care nu și le pot permite a doua oară. — Manuscript 43, 1898.2MCP 728.2

Biruirea eului este o lucrare de o viață întreagă — Un efort firav și ocazional nu poate îndrepta greșelile și nici nu poate realiza o reformă a conduitei. Formarea caracterului este o lucrare care necesită nu numai o zi sau un an, ci o viață întreagă. Lupta pentru biruirea eului, pentru sfințire și pentru cer este o lucrare de o viață întreagă. Fără un efort continuu și fără o activitate constantă, nu pot exista nici un progres în viața divină și nici o câștigare a coroanei biruinței. — The Ministry of Healing, 452 (1905).2MCP 728.3

Amprenta divinului — Dacă nu doriți ca întreaga ființă să ajungă coruptă, nu lăsați eul să se extindă la mari dimensiuni. O singură spărtură scufundă o corabie și o singură verigă slabă rupe un lanț; prin urmare, orice trăsătură de caracter cultivată sau moștenită va lucra în inimă și se va exterioriza prin cuvinte care vor exercita o influență spre rău ce nu va putea fi anihilată niciodată. Noi clădim pentru veșnicie. Caracterul nostru trebuie să poarte amprenta divinului, printr-o exprimare nobilă și curată și prin fapte demne. Atunci, întregul univers va privi spre noi și va spune: “Bine, rob bun și credincios”. — Letter 91, 1899.2MCP 728.4