Capitolul 57 — Ura și răzbunarea

Gândurile ascund fapte — Spiritul urii și al răzbunării și-a avut originea în Satana, și acest spirit l-a determinat să-l omoare pe Fiul lui Dumnezeu. Oricine cultivă lipsa bunătății și dorința de a face rău altora împărtășește același spirit, iar roadele lui vor duce la moarte. Așa cum planta există în germenul seminței, tot astfel fapta cea rea există în gândul răzbunării. “Oricine urăște pe fratele său, este un ucigaș; și știți că nici un ucigaș n-are viața veșnică rămânând în el.” (1 Ioan 3, 15.) — Thoughts from the Mount of Blessing, 56 (1896).2MCP 524.1

Spiritul urii este înjositor — Mi-a fost arătat că Satana a fost, la început, un înger fericit și nobil. Apoi, mi-a fost arătat așa cum este el acum. Satana continuă să aibă o înfățișare regească. Trăsăturile lui sunt încă nobile, deoarece este un înger căzut. Dar expresia feței lui este marcată de anxietate, îngrijorare, nefericire, răutate, ură, furie, viclenie și toate celelalte trăsături rele.... Am văzut că, până în prezent, Satana s-a dedicat pe deplin răului și că toate trăsăturile lui pozitive au fost degradate și fiecare însușire rea a fost dezvoltată. — Early Writings, 152 (1882).2MCP 524.2

Istoria lumii este un conflict dintre ură și iubire — Vrăjmășia lui Satana împotriva Domnului Hristos a fost și este manifestată și împotriva urmașilor Lui. Aceeași ură îndreptată contra Legii lui Dumnezeu și aceeași strategie de înșelare, prin care eroarea este prezentată astfel încât să pară adevăr, prin care legile lui Dumnezeu sunt înlocuite cu legi omenești, iar oamenii sunt îndrumați să se închine creaturii în locul Creatorului, pot fi observate de-a lungul întregii istorii de până acum. Eforturile lui Satana de a denatura imaginea caracterului lui Dumnezeu, de a-i determina pe oameni să-și formeze o concepție falsă despre Creator, pentru ca, în acest fel, oamenii să-l privească cu teamă și ură în loc de iubire; eforturile de a înlătura legea divină, îndrumându-i pe oameni să se considere liberi de responsabilitatea de a respecta cerințele ei; persecuția celor care au îndrăznit să reziste în fața înșelăciunilor lui, toate s-au desfășurat în mod sistematic de-a lungul tuturor veacurilor. Ele pot fi observate atât în timpul patriarhilor și profeților, cât și în timpul apostolilor, martirilor și reformatorilor. — The Great Controversy, x (1888).2MCP 524.3

Fărădelegea așează pe om în armonie cu Satana — Când omul a încălcat legea divină, natura lui a devenit rea și el a ajuns în armonie, nicidecum în dezacord cu Satana. — The Great Controversy, 505 (1888).2MCP 525.1

Ura va exista atât cât va exista păcatul — Ura față de principiile curate ale adevărului și reprimarea și persecuția susținătorilor lor vor exista atâta timp cât vor exista păcatul și păcătoșii. Urmașii lui Hristos și supușii lui Satana nu se pot împăca. — The Great Controversy, 507 (1888).2MCP 525.2

Dezaprobarea păcatului trezește ură — Același spirit care a instigat răzvrătirea în cer continuă să inspire răzvrătirea de pe pământ.... Dezaprobarea păcatului încă mai trezește spiritul urii și al opoziției. Când soliile de avertizare ale lui Dumnezeu se adresează conștiinței, Satana îi determină pe oameni să se justifice și să caute simpatia altora care comit păcatul. În loc să-și corecteze greșelile, ei își manifestă indignarea împotriva persoanei care le adresează mustrarea, ca și când aceasta ar fi singura cauză a dificultății. Acesta este spiritul care s-a evidențiat dintotdeauna împotriva celor ce îndrăznesc să condamne păcatul, din zilele neprihănitului Abel și până în timpul nostru. — The Great Controversy, 500 (1888).2MCP 525.3

Invidia trezește ură — Deși Saul era într-o permanentă alertă, pentru a găsi ocazia de a-l distruge pe David, în prezența lui era plin de teamă, întrucât era evident că Domnul este cu David. Caracterul nepătat al lui David stârnea furia regelui; chiar viața și prezența lui însemnau pentru el o mustrare directă, deoarece, prin contrast, propriul lui caracter era așezat într-o lumină nefastă. Ceea ce făcea ca viața lui Saul să fie foarte nefericită și punea în pericol cauza tronului său nu era altceva decât propria lui invidie.2MCP 525.4

Cât de nespus de mari sunt dezastrele pe care le-a produs această trăsătură rea de caracter în lumea noastră! Vrăjmășia care a existat în inima lui Saul este aceeași vrăjmășie care a stârnit inima lui Cain împotriva fratelui lui Abel, pentru că faptele lui Abel fuseseră neprihănite și pentru că Dumnezeu l-a onorat pe Abel, iar faptele lui Cain fuseseră rele, iar Domnul nu l-a putut binecuvânta. Invidia este rodul mândriei, iar dacă este nutrită în inimă, aceasta va conduce la ură și chiar la răzbunare și crimă. Instigând furia lui Saul împotriva lui David, care nu-I făcuse niciodată vreun rău, Satana și-a dezvăluit încă o dată propriul său caracter. — Patriarchs and Prophets, 651 (1890).2MCP 526.1

Un simțământ păcătos — Legea lui Dumnezeu condamnă gelozia, invidia, ura, răutatea, răzbunarea, pofta și ambiția care invadează sufletul, dar care nu și-au găsit exprimarea în fapt, nu pentru că nu ar fi existat voința, ci pentru că nu s-a ivit ocazia. Toate aceste simțăminte păcătoase vor fi luate în considerare în ziua în care “Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău”. (Eclesiastul 12, 14.) — The Signs of the Times, 15 aprilie, 1886 (Selected Messages 1:217).2MCP 526.2

Uciderea există mai întâi în inimă — Domnul Isus abordează fiecare poruncă în mod separat și explică profunzimea și amploarea cerințelor ei. În loc de a diminua o iotă din forța morală a poruncilor, El arată cât de cuprinzătoare sunt principiile legii și dezvăluie greșeala fatală pe care o înfăptuiesc evreii printr-o ascultare superficială și exterioară. Domnul declară că Legea lui Dumnezeu este încălcată prin gândul rău sau prin privirea păcătoasă. Cel care ia parte chiar și la cel mai mic act de nedreptate încalcă legea și își degradează propria lui natură morală. Uciderea există mai întâi în minte. Cel care îngăduie urii să se strecoare în inimă pășește pe calea uciderii și darurile lui de bunăvoie sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. — The Desire of Ages, 310 (1898).2MCP 526.3

O încălcare a poruncii a șasea — Toate actele de nedreptate care tind să scurteze viața — spiritul urii și răzbunării sau îngăduirea oricărei pasiuni care duce la fapte ce produc rău altora sau care ne determină chiar și numai să dorim răul cuiva (pentru că “oricine urăște pe fratele său este un ucigaș”) — ... sunt, într-o măsură mai mare sau mai mică, încălcări ale celei de a șasea porunci. — Patriarchs and Prophets, 308 (1890).2MCP 527.1

Satana inspiră cu propriile lui resurse de ură — Când lui Satana i se permite să modeleze voința, el se folosește de aceasta pentru a-și realiza propriile lui scopuri. El sugerează teorii ale necredinței și stârnește inima omenească să lupte împotriva Cuvântului lui Dumnezeu. Printr-un efort perseverent și insistent, el caută să le inspire oamenilor propriile lui resurse de ură și vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu și să-i organizeze împotriva rânduielilor și a cerințelor Cerului și împotriva lucrărilor Duhului Sfânt. Satana înrolează sub stindardul lui toate instrumentele răului și, sub conducerea lui ingenioasă, le duce pe câmpul de luptă împotriva binelui. — The Review and Herald, 10 februarie, 1903. (Messages to Young People, 54.)2MCP 527.2

Lumea L-a urât pe Domnul Hristos deoarece era diferit — Deosebirea dintre caracterul Domnului Hristos și caracterul celorlalți oameni din zilele Lui era evidentă în toate privințele și, datorită acestei deosebiri, lumea L-a urât. Lumea L-a urât pentru bunătatea Lui și pentru integritatea Lui fermă. Iar Domnul Hristos a declarat că cei care manifestă aceleași atribute vor fi urâți în același fel. Pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul timpului, această ură față de urmașii lui Hristos va fi din ce în ce mai accentuată și mai evidentă.2MCP 527.3

Domnul Hristos a luat natura umană și a suportat ura lumii pentru a le putea descoperi oamenilor că este posibil să trăiască fără păcat, iar cuvintele, acțiunile și spiritul lor pot fi sfinte în ochii lui Dumnezeu. Dacă vom experimenta această putere în viețile noastre, vom deveni creștini desăvârșiți. Dacă vom rămâne fără încetare în lumina cerului, Îl vom reprezenta pe Domnul Hristos. Ceea ce a făcut ca Domnul Hristos să fie deosebit de lume și a provocat ura acesteia a fost neprihănirea revelată în viața Lui. — Manuscript 97, 1909.2MCP 527.4

Ura izvorăște din dorința de răzbunare — Satana a contrazis toate afirmațiile făcute de Fiul lui Dumnezeu și a folosit oameni ca agenți ai săi pentru a umple viața Mântuitorului cu necazuri și suferințe. Înșelăciunile și falsurile prin care Satana căuta să împiedice lucrarea Domnului Isus, ura manifestată prin fiii neascultării, acuzațiile lui nemiloase împotriva Aceluia a cărui viață era reprezentarea unei bunătăți incomparabile, toate izvorau dintr-o adâncă dorință de răzbunare. Focul invidiei și răutății, urii și răzbunării a izbucnit împotriva Fiului lui Dumnezeu pe Calvar, în timp ce toți priveau scena cu o oroare tăcută. — The Great Controversy, 501 (1888).2MCP 528.1

Ura față de părinți (sfaturi adresate unei tinere) — În mod deosebit, trebuie să-ți mărturisești cu umilință lipsa ta de respect față de părinți. Nu există nici o justificare pentru atitudinea ta necorespunzătoare în relațiile tale cu ei. Aceasta este pur și simplu de natură satanică, iar tu ți-ai permis să te comporți astfel, deoarece mama ta nu te-a pedepsit. Simțămintele tale depășesc limita unei dezaprobări neofensatoare; ele sunt o manifestare categorică a lipsei de respect, a urii, răutății, invidiei și geloziei, care se evidențiază în acțiunile tale și produc suferință și necaz părinților tăi. Tu nu îi faci fericiți și nici măcar puțin mulțumiți. Sentimentele tale sunt schimbătoare. Uneori, inima ta se înmoaie, iar apoi, când le observi greșelile, se închide total față de ei, iar îngerii nu-ți pot inspira nici măcar un singur simțământ de iubire.2MCP 528.2

Ești stăpânită de un demon și ești plină de ură. Dumnezeu a notat toate cuvintele tale marcate de ură și lipsă de considerație, toate faptele tale răutăcioase la adresa părinților, pe care El ți-a poruncit să-i respecți, iar dacă nu vei recunoaște acest mare păcat și nu te vei pocăi, te vei prăbuși din ce în ce mai adânc, până când nu vei mai putea fi salvată din căile tale rele. — Testimonies for the Church 2:82, 83 (1868).2MCP 528.3

Satana se bucură când stăpânește mintea copiilor — Cât de dureros este să vezi copii ai unor părinți temători de Dumnezeu, care sunt neascultători și indisciplinați, nemulțumitori și răutăcioși, plini de dorința de a-și satisface propriile lor înclinații și indiferenți față de suferința și necazul pe care le produc părinților lor. Satana se bucură atunci când reușește să pună stăpânire pe inimile copiilor și, dacă i se permite, el le va inspira propriul lui spirit marcat de ură. — The Youth's Instructor, 10 august, 1893. (Messages to Young People, 333.)2MCP 529.1

Spiritul urii este condamnat — Nimeni nu-și poate urî fratele și nici chiar vrăjmașul, fără a suporta condamnarea din partea lui Dumnezeu. — The Youth's Instructor, 13 ianuarie, 1898.2MCP 529.2

Răzbunarea nu aduce satisfacții — Aduceți-vă aminte că replicile răzbunătoare nu vor face pe nimeni să se simtă ca și când ar fi câștigat o victorie. Îngăduiți-I lui Hristos să vorbească prin voi. Nu pierdeți binecuvântarea care vine din faptul că refuzați să gândiți răul. — Testimonies for the Church 7:243 (1902).2MCP 529.3

Întunecarea puterii de înțelegere — Mândria, iubirea de sine, egoismul, ura, invidia și gelozia v-au întunecat puterea de înțelegere, iar adevărul, care ar fi putut să vă ofere o înțelepciune care duce la mântuire, și-a pierdut capacitatea de a vă impresiona și conduce mintea. — Testimonies for the Church 2:605, 606 (1871).2MCP 529.4

Untdelemnul iubirii vindecă amărăciunea — Nu îngăduiți ca resentimentul să vă conducă la răutate. Nu permiteți ca jignirea pe care ați suferit-o să se transforme într-o rană din ce în ce mai adâncă și să genereze cuvinte otrăvitoare, care întinează gândurile celor ce le aud. Nu îngăduiți gândurilor amare să vă umple mintea fără încetare.... Mergeți la fratele vostru și, cu umilință și sinceritate, vorbiți cu el despre lucrurile care v-au nemulțumit....2MCP 529.5

Conversația dintre cel jignit și cel care a greșit se află în atenția întregului cer.... Untdelemnul iubirii vindecă amărăciunea și durerile provocate de o greșeală. Spiritul lui Dumnezeu unește inimă cu inimă, și când armonia se instaurează în relațiile dintre frați, cerul cântă de bucurie. — Testimonies for the Church 7:261, 262 (1902).2MCP 529.6

Inima în care ura este înlocuită de iubire — Nu poziția socială, naționalitatea sau originea familială și nici poziția și privilegiile religioase sunt cele ce dovedesc faptul că suntem membri ai familiei lui Dumnezeu; ci iubirea, o iubire ce cuprinde întreaga omenire. Chiar și păcătoșii, a căror inimă Îl respinge în mod categoric pe Duhul lui Dumnezeu, vor răspunde la bunătate; deoarece, dacă ei răspund cu ură față de ură, vor putea răspunde, de asemenea, cu iubire față de iubire. Dar numai Duhul lui Dumnezeu este Acela care poate înlocui ura cu iubirea. A fi binevoitor cu cel nemulțumitor și cu cel rău, a face binele fără să aștepți nimic în schimb este semnul regalității cerului și certificatul prin care copiii Celui Prea Înalt își dezvăluie statutul nobil pe care îl dețin. — Thoughts from the Mount of Blessing, 75 (1896).2MCP 529.7