Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Minte Caracter şi Personalitate, vol. 2 - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 52 — Depresia

    [Vezi Anexa A și Anexa B.]

    Boli rezultate datorită depresiei mintale — O atitudine mulțumită și un spirit voios înseamnă sănătate pentru trup și putere pentru suflet. Depresia, tristețea și confuzia reprezintă cauza cea mai prolifică a bolilor fizice. — Testimonies for the Church 1:702 (1868).2MCP 482.1

    Multe dintre bolile care afectează sănătatea oamenilor sunt rezultatul depresiei mintale. — The Ministry of Healing, 241 (1905).2MCP 482.2

    Înlăturarea depresiei psihice grăbește vindecarea fizică — Deoarece iubirea lui Dumnezeu este atât de mare și atât de statornică, bolnavii trebuie încurajați să se încreadă în El și să fie voioși. Anxietatea tinde să producă slăbiciune și boală. Dacă bolnavii își vor învinge stările depresive și teama, perspectiva vindecării lor va fi mai bună, deoarece “ochiul Domnului privește peste cei ce ... nădăjduiesc în bunătatea Lui”. (Psalmii 33, 18.) — The Ministry of Healing, 229 (1905).2MCP 482.3

    Depresia ca rezultat al unei mândrii respingătoare — Unii manifestă un spirit distant și rece și o mândrie respingătoare, care îi inhibă pe cei ce se află în sfera lor de influență. Această atitudine este contagioasă; ea creează o atmosferă care risipește bunele intenții; blochează spiritul natural al simpatiei, cordialității și iubirii omenești și, sub influența ei, oamenii sunt frustrați, iar dorința lor de a fi sociabili și generoși este anihilată.2MCP 482.4

    Această stare de depresie nenaturală afectează nu numai sănătatea spirituală, ci și sănătatea fizică. Confuzia și răceala unei asemenea atmosfere nesociabile se reflectă în înfățișarea exterioară. Fețele celor ce sunt binevoitori și înțelegători vor străluci de lumina adevăratei bunătăți, în timp ce înfățișarea acelora care nu cultivă gânduri bune și motive neegoiste va trăda sentimentele ascunse din inimile lor. — Testimonies for the Church 4:64 (1876).2MCP 483.1

    Depresia mintală cauzată de lipsa aerului proaspăt din încăperile închise — Efectele produse de lipsa aerului și a ventilației în încăperile închise sunt următoarele: organismul își pierde vigoarea și sănătatea, circulația sanguină este precară, sângele circulă cu dificultate în organism, deoarece nu este purificat și vitalizat de aerul curat și proaspăt de afară. Mintea devine confuză și deprimată, iar sistemul nervos este iritat, fiind posibilă apariția stărilor febrile și a altor suferințe acute. — Testimonies for the Church 1:702, 703 (1868).2MCP 483.2

    Confuzia și depresia rezultate din insuficiența oxigenului — Plămânilor trebuie să li se asigure o cât mai mare libertate. Capacitatea lor de respirație depinde de libertatea de mișcare, și dacă plămânii sunt comprimați sau blocați, această capacitate se diminuează. De aceea, cei ce desfășoară o activitate sedentară vor suferi efecte negative, în special dacă obișnuiesc să stea încovoiați. Această poziție face imposibilă o respirație profundă. Respirația superficială devine curând un obicei instinctiv, iar plămânii își pierd elasticitatea....2MCP 483.3

    Ca urmare, organismul va fi alimentat cu o cantitate insuficientă de oxigen. Sângele va deveni mai vâscos și va circula greu. Substanțele toxice care ar fi trebuit eliminate prin expirație vor fi reținute în corp, iar sângele va deveni impur. Nu numai plămânii sunt afectați datorită respirației deficitare, ci și stomacul, ficatul și creierul. Pielea își pierde suplețea, digestia este întârziată, inima obosește, creierul este întunecat, gândurile devin confuze, tristețea se așterne în suflet, întregul organism ajunge deprimat și inactiv și este deosebit de predispus la boală. — The Ministry of Healing, 272, 273 (1905).2MCP 483.4

    O respirație bună liniștește nervii — Pentru a beneficia de un sânge bun, trebuie să respirăm bine. Inspirarea profundă și amplă a aerului curat, care umple plămânii cu oxigen, purifică sângele. Acesta dobândește o culoare deschisă și transmite un flux dătător de viață fiecărei părți a organismului. O respirație bună liniștește nervii; stimulează apetitul și asigură o digestie mai bună; iar somnul va fi profund și odihnitor. — The Ministry of Healing, 272 (1905).2MCP 484.1

    Hidropizia și o suferință cardiacă tindeau să producă stări depresive lui Ellen White. [Vezi Selected Messages 2:233-245, “Fortitude and Affliction”.] — Suferința fizică mă apăsa greu. Ani de zile am fost afectată de o suferință cardiacă, ce avea tendința de a-mi provoca stări depresive și de a risipi credința și curajul. — Testimonies for the Church 1:185 (1859).2MCP 484.2

    Folosirea unor puteri împrumutate conduce la depresie — Datorită obiceiurile necumpătate cultivate în cămin, organele digestive devin incapabile de a prelucra hrana care, în curând, va înceta să satisfacă apetitul. O dată înrădăcinate, obiceiurile nesănătoase generează dorințe nestăpânite după o alimentație mai excitantă. Ceaiul și cafeaua produc un efect imediat. Sub influența acestor otrăvuri, sistemul nervos este iritat și, în anumite situații, în perioada de început, intelectul pare înviorat și imaginația mai vie. Datorită faptului că aceste stimulente produc rezultate atât de agreabile, mulți ajung la concluzia că au realmente nevoie de ele, dar întotdeauna există reacții adverse.2MCP 484.3

    Sistemul nervos nu face decât să împrumute, pentru prezent, putere din resursele viitoare, iar aceste stări de înviorare temporară sunt urmate de stări depresive. Senzația imediată de bunăstare, obținută în urma consumului de ceai sau cafea, constituie o dovadă a faptului că ceea ce pare a fi putere nu este decât excitație nervoasă și, prin urmare, reprezintă un prejudiciu adus sistemului nervos. — Christian Temperance and Bible Hygiene, 31 (1890). (Child Guidance, 403).2MCP 485.1

    O atitudine respingătoare și rece în căsătorie este o cauză a depresiei — Când te-ai căsătorit, soția ta te-a iubit. Organismul ei era deosebit de sensibil; cu toate acestea, cu eforturi din partea ta și cu mai mult curaj din partea ei, sănătatea ei nu ar fi trebuit să ajungă în starea în care se află acum. Dar atitudinea ta rece și respingătoare, asemenea unui aisberg, a înghețat canalele iubirii și afecțiunii. Spiritul tău distant și dispoziția ta de a căuta greșeli au fost asemenea brumei ce cade peste o floare sensibilă. Aceasta i-a înghețat petalele și aproape că a distrus viața plantei. Dragostea ta pentru lume consumă toate trăsăturile bune ale caracterului tău.2MCP 485.2

    Soția ta are o fire total diferită și este mult mai binevoitoare. Dar atunci când și-a manifestat înclinațiile ei generoase, chiar și în lucrurile nesemnificative, tu te-ai simțit ofensat și ai mustrat-o. Datorită spiritului tău ranchiunos, ai făcut ca soția ta să simtă că este o povară costisitoare pentru tine și că nu are nici un drept să-și manifeste generozitatea pe cheltuiala ta. Toate aceste lucruri sunt atât de descurajatoare, încât ea a ajuns disperată și neajutorată și, neavând curajul și energia de a se opune, nu poate decât să se consume în interiorul ei până la epuizare. Nervii ei sunt chinuiți de suferință. Dacă viața ei de cămin ar fi fost bună, soția ta s-ar fi bucurat de sănătate. Dar în viața ta de cămin, demonii au fost asemenea unor oaspeți de seamă, triumfând datorită nefericirii familiei voastre. — Testimonies for the Church 1:696 (1868).2MCP 485.3

    Stările depresive, rezultate ale excesului sexual — Foarte multe familii trăiesc într-o stare dintre cele mai nefericite, deoarece soțul și tatăl permite ca instinctele animalice ale firii să domine asupra naturii morale și intelectuale. Ca rezultat, adesea, atmosfera căminului este marcată de un simțământ de deprimare și letargie, dar rareori este conștientizat faptul că la originea acestei stări se află propria lor conduită necorespunzătoare. Dumnezeu ne-a încredințat o responsabilitate sfântă, aceea de a ne păstra spiritul și trupul în curăție, ca să putem fi o binecuvântare pentru omenire și să fim capabili de a îndeplini o lucrare desăvârșită în slujba Lui.2MCP 485.4

    Apostolul a rostit un mesaj de avertizare: “Deci păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, și să nu mai ascultați de poftele lui”. (Romani 6, 12.) El continuă să ne avertizeze, spunându-ne că “Toți cei ce se luptă la jocurile de obște, se supun la tot felul de înfrânări” (1 Corinteni 9, 25.) Apostolul îi îndeamnă pe toți cei ce pretind că sunt creștini să înfățișeze înaintea Domnului trupurile lor ca pe o “jertfă vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu”. (Romani 12, 1.) El spune despre sine: “Ci mă port aspru cu trupul meu, și-l țin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat”. (1 Corinteni 9, 27.) — Testimonies for the Church 2:381 (1870).2MCP 486.1

    Succesul poate fi urmat de o depresie temporară — Ilie a suferit una dintre reacțiile ce pot urma adesea după o perioadă de manifestare a unei credințe puternice și după un mare succes. El s-a temut că reforma începută pe Carmel nu va fi durabilă și era copleșit de descurajare. Pe vârful Pisga fusese plin de entuziasm, dar acum se afla în vale. Când se afla sub influența inspirației Celui Atotputernic, Ilie a înfruntat cea mai severă încercare a credinței, dar în acest timp al descurajării, încolțit de amenințările răsunătoare ale Izabelei, când Satana părea să câștige prin uneltirile acestei femei imorale, el și-a pierdut simțământul siguranței și al dependenței de Dumnezeu. Ilie a trecut printr-o perioadă de entuziasm excesiv, iar reacția depresivă era teribilă. — Prophets and Kings, 161, 162 (1917).2MCP 486.2

    Stăpânirea de sine în perioadele depresive — Mama poate și trebuie să facă totul pentru a-și stăpâni nervii și atitudinea în perioadele de depresie; chiar și atunci când este bolnavă, dacă învață să-și exercite stăpânirea de sine, ea poate fi binevoitoare și voioasă și va fi capabilă să suporte mai mult zgomot decât și-ar fi imaginat că este posibil. Mama nu trebuie să se comporte în așa fel, încât mintea tânără și sensibilă a copiilor să fie tulburată datorită stărilor ei depresive, determinându-i să se simtă în căminul lor ca într-un mormânt, iar în camera mamei, ca și cum s-ar afla în cel mai întunecat loc de pe fața pământului. Prin exercitarea voinței, mintea și nervii își pot recăpăta buna dispoziție și forța. În multe situații, puterea voinței se va dovedi cel mai eficient calmant al nervilor. — Testimonies for the Church 1:387 (1863).2MCP 486.3

    Două extreme ale comportamentului — Aceia care nu consideră că a-și disciplina mintea, astfel încât aceasta să stăruie numai asupra unor subiecte plăcute, reprezintă o datorie religioasă se vor afla într-una dintre următoarele două extreme: fie vor fi exaltați printr-o antrenare continuă în amuzamente, distracții, conversații frivole, râsete și glume, fie vor fi deprimați, trecând prin încercări și conflicte sufletești ciudate, pe care puțini le-au experimentat sau le pot înțelege. Aceștia pot pretinde că sunt creștini, dar se înșeală singuri. — The Signs of the Times, 23 octombrie, 1884. (Counsels on Health, 628, 629).2MCP 487.1

    Puterea descurajatoare sau încurajatoare a unei pagini — Soțul meu a depus o muncă neobosită pentru a aduce domeniul publicațiilor în stadiul prezent de prosperitate. Am văzut că el a beneficiat din partea fraților săi de mult mai multă simpatie și dragoste decât crezuse. Ei cercetează publicațiile cu nerăbdare, pentru a găsi articolele semnate de el. Dacă în scrierile sale există un ton de simpatie și înțelegere și dacă transmit un mesaj încurajator, inimile lor sunt ușurate, iar unii își exprimă prin lacrimi simțămintele de bucurie. Dar, dacă articolele sunt marcate de tristețe și confuzie, înfățișarea fraților și surorilor care le citesc devine tristă, iar spiritul ce caracterizează scrierile se reflectă asupra cititorilor. — Testimonies for the Church 3:96, 97 (1872).2MCP 487.2

    Un om descurajat este o povară pentru sine însuși (sfat adresat unui student la medicină) — Mi s-a descoperit faptul că în clasele voastre de misionari medicali există unii participanți care ar trebui să se străduiască, mai înainte de toate, să se înțeleagă pe ei înșiși, să evalueze eforturile necesare pentru realizarea obiectivelor propuse, iar atunci când încep să zidească, să fie siguri că vor putea duce lucrarea la bun sfârșit. Să nu-L dezonorăm pe Dumnezeu epuizând omul în procesul de educare; deoarece un om descurajat și istovit este o povară pentru el însuși.2MCP 487.3

    Dacă în cadrul pregătirii școlare, cineva își asumă un efort intelectual suprasolicitant și se expune pericolului de a-și pierde sănătatea și viața prin încălcarea legilor naturii, crezând că Dumnezeu îl va susține în toate planurile lui, el acționează împotriva luminii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Natura nu tolerează abuzurile. Ea nu va ierta nici unul dintre prejudiciile aduse minunatei și delicatei mașinării a organismului omenesc. — Letter 116, 1898. (Medical Ministry, 79.)2MCP 488.1

    Disperarea ascunsă sub aparența bravadei — Un copil care este pedepsit prea des pentru o anumită greșeală ajunge să considere acea greșeală ca fiind ceva inevitabil și împotriva căruia nu mai are nici un rost să lupte. În felul acesta, apar descurajarea și disperarea, ascunse adesea sub aparența indiferenței sau a bravadei. — Education, 291 (1903).2MCP 488.2

    Biruința costă efort (sfat adresat unei familii) — Voi puteți fi o familie fericită, dacă faceți lucrarea ce v-a fost dată de Dumnezeu și dacă vă îndepliniți datoria care v-a fost încredințată de El. Domnul nu va realiza în locul vostru partea pe care v-a lăsat-o vouă s-o faceți. Fratele C. este demn de milă. El s-a simțit nefericit atât de mult timp, încât viața însăși a devenit o povară. Nu trebuia să se întâmple astfel. Imaginația lui este bolnavă, iar el și-a ocupat atenția atât de mult timp cu imagini întunecate, încât, dacă se confruntă cu situații potrivnice sau dezamăgiri, el își imaginează că totul se prăbușește, că va ajunge nevoiaș, că totul va merge împotriva lui și că încercările lui sunt mai grele decât ale oricărui alt om de pe pământ. În felul acesta, viața sa este ruinată. Cu cât se adâncește într-un asemenea mod de gândire, cu atât își înrăutățește atât propria lui viață, cât și pe a acelora din preajma lui.2MCP 488.3

    El nu are nici un motiv să gândească astfel; simțămintele lui sunt rezultatul lucrării lui Satana. El nu trebuie să îngăduie ca mintea să-i fie condusă în felul acesta de către vrăjmaș, ci să-și abată atenția în mod categoric de la scenele întunecate și confuze și să-și îndrepte privirile spre imaginea iubirii Mântuitorului, spre slava cerului și spre bogățiile moștenirii pregătite pentru toți cei umili și ascultători, care au inimi mulțumitoare și o încredere statornică în făgăduințele lui Dumnezeu. Pentru o asemenea schimbare vor fi necesare eforturi și o luptă serioasă din partea lui; dar ea trebuie realizată. Atât fericirea voastră prezentă, cât și cea viitoare depind în întregime de modul în care vă orientați atenția în mod hotărât spre lucrurile plăcute și încurajatoare, îndepărtându-vă privirile de la imaginile întunecate și ireale, spre binecuvântările pe care Dumnezeu le-a presărat pe calea vieții voastre și dincolo de acestea, spre cele nevăzute și veșnice. — Testimonies for the Church 1:703, 704 (1868).2MCP 488.4

    Roadele unor previziuni întunecoase — Viața ta este acum extrem de nefericită și plină de previziuni rele. Imagini confuze și întunecoase se desfășoară înaintea ochilor tăi și ești copleșit de necredință. Pe măsură ce vorbești în favoarea necredinței, întunericul din jurul tău devine tot mai dens, iar tu te complaci în meditația asupra unor subiecte neplăcute. Dacă alții încearcă să rostească cuvinte încurajatoare, tu stingi în ei orice simțământ de speranță, vorbindu-le într-un mod aspru și afectat. Încercările și necazurile tale o determină pe soția ta să sufere tortura sufletească a gândului că, din cauza bolii ei, ea însăși este o povară pentru tine. Dacă adori disperarea și întunericul, tu vorbești despre ele, stărui asupra lor și îți chinuiești sufletul, acumulând în imaginația ta tot ceea ce îți poate oferi un motiv de a murmura împotriva familiei și împotriva lui Dumnezeu și tot ceea ce poate face ca inima ta să semene cu un câmp pârjolit de foc, lipsit de orice urmă de vegetație și rămas pustiit, cenușiu și gol. — Testimonies for the Church 1:699 (1868).2MCP 489.1

    Învingerea instabilității emoționale — Tu faci parte dintr-o familie ai cărei membri au o gândire dezechilibrată, confuză, deprimată, afectată de circumstanțe și receptivă la influențele exterioare. Dacă nu vei cultiva un mod de gândire optimist, mulțumitor, fericit și voios, este posibil ca Satana să ia în stăpânire voința ta. Dar dacă vei asculta îndrumările Domnului și nu te vei lăsa stăpânit de sentimente, dacă te vei lăsa condus de principii, poți deveni un sprijin puternic pentru biserica din care faci parte. Să nu îngădui niciodată ca de pe buzele tale să iasă vreun cuvânt de nemulțumire, deoarece acesta va fi ca o grindină devastatoare pentru cei din jurul tău. Buzele tale să rostească numai cuvinte iubitoare, cuvinte de mulțumire și bucurie. — Testimonies for the Church 1:704 (1868).2MCP 489.2

    Nu trebuie să fiți sclavii stărilor depresive — Aduceți-vă aminte că viața voastră religioasă nu este menită să fie doar o influență printre altele, ci o influență care domină asupra tuturor celorlalte. Împotriviți-vă tuturor ispitelor. Nu faceți nici o concesie cu vrăjmașul. Nu ascultați nici una dintre sugestiile pe care acesta le așează pe buzele unor bărbați sau femei. Ținta voastră este biruința păcatului și noblețea caracterului; dar acestea nu pot fi obținute dacă sunteți deprimați și descurajați. Rupeți legăturile cu care sunteți înlănțuiți de Satana. Nu trebuie să fiți sclavii lui. Domnul a spus: “Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu”. — Letter 228, 1903. (Medical Ministry, 43.)2MCP 490.1

    Un remediu sugerat unui pastor suferind de depresie — Trebuie să muncești cu atenție și să respecți perioadele de odihnă. Procedând astfel, îți vei păstra vigoarea fizică și intelectuală și îți vei asigura o activitate mult mai eficientă. Frate F., dumneata ești o persoană nervoasă și acționezi în mare măsură sub imperiul impulsului. Perioadele de depresie mintală îți influențează foarte mult activitatea. Uneori simți o dorință de eliberare și crezi că aceasta se datorează faptului că alții sunt în întuneric sau greșesc sau altor cauze pe care cu greu le poți preciza, iar presiunile pe care le exerciți asupra unor persoane pot produce mari daune. Dacă, în aceste perioade de nervozitate, te-ai liniști, te-ai odihni, ai aștepta în mod calm intervenția lui Dumnezeu și ți-ai pune întrebarea dacă nu cumva problema se află tocmai în tine însuți, ai evita rănirea propriului tău suflet și prejudicierea prețioasei cauze a lui Dumnezeu. — Testimonies for the Church 1:622 (1867).2MCP 490.2

    O atenție orientată cu insistență spre lucruri dezagreabile — Nedreptatea, pe care o vedem pretutindeni în jur, ne face să fim mult mai fericiți, gândindu-ne la faptul că Isus este Mântuitorul nostru și că noi suntem copiii Lui. Prin urmare, de ce să privim la nedreptatea din jurul nostru și să stăruim gândindu-ne la partea întunecată a lucrurilor? Dacă nu le putem rezolva, să vorbim despre ceva mai înalt, mai bun și mai nobil....2MCP 490.3

    Am putea coborî într-o pivniță, am putea rămâne acolo, cercetând colțurile ei întunecoase, am putea vorbi despre întuneric, spunând: “Oh, este atât de întuneric aici!” și am putea continua să discutăm despre acesta la nesfârșit. Dar va deveni locul mai luminos? Oh, nu! Ce ar trebui să facem? Să ieșim din pivniță; să ieșim din întuneric și să urcăm în camerele luminoase de deasupra, în care sălășluiește lumina strălucitoare a feței lui Dumnezeu.2MCP 490.4

    Știți că trupul nostru este alcătuit din hrana pe care o asimilează. Ei bine, același lucru se întâmplă și cu mintea. Dacă gândurile noastre stăruie asupra aspectelor dezagreabile ale vieții, ne vom pierde orice speranță, dar noi dorim să stăruim asupra imaginilor plăcute ale cerului. Apostolul Pavel spune: “Căci întristările noastre ușoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veșnică de slavă”. (2 Corinteni 4, 17.) — Manuscript 7, 1888.2MCP 491.1

    Simpatia Domnului Hristos (încurajare adresată unei creștine în vârstă care suferea de depresie) — Draga mea soră _____, mă doare mult faptul că ești bolnavă și suferi. Dar încrede-te în Acela pe care L-ai iubit și căruia I-ai slujit atât de mulți ani. El și-a dăruit propria Sa viață pentru omenire și îi iubește pe toți cei ce se încred în El. Domnul suferă împreună cu cei ce suferă durerile și tristețea bolii. El simte temerile și panica trăite de aceia pe care îi iubește. Găsește-ți liniștea și pacea în brațele Sale și recunoaște-L ca Mântuitor și Prieten al tău, iar El nu te va părăsi și nici nu te va uita niciodată. Mulți ani, ai trăit într-o continuă dependență de El, iar sufletul tău se poate odihni în speranță.2MCP 491.2

    Curând vei ieși în față și vei păși în rândul celor care au crezut în El și Îl vei lăuda cu glas triumfător. Tot ce ai de făcut acum este să te încrezi în mod liniștit în iubirea Lui. Nu te teme, Isus te iubește, iar acum, când treci prin suferință și slăbiciune, El te ia în brațele Sale, asemenea unui tată iubitor care își ridică micuții în brațe. Ai încredere în El, căci Domnul este Acela în care ai crezut întotdeauna. Oare nu te-a iubit El și nu ți-a purtat El de grijă de-a lungul întregii tale vieți de până acum? Așadar, liniștește-te și odihnește-te în făgăduințele Sale prețioase. — Letter 299, 1904.2MCP 491.3

    A nu da frâu depresiei — În timpul meditației mele din noapte, conversam cu tine și îți spuneam că sunt foarte mulțumită de faptul că locuiești într-o zonă atât de favorabilă în apropierea sanatoriului. Nu da frâu depresiei, ci îngăduie ca influența mângâietoare a Duhului Sfânt să fie binevenită în inima ta, pentru a-ți aduce consolare și pace....2MCP 491.4

    Sora mea, dacă dorești să câștigi victorii importante, privește lumina care radiază de la Soarele neprihănirii. Vorbește despre speranță, despre credința și mulțumirile cuvenite lui Dumnezeu. Fii voioasă, plină de speranță în Hristos. Formează-ți obiceiul să Îl lauzi pe Dumnezeu. Acesta este un mare remediu atât pentru bolile sufletului, cât și pentru bolile trupului. — Letter 322, 1906.2MCP 492.1

    O atmosferă de depresie — Dacă pastorii prin care lucrează Dumnezeu vin la amvon când sunt deprimați și descurajați, vă spun că atunci atmosfera din jurul lor va fi asemenea unei perdele de ceață care acoperă cerul. Noi trebuie să inspirăm încredere. Buzele noastre să rostească: “Sufletul meu Îl mărește pe Domnul, duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu”.2MCP 492.2

    Noi trebuie să dăm pe față un simțământ al prezenței Mântuitorului, încrederea că Domnul este la cârmă și că El va avea grijă ca nobila corabie să ajungă cu bine în port. Să fim conștienți de faptul că, prin noi înșine, nu ne vom putea salva nici propriile suflete și nici pe ale altora. Noi nu avem nici o putere de a-i salva pe cei care pier. Isus, Răscumpărătorul, este Cel care mântuiește. Noi nu suntem decât niște instrumente ale lucrării Sale și, în fiecare moment, depindem de Dumnezeu. Menirea noastră este aceea de a descoperi și de a înălța puterea Sa înaintea poporului Său ales și înaintea lumii, datorită marii mântuiri pe care ne-a dăruit-o prin sacrificiul ispășitor și prin sângele Său. — Letter 19a, 1892.2MCP 492.3

    Nu voi fi descurajată — Uneori sunt foarte încurcată cu privire la lucrurile pe care trebuie să le îndeplinesc, dar nu mă voi descuraja. Sunt hotărâtă să adun în viața mea toată strălucirea pe care o pot aduna. — Letter 127, 1903.2MCP 492.4

    Inima mea are multe motive de întristare, dar încerc să nu vorbesc într-o manieră descurajatoare, deoarece aceia care ascultă cuvintele mele ar putea fi triști, iar eu nu trebuie să fac nici un gest care să le mărească tristețea. — Letter 208, 1903.2MCP 492.5

    A străbate prin credință dincolo de întuneric — Dacă ar trebui să privesc la norii întunecați — necazurile și dificultățile ce apar în calea lucrării mele, — nu aș mai avea timp să fac nimic altceva. Dar eu știu că dincolo de nori se află lumină și slavă. Prin credință, privirile mele străbat dincolo de întuneric și zăresc gloria. Uneori sunt nevoită să trec prin dificultăți financiare. Dar nu mă îngrijorez pentru bani. Dumnezeu Se îngrijește de toate nevoile mele. Eu fac tot ce îmi stă în putere, iar când Domnul consideră că cel mai bun lucru pentru mine este să am bani, El mi-i trimite. — Manuscript 102, 1901.2MCP 493.1

    Credința este o necesitate — Când am vizitat Sanatoriul din Paradis Valley, cu aproximativ trei ani în urmă, în fiecare dimineață, la ora cinci, le-am vorbit lucrătorilor și, la o oră mai târzie, pacienților. Printre pacienți, se afla un om care părea deprimat aproape în permanență. Am înțeles că, teoretic, el accepta doctrinele Bibliei, dar nu putea exercita credința de care avea nevoie pentru a-și însuși făgăduințele lui Dumnezeu.2MCP 493.2

    Dimineață după dimineață, le-am vorbit pacienților despre credință și i-am îndemnat să se încreadă în cuvintele lui Dumnezeu. Cu toate acestea, sărmanul om părea incapabil să conștientizeze propria credință pe care o avea. Am stat de vorbă cu el în particular. I-am prezentat adevărul în toate modalitățile posibile, apoi l-am întrebat dacă nu ar putea crede faptul că Hristos este Mântuitorul lui personal și dacă aceasta nu l-ar ajuta. Mântuitorul nostru le-a spus tuturor celor împovărați și trudiți: “Luați jugul Meu asupra voastră”. Nu purtați jugul propriilor voastre poveri. “Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine; căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. (Matei 11, 28.29.)2MCP 493.3

    În cele din urmă, a venit timpul să plec și l-am întrebat: “Acum, prietene, ai învățat să te încrezi în Mântuitorul, care a îndurat suficient de multă suferință pentru a putea veni în ajutorul nevoilor fiecărui suflet? Poți și vrei să crezi în El? Poți să-mi spui că ai primit puterea de a crede în Dumnezeu?”2MCP 493.4

    El a privit în sus și a răspuns: “Da, cred. Am credință”.2MCP 493.5

    “Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu”, am răspuns eu. “Am simțit că, deși acolo erau prezente și alte persoane care ascultaseră conversațiile mele particulare cu acest om, credința lui era pentru mine o răsplată deplină pentru toate eforturile mele”. — Manuscript 41, 1908.2MCP 493.6

    Favorizarea intereselor lui Satana — Nu vă adresați altora, mărturisindu-le încercările și ispitele pe care le suferiți; Dumnezeu este singurul care vă poate ajuta. Dacă îndepliniți condițiile incluse în făgăduințele lui Dumnezeu, aceste făgăduințe se vor împlini pentru voi. Dacă mintea voastră este ancorată în Dumnezeu, atunci când asupra voastră vin încercări și ispite, nu veți cădea dintr-o stare de extaz, direct în valea disperării. Voi nu le veți vorbi altora despre îndoieli și nefericire. Nu veți spune: “Nu știu ce să fac cu privire la aceasta sau aceea. Nu mă simt fericit. Nu sunt sigur că mă aflu în posesia adevărului”. Nu veți proceda astfel, deoarece ancora sufletului vostru va fi sigură și statornică.2MCP 494.1

    Când vorbim despre descurajări și nefericire, Satana ascultă cuvintele noastre cu o bucurie diabolică, deoarece lui îi face plăcere să știe că vom fi legați cu lanțurile sale. Satana nu poate cunoaște gândurile noastre, dar poate observa acțiunile noastre, poate auzi cuvintele noastre și, din îndelungata sa experiență în cunoașterea neamului omenesc, el își poate modela ispitele, astfel încât să profite de punctele slabe ale caracterului vostru. Foarte adesea, noi îi dezvăluim secretele care l-ar ajuta să câștige biruința asupra noastră. Oh, dacă am putea să ne stăpânim cuvintele și acțiunile! Cât de puternici am deveni, dacă cuvintele noastre ar fi formulate astfel, încât să nu ne fie rușine să ne confruntăm cu ele în rapoartele ce vor fi prezentate în ziua judecății! Cât de diferite vor părea ele în ziua Domnului, față de modul în care ni s-au părut atunci când le-am rostit! — The Review and Herald, 27 februarie, 1913.2MCP 494.2

    Isus înțelege simțămintele de disperare — În ultimele clipe ale agoniei de pe cruce, credința și speranța lui Hristos se cutremurau, deoarece Dumnezeu îndepărtase de la El asigurarea acceptării și a aprobării care-I fusese acordată până atunci, în calitate de Fiu Preaiubit al Său. Atunci, pe cruce, Răscumpărătorul lumii și-a ancorat credința în dovezile care Îl întăriseră de fiecare dată înainte și care I-au dat siguranța că Tatăl acceptase eforturile Lui și fusese mulțumit de lucrarea Lui. În agonia Sa de moarte, în timp ce Își dăruia viața Sa prețioasă, Hristos a fost susținut doar de încrederea în Acela a cărui slujire a fost dintotdeauna marea Lui bucurie. În acele momente, nu I-a fost acordat nici un răspuns evident, nici o rază luminoasă de speranță nu a venit din nici o direcție. În jurul Său, totul era învăluit de întuneric și apăsare. În mijlocul întunericului insuportabil pe care l-a îndurat, luând asupra Lui natura umană, Răscumpărătorul a golit până la drojdie cupa amară și tainică. Uitând până și cea mai strălucitoare speranță și asigurare a triumfului pe care avea să-l primească în viitor, El a strigat cu glas tare: “Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul”. Domnul cunoștea caracterul Tatălui Său, cunoștea spiritul Lui de dreptate, mila și marea Lui iubire și, într-un act de supunere totală, și-a predat întreaga ființă în mâinile Lui. În mijlocul convulsiilor naturii, spectatorii uimiți ai acestor scene au auzit ultimele cuvintele ale Omului ce murea pe Calvar. — Testimonies for the Church 2:210, 211 (1869).2MCP 494.3

    Dumnezeu nu S-a schimbat — Noi nu trebuie să respingem simțământul de siguranță, ci să-l lăudăm pe Dumnezeu pentru aceasta. Iar când ne simțim deprimați, să nu credem că Dumnezeu S-a schimbat. Să-l lăudăm tot atât de mult, pe temeiul încrederii în cuvântul Său, și nu în raport cu simțămintele noastre. Voi ați făcut legământ să trăiți prin credință, nu să fiți conduși de sentimente, deoarece sentimentele se schimbă în funcție de circumstanțe. — Letter 42, 1890. (Our High Calling, 124.)2MCP 495.1

    Nu încurajați dispoziția de exprimare a îndoielii — Noi trebuie să tindem spre desăvârșirea caracterului creștin, prin meritele lui Hristos și prin neprihănirea care ne este atribuită prin credință. Lucrarea noastră de fiecare zi și în fiecare oră este exprimată în cuvintele apostolului astfel: “Să privim la Isus, Autorul și Desăvârșitorul credinței noastre”. Dacă procedăm astfel, gândurile noastre devin mai limpezi și credința noastră mai puternică, iar speranța noastră este împlinită; noi suntem atât de absorbiți de imaginea purității Sale, a iubirii Sale și a sacrificiului pe care l-a adus pentru a ne împăca cu Dumnezeu, încât nu mai avem nici o dispoziție sufletească pentru a vorbi despre îndoieli și descurajări. — Testimonies for the Church 5:744 (1889).2MCP 495.2

    Adevăratul creștin și depresia — Adevăratul creștin nu îngăduie interpunerea nici unui raționament omenesc între sufletul lui și Dumnezeu. Influența poruncii lui Dumnezeu deține autoritatea asupra simțămintelor și acțiunilor lui. Cât de ușoară ar deveni calea spre cer, dacă fiecare căutător al Împărăției lui Dumnezeu și al neprihănirii Sale ar fi întotdeauna gata de a face lucrările lui Hristos! Binecuvântările lui Dumnezeu s-ar revărsa în sufletul lui și laudele la adresa Domnului s-ar afla neîncetat pe buzele lui. Atunci I-ați sluji lui Dumnezeu din principiu. Este posibil ca simțămintele voastre să nu fie întotdeauna de bucurie; uneori, orizontul experienței voastre este întunecat de nori; dar speranța creștină nu se întemeiază pe nisipurile mișcătoare ale sentimentelor. Aceia care acționează în virtutea principiilor vor privi spre slava lui Dumnezeu, dincolo de umbre și întuneric, și se vor încrede în cuvântul temeinic al făgăduinței. Ei nu vor fi împiedicați să-l onoreze pe Dumnezeu, oricât de mare ar fi întunericul ce se așterne în calea lor. Împotrivirile și încercările nu vor face decât să le ofere noi ocazii de a-și demonstra sinceritatea credinței și a iubirii lor.2MCP 495.3

    Faptul că sufletul este cuprins de descurajare nu înseamnă că Dumnezeu S-a schimbat. El este “același ieri, astăzi și în veci”. Când vedeți razele luminoase ale Soarelui neprihănirii, vă simțiți siguri de favoarea lui Dumnezeu, dar când norii se abat asupra sufletului vostru, nu trebuie să simțiți că sunteți părăsiți. Credința voastră trebuie să străpungă dincolo de întuneric. Dacă ochiul tău este ațintit în această direcție, tot trupul tău va fi plin de lumină. Bogățiile harului lui Hristos trebuie păstrate neîncetat în minte. Credința voastră să fie asemenea credinței lui Iov, astfel încât să puteți declara: “Chiar dacă mă va nimici, eu tot mă voi încrede în El”. Încredeți-vă în făgăduințele Tatălui vostru ceresc și Aduceți-vă aminte de felul în care ați fost tratați de El în trecut, voi și ceilalți slujitori ai Săi; “fiindcă toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”. — The Review and Herald, 24 ianuarie, 1888.2MCP 496.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents