Capitolul 46 — Relații interumane

[Vezi capitolul 68, “Relații sociale”]

Legea dependenței reciproce — Noi suntem, cu toții, firele împletite în marea țesătură a umanității și tot ceea ce înfăptuim pentru binele celorlalți, se va reflecta în binecuvântările ce se vor revărsa asupra noastră înșine. Legea dependenței reciproce este activă în toate sferele societății. — Patriarchs and Prophets, 534, 535 (1890).2MCP 431.1

Ființele omenești au nevoie unele de altele — În planul lui Dumnezeu, ființele omenești au fost create astfel, încât să aibă nevoie unele de altele. Ce lucrare binecuvântată s-ar realiza, dacă toți oamenii ar face tot ceea ce le stă în putință pentru a-i ajuta pe cei ce au nevoie de ajutorul lor, în simpatie și dragoste. Fiecare este înzestrat de Dumnezeu cu propriile lui talente. Noi suntem chemați să folosim aceste talente pentru a ne sprijini semenii în umblarea pe calea cea strâmtă. În această lucrare, fiecare dintre noi este dependent de ceilalți și toți, laolaltă, depindem de Hristos. Talentele noastre se perfecționează și se dezvoltă numai prin îndeplinirea unei slujiri lipsite de egoism. — Letter 115, 1903. (Our High Calling, 182.)2MCP 431.2

Cel care îi ajută pe alții se ajută pe sine — Mulți oameni se află în întuneric. Ei și-au pierdut orientarea și nu știu în ce direcție să meargă. Cei care sunt derutați de dificultăți să caute pe alții, la fel de dezorientați, și să le adreseze cuvinte de încurajare și speranță.2MCP 431.3

Dacă încep să realizeze această lucrare, lumina cerului le va descoperi calea pe care trebuie să o urmeze. Ei vor fi mângâiați tocmai prin cuvintele de mângâiere pe care le rostesc pentru cei împovărați de necazuri. Cei care îi ajută pe alții se vor ajuta pe ei înșiși să învingă propriile dificultăți. Bucuria va lua locul tristeții și amărăciunii. Inima, umplută de Duhul lui Dumnezeu, le va transmite căldură tuturor ființelor aflate în preajmă. Nici unul dintre aceia care procedează în felul acesta nu va mai continua să rămână în întuneric; deoarece “întunericul” lor se va lumina “ca lumina zilei, la amiază”. — Manuscript 116, 1902. (The S.D.A. Bible Commentary 4:1151).2MCP 432.1

Influența noastră permanentă — Relația în care ne aflăm cu semenii noștri are implicații deosebit de solemne. Influența noastră contribuie fără încetare fie la pierderea, fie la salvarea sufletelor lor. Noi sau conlucrăm cu Hristos, sau Îi suntem împotrivă. Dacă nu dorim să-i abatem pe alții de la calea cea bună, trebuie să pășim cu umilință și să lăsăm înapoi urme corecte.2MCP 432.2

Fiecare gând, fiecare cuvânt și fiecare faptă trebuie să păstreze caracterul celei mai stricte moralități. Să ne aducem aminte că Dumnezeu vede păcatele noastre ascunse. Chiar și cel mai bun dintre oameni este tulburat de gânduri și simțăminte care îi sunt sugerate de Satana; dar, dacă nu se lasă absorbit de ele, dacă le respinge cu oroare, sufletul lui nu este contaminat de vinovăție și nimeni nu va fi afectat de influența lor. Oh, dacă fiecare ar deveni o mireasmă de viață spre viață pentru aceia care se află în preajmă! — The Review and Herald, 27 martie, 1888.2MCP 432.3

Efectele imprevizibile ale influenței noastre — Noi nu vom ști niciodată, până la judecată, care a fost influența unui comportament amabil și curtenitor asupra celor nestatornici, impulsivi și lipsiți de demnitate. Dacă, atunci când se manifestă provocator și nedrept față de voi, vă purtați cu acești oameni așa cum v-ați purta cu o persoană nevinovată și dacă îi tratați cu bunătate, chiar dacă o faceți cu prețul suferinței, atunci v-ați îndeplinit datoria de creștin; iar ei vor fi surprinși, rușinați și își vor înțelege greșeala și egoismul, mai bine decât dacă le-ați fi prezentat în mod deschis caracterul nedorit al faptelor lor sau dacă i-ați fi mustrat. — Letter 20, 1892. (Medical Ministry, 209, 210).2MCP 432.4

Lipsa amabilității și influența acesteia — Mulți au calități pe care le țin ascunse și, în loc să atragă sufletele la Hristos, le resping. Dacă ar putea înțelege influența gesturilor lor nepoliticoase asupra celor necredincioși și cât de ofensator este un asemenea comportament în ochii lui Dumnezeu, aceste persoane și-ar schimba radical obiceiurile, deoarece lipsa amabilității este una dintre cele mai mari piedici în calea salvării păcătoșilor. Creștinii egoiști, nemulțumiți și triști sunt o piedică în calea păcătoșilor care, privind la ei, nu mai doresc să vină la Hristos. — The Review and Herald, 1 septembrie, 1885. (HC 229).2MCP 433.1

Fiți atrăgători și ușor abordabili — Comportați-vă în așa fel, încât Domnul Hristos să fie văzut în tot ceea ce înfăptuiți, pentru ca toți cei din jur să înțeleagă faptul că voi sunteți niște epistole vii ale lui Isus.... Fiți atrăgători și ușor abordabili. Trăiți în așa fel, încât viața voastră să câștige inimile tuturor celor cu care veniți în contact. Noi realizăm în prezent mult prea puțin pentru a face ca adevărul să fie atrăgător pentru ceilalți. — Manuscript 6, 1889.2MCP 433.2

Fiecare persoană exercită o influență — Fiecare cuvânt pe care îl rostiți, fiecare faptă pe care o îndepliniți exercită asupra acelora care se află în legătură cu voi o influență fie spre bine, fie spre rău. Oh, cât de necesar este ca Hristos să locuiască în inimile voastre, astfel încât cuvintele voastre să fie cuvintele vieții și faptele voastre să fie roade ale iubirii. — The Review and Herald, 12 iunie, 1888.2MCP 433.3

Responsabilitatea pentru influența pe care o exercităm — Fiecare om este răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru influența pe care o cultivă în suflet și care se răsfrânge atât asupra lui însuși, cât și asupra celorlalți. Dumnezeu îi somează pe tineri să fie conștienți de modul în care își cultivă însușirile minții și ale trupului și să exercite cea mai strictă stăpânire de sine. Capacitățile lor se pot dezvolta numai dacă puterile lor sunt folosite în mod sârguincios și inteligent pentru slava lui Dumnezeu și pentru binele semenilor. — Letter 145, 1897.2MCP 433.4

Înconjurați de atmosfera credinței — Pentru fiecare dintre noi, este de o importanță vitală să cultivăm în suflet o atmosferă a credinței. Prin atitudinea pe care o cultivăm în sufletul nostru, noi ne decidem, zi de zi, propriul destin veșnic. Fiecare este răspunzător în mod personal pentru influența pe care o răspândește în jur. Consecințele cuvintelor și ale faptelor pe care le săvârșim depășesc limitele înțelegerii noastre.2MCP 433.5

Dumnezeu ar fi salvat cetatea Sodomei, dacă ar fi existat în ea zece oameni neprihăniți. Dar cât de mare ar fi influența spre bine ce ar putea fi exercitată prin credincioșia unui întreg popor al lui Dumnezeu, dacă fiecare dintre cei care își însușesc Numele lui Hristos ar fi îmbrăcat în neprihănire?2MCP 434.1

Dacă Dumnezeu a fost capabil să-i spună în mod exact lui Petru locul în care se afla sutașul roman și să-l conducă direct la acesta, cu siguranță că El cunoaște locurile în care trăim și muncim noi, precum și felul nostru de viețuire. El știe dacă noi deschidem calea Regelui ceresc, eliberând-o de toate obstacolele, pentru ca El să poată îndruma sufletele noastre înainte și în sus, sau dacă, dimpotrivă, ne așezăm în mod egoist în spatele unor baricade, ridicând obstacole în calea păcătoșilor și împiedicându-i să găsească mântuirea sufletelor lor prețioase pentru care a murit Domnul Hristos. — Manuscript 66, 1895.2MCP 434.2

Tratarea diferitelor înclinații temperamentale — Domnul dorește ca noi să fim sfințiți. Deoarece suntem chemați să răspundem nevoilor unor persoane ce prezintă înclinații temperamentale diverse, este necesar să cunoaștem bine modalitățile de abordare a minții omenești. Noi trebuie să ne rugăm lui Hristos să ne inspire cuvinte ce vor constitui o binecuvântare. și, în timp ce ne vom strădui să le acordăm ajutor altora, noi înșine vom fi binecuvântați. — Manuscript 41, 1908.2MCP 434.3

O lucrare deosebit de importantă — Această activitate [de îndreptare a celor greșiți] este cea mai frumoasă și cea mai dificilă lucrare ce a fost îndeplinită vreodată de către ființele omenești. Ea necesită cea mai mare delicatețe și tact, cea mai sensibilă receptivitate, o cunoaștere a naturii umane, credință, o răbdare cerească și dispoziția de a lucra, de a veghea și de a aștepta. Nici o altă lucrare nu poate fi mai importantă decât aceasta. — Education, 292 (1903).2MCP 434.4

Activitatea delicată a lucrului cu mintea omenească — A lucra cu mintea omenească constituie o activitate foarte delicată. Puteți fi aspri și inflexibili, dar nu veți reuși niciodată să sensibilizați inima; sau puteți să vă apropiați cu blândețe de sufletele împovărate și, cu o atitudine plină de iubire, să le salvați de pe câmpul de luptă al lui Satana; nu să le duceți acolo și apoi să le lăsați singure, ca să devină jucăria ispitelor lui. — Letter 102, 1897.2MCP 435.1

Fiecare trebuie să treacă prin încercările lui personale — Noi nu ne putem permite să fim, în nici un fel, o pricină de poticnire pentru alții. Fiecare trece prin propriile lui încercări și ispite, iar noi trebuie să fim aproape, pentru a-l întări și a-l ajuta pe cel ispitit. Misiunea noastră este aceea de a încuraja și, dacă este posibil, de a ridica pe cel slab în credință. Rostind făgăduințele lui Dumnezeu, uneori, putem îndepărta deznădejdea din mintea celor ce trec prin perioade dificile de criză. — Manuscript 41, 1908.2MCP 435.2

Sfat adresat unei soții, cu privire la relațiile cu semenii — Sunt îndrumată de Domnul să îți spun: “Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strâmtă. Căci vă spun că mulți vor căuta să intre, și nu vor putea” (Luca 13, 24). Domnul îți cere să stai aproape de El. Să vorbești așa cum ar vorbi El și să acționezi așa cum ar acționa El. Nu îngădui nimănui să îți tulbure mintea și să te determine să vorbești în mod necuvenit. Păstrează-ți sufletul curat, iar gândurile, nobile și sfinte. Nu rosti laude la adresa oamenilor, inspirându-le înălțarea de sine spre propriul lor rău, și nu te grăbi să-i condamni pe cei despre care consideri că nu acționează în mod înțelept. Poartă-te în așa fel, încât toți să vadă că Îl iubești pe Isus și că ai încredere în El. Dovedește-i atât soțului tău, cât și prietenilor tăi credincioși și necredincioși că dorești ca ei să înțeleagă frumusețea adevărului. Dar nu manifesta acea teamă supărătoare care, adesea, distruge o lucrare bună. — Letter 145, 1900.2MCP 435.3

Înțelegerea creștină — Aceia care folosesc la maximum ocaziile și privilegiile vieții vor fi oameni cu adevărat talentați și educați, nu doar din punct de vedere intelectual, ci și din punct de vedere al manierelor și comportamentului. Ei vor fi amabili, delicați, miloși și sensibili. Domnul mi-a descoperit că astfel de oameni dorește în poporul Lui. Dumnezeu ne-a dăruit capacități pe care să le folosim, să le dezvoltăm și să le perfecționăm prin educație. Noi trebuie să gândim și să observăm cu atenție modul în care se manifestă relația dintre cauză și efect. Dacă s-ar proceda astfel, ar exista o mai mare atenție și grijă la cuvintele rostite și faptele săvârșite, pentru ca oamenii să poată împlini pe deplin planul urmărit de Dumnezeu prin crearea lor. — Manuscript 59, 1897.2MCP 435.4

Sinceritatea încurajează încrederea (sfat adresat unui medic) — Dacă ai fi manifestat mai multă sinceritate și deschidere și mai puțină discreție, dacă ai fi încurajat mai multă încredere frățească, dacă ar fi existat în tine mai puțin eu și mai mult din spiritul lui Hristos, dacă ai fi avut o credință vie în Dumnezeu, norii care apasă asupra minții tale, aduși de Satana, ar fi fost acum risipiți. — Letter 97, 1898.2MCP 436.1

Reformatori, nu bigoți — Lucrul pe care trebuie să îl aveți neîncetat în minte este că voi sunteți reformatori, nu bigoți. În relațiile de afaceri cu necredincioșii, să nu vă comportați ca niște oameni de nimic, demni de dispreț, deoarece, dacă vă veți pierde demnitatea, târguindu-vă pentru sume mici, în cele din urmă, veți pierde sume mai mari. Ei vor spune despre voi: “Omul acela este un șmecher; dacă va putea, te va înșela, așa că fii atent când tratezi cu el”.2MCP 436.2

Dar dacă într-o afacere cineva beneficiază de o mică favoare din partea ta, la rândul lui, se va purta la fel de binevoitor față de tine. Cine este îngust, limitat și zgârcit va ajunge și mai îngust, mai limitat și mai zgârcit. Cei ce se poartă astfel nu înțeleg cât de respingători sunt în ochii celorlalți; îndeosebi ai celor ce nu sunt de credința noastră; iar cauza prețioasă a adevărului este pătată de defectul acesta. — Letter 14, 1887. (Evangelism, 90, 91).2MCP 436.3

Fiți onești, direcți și conciși — În afacerilor noastre, oricare ar fi ele, trebuie să fim întru totul onești, direcți și conciși. Noi nu ne putem permite să încălcăm nici una dintre poruncile lui Dumnezeu pentru vreun câștig lumesc. Cine suntem noi? Domnul Hristos le-a spus ucenicilor: “Voi sunteți sarea pământului; dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decât să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni”. — Manuscript 50, 1904.2MCP 436.4

Onestitatea este esențială — Cea mai strictă onestitate trebuie să fie manifestată în toate detaliile vieții. Lumea noastră nu este guvernată de aceste principii, deoarece Satana — înșelătorul, mincinosul și asupritorul — este stăpân aici, iar supușii lui îl urmează și îi îndeplinesc planurile. Dar creștinii se află în slujba unui alt Stăpân, iar acțiunile lor trebuie să fie aprobate de Dumnezeu, fără a lua în considerare nici un avantaj egoist.2MCP 437.1

Abaterea de la o corectitudine absolută în domeniul afacerilor poate părea ceva lipsit de însemnătate în mintea unora, dar Mântuitorul nostru nu o consideră astfel. Cuvintele Lui cu privire la acest subiect sunt clare și explicite: “Cel care este credincios în lucrurile mici, este credincios și în lucrurile mari” (Luca 16, 10). Dacă cineva își va prejudicia semenul într-o măsură cât de mică, o va face și într-o măsură mai mare, atunci când va apărea ispita. O prezentare falsă a unui amănunt neînsemnat este considerată drept o lipsă de onestitate tot atât de mare ca și o minciună privitoare la ceva important.2MCP 437.2

În lumea creștină din zilele noastre, frauda este practicată pe scară largă. Aceia care fac parte din poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu trebuie să demonstreze că sunt mai presus de asemenea lucruri. În viața celui ce pretinde a fi unul dintre credincioșii adevărului prezent, este interzisă orice practică necinstită care ar afecta relațiile dintre semeni. Orice abatere de la integritate, oricât de mică, săvârșită de vreunul dintre copiii lui Dumnezeu, aduce un mare prejudiciu adevărului.2MCP 437.3

Poate că cineva nu are un aspect plăcut, poate că este deficitar în multe privințe, dar, dacă are reputația de a fi o persoană cinstită, va fi respectat. O integritate fermă acoperă multe trăsături de caracter discutabile. Acela care este loial adevărului va câștiga încrederea tuturor oamenilor. Nu numai frații de credință vor avea încredere în el, ci și necredincioșii vor fi nevoiți să recunoască faptul că este un om de onoare. — Letter 3, 1878.2MCP 437.4

O integritate nepătată este ca aurul curat — Uneori, slujitorii lui Dumnezeu sunt în situația de a întreține relații de afaceri cu cei lumești, dar atunci când vând sau cumpără, ei trebuie să fie conștienți că ochiul lui Dumnezeu îi privește. Cântarele dereglate și greutățile false sunt o blasfemie la adresa Domnului. În orice tranzacție financiară pe care o întreprinde, creștinul va fi exact ceea ce dorește ca frații lui să creadă despre el. Comportamentul lui este călăuzit de principii fundamentale. El nu se eschivează, deoarece nu are nimic de ascuns.2MCP 437.5

Creștinul poate fi criticat, poate fi pus la încercare, dar integritatea sa nepătată va străluci ca aurul curat, deoarece cuvântul lui este demn de încredere. El nu este omul care să profite de pe urma semenilor, ci un prieten și un binefăcător al tuturor. Iar semenii au încredere în sfaturile lui. Dacă este în situația de a angaja lucrători ca să-i culeagă recoltele, el nu le va reține în mod fraudulos din banii greu câștigați. Dacă este în posesia unor sume de bani de care nu are nevoie imediat, el va veni în ajutorul fratelui său mai puțin norocos. El nu se străduiește să-și extindă proprietățile sau să-și umple buzunarele, exploatând situațiile critice prin care trece semenul lui. Scopul vieții lui este acela de a-și ajuta și binecuvânta aproapele.2MCP 438.1

Un om cu adevărat onest nu va profita niciodată de slăbiciunea de caracter sau de incompetența altuia pentru a-și umple portmoneul, ci va încasa un preț echitabil pentru ceea ce vinde. Dacă marfa vândută prezintă defecte, el le va declara în mod deschis fratelui sau semenului său, chiar dacă, procedând astfel, ar fi posibil să-și prejudicieze propriile sale interese financiare. — Letter 3, 1878.2MCP 438.2

A înțelege natura omenească — Acela care încearcă să schimbe natura umană trebuie mai întâi să o înțeleagă. Omul poate fi apropiat și ajutat numai prin simpatie, încredere și iubire. În această privință, Hristos S-a dovedit a fi Domnul învățătorilor. Dintre toți educatorii care au trăit vreodată pe pământ, El a fost singurul care a înțeles în mod absolut sufletul omenesc. — Education, 78 (1903).2MCP 438.3

În tratarea celor ce par a avea un caracter deosebit de fragil, există o adevărată știință. Dacă dorim să fim învățătorii altora, este necesar ca mai întâi noi să învățăm de la Hristos. Noi trebuie să fim oameni cu vederi largi, pentru a fi capabili să îndeplinim o lucrare medicală misionară veritabilă și pentru a manifesta tact în relația cu mintea umană.2MCP 438.4

Aceia care au cel mai puțin nevoie de ajutor tind să beneficieze de cea mai mare atenție din partea noastră. Trebuie să ne purtăm cu o deosebită înțelepciune cu cei care par să fie inconștienți și ignoranți cu privire la situația în care se află. Unii nu înțeleg sfințenia lucrării lui Dumnezeu. Cei lipsiți de talent, ignoranți și nepăsători necesită o atenție specială însoțită de rugăciune. În tratarea celor ce par neștiutori și greșiți, este nevoie de mult tact. Ei trebuie ajutați să devină utili în lucrarea Domnului, printr-un efort perseverent din partea noastră. Dacă vor fi abordați cu răbdare, amabilitate și iubire, aceștia vor fi mult mai dispuși să răspundă la apelurile noastre.2MCP 439.1

Domnul dorește să cooperăm cu El în salvarea celor ineficienți și greșiți, ajutându-i să-și redobândească înțelepciunea și curăția de caracter. Această lucrare este la fel de importantă ca și aceea de propovăduire a Evangheliei. Dumnezeu ne solicită să manifestăm un interes neobosit și plin de răbdare pentru mântuirea celor ce au nevoie de educația divină. — Letter 20, 1892. (Medical Ministry, 209).2MCP 439.2

Nu discutați despre neajunsuri — “Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați copii ai lui Dumnezeu”. Cine îi numește astfel? Toate ființele cerești inteligente. Prin urmare, nu încurajați nici un suflet ispitit să vă relateze neînțelegerile și resentimentele personale față de vreun frate sau soră. Spuneți-le că nu doriți să auziți reproșurile și criticile lor rele, deoarece Călăuzitorul vostru v-a învățat în Cuvântul Său că, dacă veți înceta să stârniți certurile și dacă veți deveni niște împăciuitori, veți fi binecuvântați. Spuneți-le că voi doriți cu ardoare să vă bucurați de această binecuvântare.2MCP 439.3

În Numele lui Hristos, vă rog, nu vorbiți sau gândiți răul. Fie ca Domnul să ne ajute nu numai să citim Biblia, ci și să aplicăm învățăturile ei. Omul care este credincios în lucrarea sa, care îmbină puterea cu amabilitatea și dreptatea cu iubirea, aduce multă bucurie în ceruri. Dacă ne străduim în mod cât se poate de serios să fim buni și să facem binele, vom primi cununa vieții, care nu se veștejește. — Manuscript 116, 1898.2MCP 439.4

A lucra pentru și în colaborare cu alții — Când lumina strălucește în suflet, unii dintre aceia care par a fi cei mai adânc cufundați în păcat, vor deveni lucrători plini de succes pentru salvarea celor ce sunt la fel de păcătoși cum au fost ei cândva. Prin credință în Domnul Hristos, unii se vor ridica în poziții înalte ale slujirii și vor fi însărcinați să poarte responsabilități importante în lucrarea de salvare a sufletelor. Ei își înțeleg propria slăbiciune și își cunosc natura susceptibilă de cădere. Ei știu care este puterea păcatului și a obiceiurilor rele. Ei sunt conștienți de incapacitatea lor de a birui fără ajutorul lui Hristos și strigătul lor neîncetat către El este: “Îți încredințez ție, Doamne, sufletul meu neajutorat”. — The Ministry of Healing, 179 (1905).2MCP 440.1

Amabilitatea — Să nu încercăm să acționăm bazându-ne pe noi înșine sau pe alții, ci să cultivăm dependența de Duhul Sfânt. Purtați-vă cu amabilitate cu ființele omenești. Căutați să ajungeți la sufletele împovărate, având inimile pline de spiritul blândeții. Cuvintele voastre să fie îmbibate cu uleiul ceresc ce curge din cele două ramuri de măslin. Uleiul auriu trebuie să curgă în mod liber prin vase pregătite, pentru a ajunge la aceia care caută adevărul. Să ne amintim fără încetare că lucrarea se realizează “nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor”. — Letter 200, 1899.2MCP 440.2