Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Rugăciunea - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 18 — Rugăciunea și închinarea

    Rugăciunea și închinarea sunt importante pentru creșterea spirituală — Caută să folosești orice ocazie de a merge acolo unde rugăciunea este dorită. Cei care caută cu adevărat comuniunea cu Dumnezeu vor fi văzuți în adunările de rugăciune, îndeplinindu-și cu credincioșie datoria, fiind plini de zel și dornici de a culege toate binecuvântările care le sunt oferite. Ei vor folosi orice ocazie pe care o au, pentru a se așeza în acel loc în care pot primi razele luminii cerești. — Calea către Hristos, 98.Rg 198.1

    Rugăciunea în particular, rugăciunea în familie, rugăciunea în adunările publice de închinare înaintea lui Dumnezeu — toate sunt importante. Noi trebuie să punem în practică rugăciunile noastre. Să cooperăm cu Domnul Hristos în lucrarea Sa. — Mărturii pentru comunitate 7:239.Rg 198.2

    În adunările pentru devoțiune, vocile noastre să exprime, prin rugăciuni și laude, adorarea față de Tatăl ceresc, pentru ca toți să știe că noi ne închinăm lui Dumnezeu în simplitate, în adevăr și în frumusețea sfințirii. — Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, 245.Rg 198.3

    Credincioșii să se adune în mici grupe seara, la prânz sau dimineața devreme, pentru a studia Biblia. Să aibă un timp de rugăciune, ca să poată fi întăriți, luminați și sfințiți de Duhul Sfânt. Domnul Hristos dorește ca lucrarea aceasta să se realizeze în inima fiecărui lucrător. Dacă voi înșivă veți deschide ușa pentru a o primi, o mare binecuvântare va veni asupra voastră. Îngerii lui Dumnezeu vor fi prezenți în adunarea voastră. Vă veți hrăni cu frunzele pomului vieții. Ce mărturie veți putea prezenta cu privire la cunoștința plină de iubire pe care ați făcut-o cu tovarășii voștri de lucru în aceste ocazii prețioase, când ați căutat binecuvântarea lui Dumnezeu! Fiecare să-și povestească experiența în cuvinte simple. Acest fapt va aduce sufletului mai multă mângâiere și bucurie, decât toate instrumentele muzicale care ar putea să fie aduse în biserici. Domnul Hristos va veni în inima voastră. Numai în felul acesta vă puteți menține integritatea. — Mărturii pentru comunitate 7:195.Rg 198.4

    Pregătește-te pentru veșnicie cu un astfel de zel, cum nu ai manifestat încă până acum. Educă-ți mintea spre a-i plăcea Biblia, adunarea de rugăciune, ora de meditație și, mai presus de toate, ora când sufletul intră în comuniune cu Dumnezeu. Caută să ai înclinații cerești, dacă dorești să te alături corului ceresc din locașurile de sus. — Mărturii pentru comunitate 2:267.Rg 199.1

    Când Duhul lui Dumnezeu va lucra asupra inimii curățind templul sufletului de întinarea lumească și de dragostea de plăceri, toți vor fi văzuți la adunarea de rugăciune, îndeplinindu-și datoria cu credincioșie și obținând cu nerăbdare tot beneficiul pe care pot să-l obțină. Lucrătorul credincios față de Domnul lui va folosi orice ocazie de a se așeza direct sub razele de lumină ce vin de la tronul lui Dumnezeu, iar lumina aceasta va fi reflectată asupra altora. — Mărturii pentru comunitate 4:461.Rg 199.2

    Prezența lui Dumnezeu face ca timpul de rugăciune și închinare să fie sfânt — Adevăratul respect față de Dumnezeu este inspirat de un simțământ al măreției Sale infinite și de o conștientizare a prezenței Sale. Inima fiecărui copil ar trebui să fie impresionată profund de acest sentiment al prezenței Celui Nevăzut. Copilul ar trebui să fie învățat să privească ora și locul rugăciunii și serviciul divin public ca fiind sfinte, pentru că Dumnezeu este acolo. Când respectul se manifestă în atitudine și comportament, simțământul care îl inspiră se va adânci. — Educație, 242, 243.Rg 199.3

    Rugăciunea publică ne aduce în prezența lui Dumnezeu — Rugăciunea, indiferent dacă este înălțată într-o adunare publică, la altarul familial sau în taină, îl pune pe om direct în prezența lui Dumnezeu. Printr-o rugăciune neîncetată, tinerii pot să își însușească principii așa de neclintite, încât nici ispitele cele mai puternice nu îi vor atrage departe de supunerea lor față de Dumnezeu. — My Life Today, 18.Rg 200.1

    Rugăciunile publice nu trebuie să fie lungi și seci — În calitate de copii ai împăratului ceresc, ar trebui să vă educați pentru a prezenta mărturia cu o voce clară și distinctă și într-o asemenea modalitate, încât nimeni să nu aibă impresia că sunteți reținuți în a vorbi despre milostivirile Domnului. In adunările sociale, rugăciunea să fie rostită în așa fel încât toți să fie zidiți sufletește, iar aceia care iau parte la ea să urmeze exemplul dat de rugăciunea frumoasă pe care Domnul a făcut-o pentru lume. Rugăciunea lui Isus este simplă, clară, cuprinzătoare, și totuși nu este așa de lungă și de lipsită de viață cum sunt rugăciunile seci care se rostesc adesea în public. Ar fi mai bine ca aceste rugăciuni lipsite de viață să nu fie rostite, pentru că ele nu reușesc nici să zidească, nici sa binecuvânteze, ci sunt niște simple formalități fără putere. — Christian Education, 129.Rg 200.2

    Rugăciunile prezentate în public trebuie să fie scurte și la subiect. Dumnezeu nu dorește ca adunarea de rugăciune să fie obositoare din cauza cererilor lungi.... Câteva minute sunt suficiente pentru o rugăciune publică obișnuită. — Evanghelizare, 146.Rg 200.3

    Rugăciunile și adunările noastre sociale ar trebui să fie ocazii de ajutor special și încurajare. Fiecare are de făcut o lucrare pentru ca aceste adunări să devină cât mai interesante și folositoare cu putință. O astfel de lucrare poate fi realizată cel mai bine printr-o experiență zilnică în lucrurile lui Dumnezeu și prin dispoziția de a vorbi fără ezitare despre iubirea Sa în adunările poporului Său. Dacă nu veți îngădui ca întunericul sau necredința să pătrundă în inima voastră, ele nu se vor manifesta nici în adunările voastre.Rg 200.4

    Întâlnirile noastre trebuie să fie făcute foarte interesante. Ele trebuie să fie cuprinse de atingerea cerului. Să nu fie vorbiri lungi, seci și rugăciuni formale, numai de dragul de a ocupa tim — Sfaturi pentru o slujire creștină eficientă, 211.Rg 201.1

    La altarul familiei [în Sabat] să participe și copiii. Toți să-și aducă Biblia și fiecare să citească un verset sau două. Apoi, să se cânte un imn cunoscut, urmat de rugăciune. Hristos ne-a dat un model în acest sens. Rugăciunea Domnească nu a fost dată cu scopul de a fi repetată ca o formulă, ci este o ilustrație cu privire la felul cum trebuie să fie rugăciunile noastre — simple, stăruitoare și cuprinzătoare. Printr-o rugăciune simplă, spuneți-I Domnului nevoile voastre si exprimați-vă recunoștința pentru îndurările Sale. În felul acesta, îl invitați pe Isus ca pe un oaspete binevenit în casa și în inima voastră. Rugăciunile lungi și pentru subiecte îndepărtate nu-și au locul în familie. Ele fac ora de rugăciune obositoare, în ciuda faptului că ar trebui să fie privită ca un privilegiu și o binecuvântare. Faceți ca ocazia să fie plină de interes și bucurie. — Îndrumarea copilului, 524. Cuvântările și rugăciunile lungi și prozaice sunt nepotrivite oriunde, dar îndeosebi la adunările sociale. Ele îi obosesc atât pe îngeri, cât și pe oamenii care le ascultă. Rugăciunile noastre să fie scurte și la subiect. Duhul lui Dumnezeu trebuie să pătrundă inima ascultătorilor, iar El va înlătura orice formalitate și monotonie. — The Review and Herald, 10 octombrie, 1882.Rg 201.2

    Unul sau două minute sunt suficiente pentru orice rugăciune obișnuită. — Mărturii pentru comunitate 2:581.Rg 201.3

    Rugăciunile lungi fac închinarea să fie obositoare — În fiecare familie ar trebui să fie un timp precis pentru altarul de dimineață și cel de seară. Cât de bine este ca părinții să-și adune copiii în jurul lor înaintea mesei de dimineață, să-I mulțumească Tatălui ceresc pentru ocrotirea Sa din timpul nopții și să-I ceară ajutor, călăuzire și protecție pentru timpul zilei! Cât de potrivit este, de asemenea, ca atunci când vine seara, părinții și copiii să se adune încă o dată în fața Lui și să-I mulțumească pentru binecuvântările zilei trecute!Rg 201.4

    Tatăl, iar în lipsa lui marna, să conducă serviciul de închinare, alegând un pasaj din Scriptură care este interesant și ușor de înțeles. Serviciul să fie scurt. Dacă se citește un capitol lung și se rostește o rugăciune lungă, serviciul devine obositor și încheierea lui aduce un simțământ de ușurare. Dumnezeu este dezonorat când minutele de închinare devin seci și neplăcute și când sunt așa plictisitoare și atât de lipsite de interes, încât copiii se tem de acest serviciu.Rg 202.1

    Taților și mamelor, faceți ca ora de închinare să fie cât se poate de interesantă. Nu există motiv pentru care ora aceasta să nu fie cea mai plăcută și frumoasă din zi. Puțină meditație pentru pregătirea ei vă va ajuta să o faceți plină de interes și de folos. Din când în când, faceți acest serviciu divin să fie variat. Se pot pune întrebări cu privire la pasajul citit din Scriptură și se pot face câteva observații potrivite. Se poate cânta o cântare de laudă. Rugăciunea rostită să fie scurtă și la subiect. În cuvinte simple și călduroase, acela care înalță rugăciunea să aducă laudă lui Dumnezeu pentru bunătatea Lui și să ceară ajutor. Dacă împrejurările îngăduie, ar fi bine să ia și copiii parte la citit și la rugăciune. Numai veșnicia va dezvălui tot binele pe care l-au adus aceste ocazii de rugăciune. — Mărturii pentru comunitate 7:43, 44.Rg 202.2

    Rugăciunile noastre în public trebuie să fie scurte și să exprime numai dorințele reale ale sufletului, cerând cu simplitate și cu o încredere simplă tocmai lucrurile de care avem nevoie. Rugăciunea unei inimi umile și pocăite este respirația vitală a unui suflet care flămânzește după neprihănire. — Signs of the Times, 3 decembrie, 1896.Rg 202.3

    Din lumina pe care am avut-o cu privire la acest subiect, am stabilit că, atunci când ne adunăm să ne închinăm Lui, Dumnezeu nu dorește ca aceste ocazii să fie plictisitoare și obositoare, prin faptul că rămânem pe genunchi un timp destul de îndelungat, ascultând câteva rugăciuni lungi. Cei cu sănătatea șubredă nu pot să suporte acest efort, fără să ajungă extrem de obosiți și epuizați. Din cauză că stă în genunchi așa de mult timp, trupul obosește, iar ce este și mai rău este faptul că mintea ajunge să fie așa de obosită de rugăciunea continua, încât nu se mai primește nicio înviorare spirituală, iar adunarea este pentru oameni mai rea decât o pierdere. Ei ajung obosiți din punct de vedere mintal și fizic, fără să fi obținut nicio putere spirituală.Rg 202.4

    Adunările pentru predicare și rugăciune nu trebuie să fie plictisitoare. Dacă este posibil, toți să fie prezenți la ora stabilită și, dacă unii întârzie și vin cu o jumătate de oră sau chiar cu cincisprezece minute după timpul stabilit, nu trebuie să fie așteptați. Dacă sunt prezenți numai doi, aceștia pot să ceară împlinirea făgăduinței.Rg 203.1

    Dacă este posibil, adunarea trebuie să înceapă la ora stabilită, indiferent dacă sunt prezenți puțini sau mulți. Formalitatea și rigiditatea rece trebuie să fie lăsate la o parte, iar toți trebuie să își îndeplinească datoria cu promptitudine. La ocaziile obișnuite, timpul pentru rugăciune să nu dureze mai mult de zece minute. După ce a avut loc o schimbare de poziție, iar o cântare sau un îndemn au îndepărtat monotonia, dacă vreunul simte nevoia de a se ruga, atunci să se roage.Rg 203.2

    Toți trebuie sa simtă ca fiind o datorie creștină să se roage scurt. Spune-I Domnului exact ce dorești, fără să înconjori toată lumea. în rugăciunea particulară, toți au privilegiul să se roage cât de lung doresc și să fie cât de expliciți le place. Ei se pot ruga pentru toate rudele și pentru toți prietenii lor. O adunare obișnuită pentru a ne închina lui Dumnezeu nu este locul pentru comunicarea tainelor inimii.Rg 203.3

    Care este scopul venirii noastre împreună? Oare este acela de a-L informa pe Dumnezeu sau de a-L învăța, spunându-I în rugăciune tot ce știm? Noi ne adunăm spre a ne zidi sufletește unul pe altul prin schimbul de idei și simțăminte, spre a aduna putere, lumină și curaj prin cunoașterea speranțelor și aspirațiilor celorlalți, iar prin rugăciunile noastre zeloase și sincere, înălțate prin credință, primim reîmprospătare și vigoare de la Izvorul tăriei noastre. Adunările acestea ar trebui să fie cele mai prețioase ocazii și trebuie să fie făcute interesante pentru toți aceia care au o înclinație spre lucrurile religioase.Rg 203.4

    Mă tem că unii nu aduc necazurile lor la Dumnezeu în rugăciune tainică, ci le păstrează pentru adunarea de rugăciune, iar acolo își fac rugăciunea pentru mai multe zile. Aceștia pot fi numiți ucigași ai adunărilor de predicare și rugăciune. Ei nu transmit nicio lumină, nu ajută pe nimeni. Rugăciunile lor reci, înghețate și lungi și mărturiile căderilor lor aruncă o umbră. Toți sunt bucuroși când au terminat și este aproape imposibil să îndepărtezi răceala și întunecimea pe care le-au adus în adunare rugăciunile și îndemnurile lor. Din lumina pe care am primit-o, adunările noastre trebuie să fie spirituale și sociale, dar nu prea lungi. Rezerva, mândria, vanitatea și teama de om trebuie să fie lăsate acasă. Micile neînțelegeri și prejudecățile nu trebuie să fie luate cu noi la aceste adunări. Ca într-o familie unită, simplitatea, blândețea, încrederea și iubirea trebuie să existe în inima fraților și surorilor care se adună împreună, pentru a fi reîmprospătați și întăriți, aducând lumina lor laolaltă. — Mărturii pentru comunitate 2:577-579.Rg 203.5

    Rugăciunile publice să fie rostite distinct și clar — Aceia care se roagă și aceia care vorbesc trebuie să pronunțe cuvintele așa cum se cuvine și să vorbească în tonuri clare, distincte și uniforme. Rugăciunea, dacă e făcută așa cum se cuvine, este o putere spre bine. Ea este unul dintre mijloacele folosite de Domnul pentru a transmite oamenilor comorile prețioase ale adevărului. Totuși rugăciunile nu sunt ce ar trebui să fie, din cauza vocilor defectuoase ale acelora care le rostesc. Satana se bucură când rugăciunile înălțate către Dumnezeu aproape nici nu se aud. Poporul lui Dumnezeu trebuie să învețe să vorbească și să se roage, așa încât să reprezinte bine marile adevăruri pe care le posedă. Mărturiile prezentate și rugăciunile oferite să fie clare și distincte. În felul acesta, Dumnezeu va fi slăvit. — Mărturii pentru comunitate 6:382.Rg 204.1

    Când vă rugați în public, să folosiți un limbaj simplu — Un limbaj bombastic nu este potrivit în rugăciune, indiferent dacă ea este rostită de la amvon, în cercul familiei sau în taină. îndeosebi cel care se roagă în public ar trebui să folosească un limbaj simplu, așa încât ceilalți să înțeleagă ce se spune și să fie de acord cu rugăciunea. Rugăciunea rostită din inimă și cu credință este auzită în ceruri și primește răspuns pe pământ. — Slujitorii evangheliei, 177.Rg 204.2

    Rugăciunile noastre să fie ordonate — Am văzut că Domnului nu îi place o stare de confuzie și că în rugăciune și în cântare trebuie să fie ordine. Noi nu ar trebui să venim în casa lui Dumnezeu spre a ne ruga pentru familiile noastre, afară de căzui când un simțământ profund ne conduce să facem acest lucru, în timp ce Duhul lui Dumnezeu lucrează convingerea asupra lor. În general, locul potrivit unde ne putem ruga pentru familiile noastre este la altarul familial. Când cei care constituie subiectele rugăciunilor noastre sunt plecați, cămăruța este locul cel mai potrivit pentru a-L ruga pe Dumnezeu pentru ei. Când suntem în casa Domnului, trebuie să ne rugăm pentru o binecuvântare potrivită pentru acel moment și sa ne așteptăm ca Dumnezeu să asculte și să răspundă la rugăciuni. Acest fel de întâlniri vor fi interesante și pline de viață. — Mărturii pentru comunitate 1:145, 146.Rg 204.3

    Să ne apropiem de Dumnezeu în rugăciune cu respect — Unii cred că a se ruga lui Dumnezeu într-o manieră obișnuită, ca și când ar vorbi cu un om, este un semn de umilință. Ei profanează Numele Său când rostesc în rugăciunile lor expresii cum ar fi “Dumnezeule Atotputernic” — cuvinte sfinte și pline de fior, care nu ar trebui să iasă niciodată de pe buzele cuiva, fără un ton umilit și fără un simțământ de respect și venerație. — Slujitorii evangheliei, 176.Rg 205.1

    Avem privilegiul de a îngenunchea în rugăciunea publică — Atât în închinarea particulară, cât și în închinarea publică, când îi adresăm lui Dumnezeu cererile noastre, noi avem datoria de a ne pleca pe genunchi. Acest gest arată dependența noastră de Dumnezeu. — Selected Messages 2:312.Rg 205.2

    În conformitate cu lumina care mi-a fost dată, lui Dumnezeu I-ar plăcea ca pastorii să îngenuncheze îndată ce urcă la amvon și sa ceară cu solemnitate ajutorul lui Dumnezeu. Ce impresie ar face faptul acesta? Oamenii ar fi cuprinși de simțământul solemnității și venerației. Pastorul lor este în comuniune cu Dumnezeu și se consacră Lui, înainte de a îndrăzni să stea în picioare în fața oamenilor. Solemnitatea se așterne asupra oamenilor, iar îngerii lui Dumnezeu sunt aduși foarte aproape. Primul lucru pe care trebuie să-l facă pastorii când vin la amvon este acela de a-L căuta pe Dumnezeu, spunându-le astfel tuturor: “Dumnezeu este izvorul puterii mele.” — Mărturii pentru comunitate 2:612.Rg 205.3

    Când intră, pastorul trebuie să o aibă o expresie demnă și solemnă. Îndată ce urcă la amvon, el trebuie să se plece în genunchi, în rugăciune tăcută, și să ceară stăruitor ajutorul lui Dumnezeu. Ce impresie va face lucrul acesta? Oamenii ar fi cuprinși de simțământul solemnității și venerației. Pastorul lor este în comuniune cu Dumnezeu și se consacră Lui înainte de a îndrăzni să stea în picioare, în fața oamenilor. Solemnitatea este asupra tuturor și îngerii lui Dumnezeu sunt foarte aproape. De asemenea, toți cei din adunare care se tem de Dumnezeu ar trebui să plece capul, uniți într-o rugăciune tăcută împreună cu el, cerând lui Dumnezeu să binecuvânteze întâlnirea cu prezența Lui și să dea putere adevărului Său vestit de buze omenești. Când adunarea este deschisă prin rugăciune, fiecare genunchi trebuie să se plece în prezența Celui Sfânt și fiecare inima ar trebui să se înalțe la Dumnezeu într-o devoțiune tăcută. Rugăciunile închinătorilor vor fi auzite și prezentarea Cuvântului se va dovedi eficientă. Atitudinea lipsită de viață a închinătorilor din Casa Iui Dumnezeu este unul dintre marile motive pentru care pastorul nu reușește să facă mai mult bine. Melodia cântecului, revărsată din multe inimi în exprimări clare, este unul dintre instrumentele lui Dumnezeu în lucrarea de salvare a sufletelor. Toate serviciile trebuie să fie conduse cu solemnitate și teamă sfântă, ca în prezența vizibilă a Domnului. — Mărturii pentru comunitate 5:492, 493.Rg 205.4

    Atât în închinarea publică, cât și în cea particulară, atunci când aducem cererile noastre înaintea Domnului, noi avem privilegiul de a ne pleca pe genunchi. Domnul Isus, exemplul nostru, “a îngenuncheat și S-a rugat” (Luca 22, 41). Despre ucenicii Săi este scris că și ei, de asemenea, “au îngenuncheat și s-au rugat” (Faptele Apostolilor 9, 40). Pavel declară: “Îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos”. Ezra a îngenuncheat mărturisind, înaintea lui Dumnezeu, păcatele lui Israel (vezi Ezra 9, 5). Daniel “de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui” (Daniel 6, 10). — Profeți și regi, 48.Rg 206.1

    Rugăciunea publică este importantă, dar nu este suficientă — Numai rugăciunea în familie sau în public nu este suficientă. Rugăciunea în taină este foarte importantă. în singurătate, sufletul este deschis înaintea ochiului cercetător al lui Dumnezeu și fiecare motiv este cercetat îndeaproape. Rugăciune tainică! Ce prețioasa este! Sufletul comunicând cu Dumnezeu! Rugăciunea in taina trebuie să fie auzită numai de Dumnezeu, Acela care aude în taină Nicio ureche curioasă nu trebuie să primească povara unor astfel de cereri. — Mărturii pentru comunitate 2:189, 190.Rg 206.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents