Capitolul 53 — Controversele — aspecte pozitive și negative

Unitatea este un rod al relației cu Dumnezeu — Dumnezeu este întruparea bunăvoinței, a milei și a iubirii. Aceia care se află într-o relație autentică cu El nu pot fi în conflict cu semenii. Locuind în suflet, Duhul Său va crea armonie, iubire și unitate. Opusul acestora există doar printre copiii lui Satana. Stârnirea invidiei, a certurilor și a geloziei este lucrarea lui Satana. În Numele Domnului, îi întreb pe toți aceia care pretind că sunt urmași ai lui Hristos: Ce fel de roade aduceți? — Testimonies for the Church 5:28 (1882).2MCP 497.1

Semănarea disensiunilor și roadele lor — Acela care răspândește semințele disensiunii și certurilor va culege, în propriul lui suflet, roadele mortale ale acestora. Însuși actul de a căuta să descoperi răul la alții dezvoltă acest rău tocmai în cel care îl caută. — The Ministry of Healing, 492 (1905).2MCP 497.2

Satana este încântat de dispute — Satana se străduiește fără încetare să provoace neîncredere, înstrăinare și răutate printre oamenii lui Dumnezeu. Adesea, vom fi ispitiți să simțim că drepturile ne sunt încălcate în mod abuziv, când, de fapt, nu există nici o cauză reală pentru asemenea simțăminte.... Disputele, certurile și acțiunile în justiție între frați sunt o dezonoare pentru cauza adevărului. Aceia care întreprind astfel de acțiuni expun biserica la batjocurile vrăjmașilor ei și determină triumful puterilor întunericului. Ei Îl străpung din nou pe Hristos, expunându-L în fața rușinii publice. — Testimonies for the Church 5:242, 243 (1882).2MCP 497.3

Controversele duc la conflicte — Specialitatea lui Satana a fost dintotdeauna aceea de a stârni controverse care să degenereze în certuri inutile. El știe foarte bine că o asemenea lucrare va ocupa în întregime gândurile și timpul oamenilor. Ea dă naștere unei atmosfere de conflict, care stinge în mintea multora simțământul convingerii, atrăgându-le atenția asupra diferitelor opinii, acuzații și prejudecăți, care vor închide ușa inimii lor în fața adevărului. — The Review and Herald, 11 septembrie, 1888. (Evangelism, 155).2MCP 498.1

Certurile dintre frați întârzie cea de-a doua venire — Necredința, murmurarea și răzvrătirea, manifestate timp de patruzeci de ani, au închis porțile țării Canaanului în fața poporului Israel din vechime.... Necredința, spiritul lumesc, neconsacrarea și certurile dintre cei ce se declară a fi poporul Domnului sunt tocmai ceea ce ne-a ținut și ne ține încă în această lume a păcatului și durerii atât de mulți ani. — Manuscript 4, 1883. (Evangelism, 696.)2MCP 498.2

Nu este timp pentru conflicte și certuri — Bărbații și femeile care declară că Îi slujesc Domnului se mulțumesc să-și ocupe timpul interesându-se de lucruri de mică importanță și complăcându-se într-o atmosferă conflictuală. Dacă ar fi consacrați lucrării Maestrului, nu s-ar antrena în disensiuni și certuri asemenea unor copii recalcitranți și indisciplinați. Fiecare resursă personală ar fi implicată total în slujire. Fiecare persoană și-ar ocupa postul la datorie, lucrând cu trup și suflet ca misionar al crucii lui Hristos.... Lucrătorii ar răspândi, în activitatea lor de slujire, spiritul rugăciunilor și al compasiunii unei biserici redeșteptate. Ei ar urma călăuzirea Domnului Hristos și nu ar avea timp pentru conflicte și certuri. — The Review and Herald, 10 septembrie, 1903.2MCP 498.3

Nu vă angajați în controverse cu privire la lucruri lipsite de importanță. Duhul iubirii și harului Domnului Isus Hristos va uni inimă cu inimă, dacă fiecare inimă va deschide ferestrele spre cer și le va închide pe cele orientate către cele pământești. — Letter 183, 1899.2MCP 498.4

Conflictele s-ar putea liniști — Puterea harului lui Dumnezeu va face pentru un suflet mai mult decât ar putea face o controversă care durează o viață întreagă. Câte lucruri ar putea fi rezolvate prin puterea adevărului și câte conflicte încărunțite de ani și-ar putea găsi liniștea, prin acceptarea unor căi de tratare mai bune! Mărețul principiu “pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui” va fi aplicat cu mult mai eficient, dacă aceia care cred în Hristos conlucrează cu Dumnezeu. Atunci, lucrurile mărunte de care unii se ocupă cu precădere, dar care nu sunt stabilite în mod definit prin autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu, vor înceta să prevaleze în fața lucrurilor cu adevărat importante. — Letter 183, 1899.2MCP 499.1

Controversa stârnește spiritul de apărare — Prin modul în care S-a comportat față de Toma, Domnul Isus le-a oferit urmașilor Lui o lecție. Exemplul Lui ne învață cum să-i tratăm pe aceia care sunt slabi în credință și își manifestă în mod evident îndoiala. Domnul Isus nu l-a mustrat pe Toma și nici nu S-a angajat în controversă cu el, ci S-a descoperit pe Sine Însuși înaintea celui ce se îndoia. Toma fusese total lipsit de înțelepciune în stabilirea condițiilor credinței lui, dar Domnul, prin atenția și iubirea Sa generoasă, a înlăturat toate barierele. Necredința este rareori învinsă prin controverse. Controversele nu fac decât să declanșeze un spirit de apărare și determină căutarea unor noi puncte de sprijin și argumente în favoarea necredinței. Dar, dacă în iubirea și harul lui Isus îngăduim ca El să Se descopere pe Sine ca fiind Mântuitorul cel răstignit, de pe multe buze lipsite de bunăvoință se va auzi recunoașterea rostită de Toma: “Domnul meu și Dumnezeul meu”. — The Desire of Ages, 808 (1898).2MCP 499.2

Nici o controversă în preajma celor bolnavi — Când ne aflăm alături de cei suferinzi, nu trebuie să rostim nici un cuvânt sau părere care să genereze controverse. Bolnavii trebuie să fie îndrumați spre Acela care este doritor să-i mântuiască pe toți cei ce vin la El prin credință. Cu răbdare și amabilitate, să ne străduim să venim în ajutorul sufletului care se luptă între viață și moarte. — The Ministry of Healing, 120 (1905).2MCP 499.3

Controversa este inutilă — Noi nu suntem chemați să intrăm în controversă cu cei care susțin teorii false. Controversa este inutilă. Domnul Hristos nu a intrat niciodată în conflict. Singura armă folosită de Răscumpărătorul lumii au fost cuvintele “stă scris”. Declarațiile Domnului Isus și ale solilor Lui să fie singurele noastre argumente. Noi știm că mărturia lor este adevărată. — Life Sketches of Ellen G. White, 93 (1915).2MCP 499.4

Controversa nu convinge — Predicile combative, însoțite de multe argumente, rareori înmoaie inima și cuceresc sufletul. — Letter 15, 1892. (Evangelism, 172).2MCP 500.1

Abordarea pozitivă este mai convingătoare — Nu cultivați un spirit de controversă. Discursurile care condamnă nu realizează prea mult bine. Cea mai sigură cale de a învinge doctrinele false este aceea de a predica adevărul. Urmăriți o abordare pozitivă și lăsați ca adevărurile prețioase ale Evangheliei să fie cele care să distrugă forța răului. Manifestați un spirit amabil și binevoitor față de cei ce greșesc și apropiați-vă de inimile lor. — Letter 190, 1902. (Evangelism, 304).2MCP 500.2

O controversă care trezește mintea — Solii aleși ai lui Dumnezeu au fost respinși și persecutați în toate timpurile. Dar, în ciuda încercărilor suferite de ei, cunoașterea lui Dumnezeu a fost răspândită pretutindeni. Fiecare ucenic al lui Hristos trebuie să intre în rânduri și să ducă mai departe aceeași lucrare, știind că vrăjmașul ei nu poate face nimic împotriva adevărului și că toate atacurile lui nu fac decât să favorizeze acest adevăr. Dumnezeu dorește ca adevărul să fie scos în evidență și să devină subiectul cercetărilor și dezbaterilor, chiar dacă uneori este disprețuit. Mintea oamenilor trebuie să fie stârnită; fiecare controversă, fiecare respingere, fiecare efort de a restrânge libertatea conștiinței constituie mijloace prin care Dumnezeu intenționează să trezească mintea, care altfel ar fi putut rămâne adormită. — Thoughts from the Mount of Blessing, 33 (1896).2MCP 500.3

Influența neînțelegerilor dintre părinți asupra copiilor — În mare parte, părinții creează atmosfera căminului lor, și acolo unde există neînțelegeri între tată și mamă, copiii devin părtași ai aceluiași spirit. Faceți ca atmosfera căminului vostru să strălucească de amabilitate și duioșie. Dacă v-ați înstrăinat de Dumnezeu și nu ați reușit să fiți niște creștini adevărați, pocăiți-vă; deoarece caracterul pe care îl dezvoltați înaintea timpului strâmtorării va fi același caracter pe care îl veți avea la venirea lui Hristos. — Letter 18b, 1891. (The Adventist Home, 16).2MCP 500.4

Încăpățânarea aduce necazuri — Familia voastră poate fi fericită sau nenorocită. Totul depinde de voi înșivă. Comportamentul vostru va decide viitorul vostru. Amândoi aveți nevoie de o cizelare a asperităților caracterului. Nu rostiți cuvinte de care să vă fie rușine în ziua Domnului.... Dacă insistați asupra unor lucruri care nu merită atenția, rezultatul va fi neprielnic. Calea spre cer este o cale a păcii. Această cale este atât de ușoară și simplă, pentru ca omul umil, care se teme de Dumnezeu, să poată umbla pe ea fără să se împiedice și fără să alunece. Este o cale strâmtă, iar oamenii cu temperamente diferite pot merge pe ea umăr lângă umăr numai dacă pășesc pe urmele Căpeteniei mântuirii lor. — Testimonies for the Church 4:502, 503 (1880).2MCP 501.1

Criticile generează răzvrătire — Cuvintele aspre și furioase nu își au originea în cer. Criticile și frecușurile nu sunt de nici un folos. Dimpotrivă, ele stârnesc cele mai neplăcute simțăminte în inima omului. Când copiii voștri se răzvrătesc și greșesc și sunteți tentați să le vorbiți și să-i tratați cu asprime, nu vă grăbiți să-i certați. Dați-le ocazia să reflecteze și așteptați până când starea voastră de spirit se liniștește.2MCP 501.2

Dacă veți discuta calm, cu bunătate și duioșie cu copiii voștri, atât voi, cât și ei veți fi binecuvântați de Domnul. Și puneți-vă întrebarea: “Cine va regreta în ziua judecății lui Dumnezeu că a fost răbdător și bun cu copiii lui?” — Manuscript 114, 1903. (Child Guidance, 246.)2MCP 501.3

Apropierea de Hristos conduce la unitate — A provoca dezbinare în familie și în biserică înseamnă a te despărți de Hristos. A veni la Hristos înseamnă a te apropia de semeni. Secretul adevăratei unități în biserică și în familie nu este diplomația, nu este abilitatea tactică, nu este un efort supraomenesc de a învinge dificultățile — deși va fi multă nevoie de toate acestea, — ci este unirea cu Hristos.2MCP 501.4

Imaginați-vă un cerc larg, cu multe raze care îl traversează de la margine spre centru. Pe măsură ce se apropie de centru, razele se apropie tot mai mult una de cealaltă.2MCP 501.5

Așa se întâmplă și în viața creștinului. Cu cât ne apropiem de Hristos, cu atât vom fi mai aproape unul de celălalt. Dumnezeu este slăvit atunci când poporul Lui se unește într-o activitate armonioasă. — Letter 49, 1904. (The Adventist Home, 179.)2MCP 502.1

Armonia între părinți este esențială — Între soț și soție trebuie să se manifeste o încredere desăvârșită. Ei trebuie să-și stabilească împreună responsabilitățile și să conlucreze pentru cel mai mare bine al copiilor lor. Niciodată părinții nu trebuie să-și critice reciproc planurile sau să-și pună la îndoială părerile în prezența copiilor. Soția să fie atentă pentru a nu îngreuia misiunea tatălui pentru copiii lor. Iar soțul să susțină eforturile soției, oferindu-i sfaturi înțelepte și încurajări iubitoare. — The Ministry of Healing, 393, 394 (1905).2MCP 502.2

Nici un conflict — Dacă tații și mamele se află în conflict, acționând unul împotriva celuilalt și contracarându-și reciproc influența, atmosfera din familie va fi deprimantă și nici tatăl, nici mama nu vor beneficia de respectul și încrederea care sunt esențiale unei familii bine organizate.... Copiii sunt foarte receptivi în sesizarea oricărui lucru care poate pune sub semnul îndoielii regulile și buna orânduială a casei și îndeosebi acele reguli care se opun acțiunilor lor. — The Review and Herald, 13 martie, 1894. (The Adventist Home, 312.)2MCP 502.3

O educație pozitivă în cămin — Nu aveți nici un drept să tulburați fericirea copiilor voștri, înconjurându-i cu o atmosferă întunecată printr-un spirit de critică și prin pedepsirea aspră a micilor lor greșeli. Caracterul greșit al unei fapte trebuie prezentat în adevăratele lui dimensiuni, iar pentru a preveni repetarea ei, este necesară o atitudine statornică și perseverentă; dar copiii nu trebuie să rămână într-o stare de disperare, ci să li se inspire curajul și credința că pot fi mai buni și pot beneficia de aprobarea și încrederea voastră. Este posibil ca ei să dorească să facă binele; ei își pot propune în inimile lor să fie ascultători, dar au nevoie de încurajare și ajutor. — The Signs of the Times, 10 aprilie, 1884. (Child Guidance, 279.)2MCP 502.4

Pace în biserică — Faceți să existe pace în cămin și va fi pace și în biserică. Dacă această experiență prețioasă va fi trăită în biserică, ea va constitui modalitatea de a instaura o atmosferă de bunăvoință și amabilitate. Neînțelegerile vor înceta. Iar în relațiile dintre membri se va observa adevărata politețe creștină. Cunoscând acest lucru, lumea va ști că ei au fost cu Isus și că au învățat de la El. Ce impresie ar face biserica în ochii lumii, dacă membrii ei ar trăi ca niște adevărați creștini! — Manuscript 60, 1903. (Child Guidance, 549.)2MCP 503.1

Moartea șterge simțămintele de disensiune — Cât de repede dispar simțămintele de disensiune, când moartea face ca ochii să se închidă și când mâinile sunt împreunate peste pieptul tăcut! Nu mai există resentimente. Nu mai există ranchiună. Greșelile și ofensele sunt iertate și uitate. Câte cuvinte iubitoare le sunt adresate celor decedați! Cât de multe lucruri bune din viața lor ne vin în memorie! Aprecierile și laudele sunt acum exprimate fără rețineri; dar cuvintele răsună în urechi care nu aud și ajung la inimi care nu le simt.... Cât de mulți sunt aceia care, stând tăcuți și înmărmuriți la căpătâiul celui decedat, își amintesc cu rușine și durere cuvinte și fapte ce au adus tristețe inimii care de acum a încetat pentru totdeauna să bată!2MCP 503.2

De aceea, să apreciem toată frumusețea, iubirea și bunătatea de care ne putem bucura atâta timp cât suntem în viață. Să fim mulțumitori, răbdători, amabili și iertători în relațiile noastre unii cu alții. Să îngăduim ca toate acele gânduri și simțăminte care își găsesc expresia atunci când ne aflăm în preajma celor care mor să fie exprimate în relația noastră de zi cu zi față de frații și surorile care trăiesc. — Testimonies for the Church 5:490 (1889).2MCP 503.3

În cer nu există conflict — Nimeni să nu creadă că, dacă este întemeiat din punct de vedere teoretic în adevărul prezent, nu va greși. Dar, dacă face greșeli, să fie gata să le corecteze. Să evităm tot ce ar putea genera neînțelegeri și ceartă, deoarece înaintea noastră se află cerul, iar acolo nu vor exista conflicte între locuitori. — The Review and Herald, 8 august, 1907. (Counsels on Health, 244.)2MCP 503.4

Mai multă iubire și mai puțină critică — Diferențele de opinie vor exista întotdeauna, deoarece nici o minte nu este construită astfel încât să gândească identic cu o alta. Tendințele, ereditare și cultivate, trebuie să fie supravegheate cu atenție, deoarece altfel vor conduce la controverse chiar și asupra unor lucruri minore. Lucrătorii lui Hristos trebuie să se asocieze într-un spirit de simpatie amabilă și iubire. Nimeni să nu creadă că a-și menține propriile lui păreri și a presupune că el este singura ființă care a primit de la Domnul discernământ și intuiție reprezintă o virtute. Bunătatea creștină acoperă nenumărate lucruri pe care unii le pot considera ca fiind defectele celuilalt. Este nevoie de mult mai multă iubire și de mult mai puțin spirit de critică. Când Duhul Sfânt lucrează în mod vizibil în inimile slujitorilor Domnului, ei manifestă amabilitatea și dragostea lui Hristos. — Letter 183, 1898.2MCP 504.1

Atacul la persoană — Unii dintre frații noștri au rostit și scris lucruri care ar putea fi interpretate drept opoziție față de guvernarea și legile țării. A ne expune pericolului de a fi greșit interpretați constituie o greșeală. Nu este înțelept să căutăm fără încetare greșeli în actele îndeplinite de cei ce ne guvernează. Nu este lucrarea noastră aceea de a ataca instituții sau personalități publice. Dacă nu dorim să fim considerați ca niște răzvrătiți împotriva autorităților civile, va trebui să exercităm o mai mare atenție în exprimare. Este adevărat că lucrarea noastră presupune o luptă, dar armele noastre trebuie să fie acelea care se găsesc într-un clar “așa zice Domnul”. Lucrarea noastră este aceea de a pregăti un popor care să stea în picioare în marea zi a lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să ne lăsăm atrași în acte care ar putea încuraja controverse și ar da naștere la conflicte în rândul celor ce nu împărtășesc convingerile noastre religioase. — Testimonies for the Church 6:394 (1900).2MCP 504.2

În fața necredinței și a învățătorilor care dezbină — Mi s-a arătat că îngerii răi se vor preface în credincioși și vor acționa în mijlocul lor, pentru a inspira un puternic spirit de necredință. Să nu îngăduim ca aceasta să ne descurajeze, ci să venim cu inimile deschise la Domnul, pentru a primi ajutor împotriva agenților lui Satana. Aceste puteri ale răului vor participa la întrunirile noastre nu pentru a primi o binecuvântare, ci pentru a lupta împotriva influenței Duhului lui Dumnezeu. Nu acceptați nici o intervenție pe care ar putea să o întreprindă acestea, ci aduceți-vă aminte și repetați făgăduințele bogate ale lui Dumnezeu, care sunt “da și amin” în Hristos Isus. Noi nu trebuie să dăm atenție acelor cuvinte omenești care ar putea confirma lucrarea îngerilor răi, ci să repetăm cuvintele lui Hristos. — Letter 46, 1909.2MCP 504.3