Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Rugăciunea - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 7 — Rugăciunea și ascultarea

    Rugați-vă și lucrați! — Noi nu trebuie să stăm într-o stare de așteptare liniștită a asupririi și necazului și să ne împreunăm mâinile, fără să facem nimic spre a abate răul. Strigătele noastre unite să se înalțe spre cer. Rugați-vă și lucrați, lucrați și rugați-vă! Totuși nimeni să nu acționeze pripit. învățați, ca niciodată mai înainte, că trebuie să fiți blânzi și smeriți cu inima. — Selected Messages 2:370, 371.Rg 64.1

    Trebuie să ne rugăm, să lucrăm și să credem. Domnul este cel care ne dă succesul. — Evanghelizare, 438.Rg 64.2

    Veți fi nevoiți să luptați cu multe dificultăți, să purtați poveri, să sfătuiți, să alcătuiți planuri și să le îndepliniți căutându-L fără încetare pe Dumnezeu pentru ajutor. Rugați-vă și lucrați, lucrați și rugați-vă, învățați de la Domnul Isus ca niște elevi în școala Sa! — Mărturii pentru pastori, 498, 499.Rg 64.3

    Rugăciunea este planul Cerului pentru a avea succes împotriva păcatului — Mulți dintre aceia care se străduiesc să asculte de poruncile lui Dumnezeu au puțină pace și bucurie. Această lipsă în experiența lor este rezultatul faptului că nu reușesc să își exercite credința. Ei se comportă ca și cum ar trăi într-o țară cu pământul sărat, într-o pustie pârjolită de soare. Ei cer puțin, în timp ce ar putea să ceară mult, pentru că făgăduințele lui Dumnezeu nu au nicio limită. Astfel de oameni nu reprezintă sfințirea ce vine prin ascultarea de adevăr. Dumnezeu ar dori ca toți fiii și fiicele Sale să fie fericiți, în pace și ascultători. Prin exercitarea credinței, cel credincios ajunge în posesia acestor binecuvântări. Prin credință poate fi împlinită orice lipsă a caracterului, poate fi curățită orice pată, poate fi corectată orice greșeală și poate fi dezvoltată orice însușire aleasă.Rg 64.4

    Rugăciunea este mijlocul rânduit de Cer pentru a avea succes în lupta cu păcatul și în dezvoltarea caracterului creștin. Influența divină, care vine ca răspuns la rugăciunea credinței, va împlini în sufletul celui care se roagă tot ce a cerut el. Noi putem cere iertare pentru păcate, putem cere Duhul Sfânt, o fire asemenea lui Hristos, înțelepciune și tărie pentru a face lucrarea Sa și orice dar pe care El l-a promis, iar făgăduința este: “Veți primi”. — Istoria faptelor apostolilor, 563, 564.Rg 65.1

    Ispitele zilnice fac din rugăciune o necesitate — Puterea obținută în rugăciunea adresată lui Dumnezeu, unită cu efortul individual în educarea minții pentru a fi atentă și precaută, îl pregătește pe om pentru îndatoririle zilnice și păstrează spiritul de pace în toate împrejurările, oricât de critice ar fi acestea. Ispitele la care suntem expuși zilnic fac din rugăciune o necesitate. Ca să putem fi păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință, dorințele sufletului să se înalțe continuu în rugăciune tăcută pentru ajutor, pentru lumină, pentru putere, pentru cunoștință. Totuși gândul și rugăciunea nu pot lua locul folosirii serioase și judicioase a timpului. Atât lucrarea, cât și rugăciunea sunt necesare pentru lucrarea de desăvârșire a caracterului creștin. — Mărturii pentru comunitate 4:459.Rg 65.2

    Rugăciunea zilnică schimbă greșelile în biruințe — Dacă o persoană care comunică zilnic cu Dumnezeu se abate de pe cale, dacă încetează pentru o clipă să privească statornic la Domnul Isus, acest lucru nu se întâmplă deoarece păcătuiește cu voia, pentru că, atunci când își înțelege greșeala, se întoarce din nou și își ațintește privirile către Isus, iar faptul că a greșit nu o face să fie mai puțin dragă inimii lui Dumnezeu, El știe că persoana aceea are o comuniune cu Mântuitorul, iar când este mustrată pentru greșeala ei, ea nu pleacă supărată și nu se plânge de Dumnezeu, ci schimbă greșeala într-o biruință. Ea învață lecția aflată în cuvintele Domnului și ia aminte, ca să nu fie amăgită din nou. — The Review and Herald, 12 mai, 1896.Rg 65.3

    Hristos este mijlocitorul rugăciunii, stând între noi și Dumnezeu — Domnul Hristos este puntea de legătură între Dumnezeu și om. El a făgăduit mijlocirea Sa personală, El pune toată virtutea neprihănirii Sale de partea celui care se roagă. Domnul Hristos pledează pentru om, iar omul, având nevoie de ajutorul divin, pledează pentru sine însuși în prezența lui Dumnezeu, folosind puterea de influență a Aceluia care și-a dat viața pentru lume. Când recunoaștem înaintea lui Dumnezeu că prețuim meritele lui Hristos, rugăciunile noastre de mijlocire ajung să fie plăcute. Oh, cine poate să înțeleagă valoarea acestui har și a acestei mari iubiri! Când ne apropiem de Dumnezeu în virtutea meritelor lui Hristos, noi suntem îmbrăcați cu veșmintele Sale preoțești. El ne așază aproape, alături de El, cuprinzându-ne cu brațul Său omenesc, în timp ce cu brațul Său divin Se prinde de scaunul de domnie al Celui Infinit. El pune în cădelnița din mâinile noastre meritele Sale, ca pe o tămâie plăcut mirositoare, pentru a încuraja cererile noastre. El făgăduiește să asculte și să răspundă la rugăciunile noastre.Rg 66.1

    Da, Hristos a devenit mijlocitorul rugăciunii, stând între om și Dumnezeu. El a devenit și mijlocitorul binecuvântării între Dumnezeu și om. El a unit cele dumnezeiești cu cele omenești. Oamenii trebuie să conlucreze cu El pentru mântuirea propriului lor suflet și apoi să facă eforturi puternice și stăruitoare, pentru a-i salva pe aceia care sunt gata să piară. — Mărturii pentru comunitate 8:178.Rg 66.2

    După cum marele preot stropea sângele cald asupra tronului harului, în timp ce norul de tămâie plăcut mirositoare se înălța înaintea lui Dumnezeu, tot așa, când ne mărturisim păcatele și cerem mijlocirea sângelui ispășitor al Domnului Hristos, rugăciunile noastre se înalță ia cer însoțite de meritele caracterului Mântuitorului nostru, în ciuda nevredniciei noastre, noi trebuie să ne aducem aminte că există Cineva care poate să îndepărteze păcatul și care este doritor și nerăbdător să-l mântuiască pe cel păcătos. El a plătit cu sângele Său pedeapsa pentru toți cei greșiți. El va înlătura fiecare păcat recunoscut cu o inimă smerită înaintea lui Dumnezeu. “De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada, de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna” — The Review and Herald, 29 septembrie, 1896.Rg 66.3

    Rugăciunea nu valorează nimic dacă în inimă se află nelegiuire săvârșită cu voia — “Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață s-o rupem cu păgânătatea și cu poftele lumești și să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate și evlavie”. Hristos spune: “Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit”. Ce poate face mulțimea rugăciunilor voastre, dacă păcatul este prețuit în inimile voastre? Dacă nu faceți o schimbare totală, nu peste mult timp, veți ajunge sătui de mustrare ca și copiii lui Israel și, ca și ei, vă veți lepăda de Dumnezeu. Unii dintre voi recunoașteți mustrarea prin cuvinte, dar nu o acceptați în inimă. Faceți aceleași lucruri ca și mai înainte, numai că sunteți mai puțin sensibili la influența Duhului lui Dumnezeu, ajungând din ce în ce mai orbiți, având mai puțină înțelepciune, mai puțină stăpânire de sine, mai puțină putere morală și mai puțin zel și atracție pentru lucrurile religioase, iar dacă nu vă convertiți, în cele din urmă veți renunța de tot să vă țineți de Dumnezeu. Când ați fost mustrați, voi n-ați făcut schimbări decisive în viața voastră, pentru că n-ați văzut și nu v-ați dat seama de defectele voastre de caracter și de contrastul cel mare dintre viața voastră și viața lui Hristos. Tactica voastră a fost aceea de a vă așeza într-o poziție din care să nu pierdeți întru totul încrederea fraților voștri. — Mărturii pentru comunitate 4:332.Rg 67.1

    Rugăciunea nu ține locul ascultării — Pentru împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu există anumite condiții, iar rugăciunea nu poate lua niciodată locul îndeplinirii datoriei. “Dacă Mă iubiți”, spune Domnul Hristos, “veți păzi poruncile Mele. Cine arc poruncile Mele și le păzește, acela Mă iubește și cine Mă iubește va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui” (Ioan 14, 15.21). Cei care aduc cererile lor înaintea lui Dumnezeu, solicitând împlinirea făgăduinței Sale, dar nu se conformează condițiilor, Îl insultă pe Iehova. Ei folosesc Numele lui Hristos ca garanție a împlinirii făgăduinței, dar nu îndeplinesc acele lucruri care demonstrează credința lor în Hristos și dragostea față de El.Rg 67.2

    Mulți ignoră condiția acceptării lor de către Tatăl ceresc. Trebuie să examinăm mai atent faptele credinței prin care ne apropiem de Dumnezeu. Dacă suntem neascultători, Îi aducem Domnului un ordin de plată, pe care Îi cerem să îl onoreze, în timp ce noi nu am îndeplinit condițiile care îl fac să fie plătibil. Noi Îi prezentăm lui Dumnezeu făgăduințele Sale și Îl rugăm să le îndeplinească, dar, dacă le-ar îndeplini, El și-ar dezonora propriul Nume.Rg 68.1

    Făgăduința este: “Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi Cuvintele Melc, cereți orice veți vrea și vi se va da” (Ioan 15, 7). Iar apostolul Ioan declară: “și prin aceasta știm că Îl cunoaștem, dacă păzim poruncile Lui. Cine zice: ‘Îl cunosc’ și nu păzește poruncile Lui este un mincinos și adevărul nu este în el. Dar cine păzește Cuvântul Lui, în el, dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârșită; prin aceasta știm că suntem ai Lui” (Ioan 2, 3-5). — Parabolele Domnului Hristos, 143, 144.Rg 68.2

    Noi trebuie să credem că Dumnezeu ne aude, iar apoi să trăim în conformitate cu rugăciunile noastre — Copiii și tinerii pot veni la Hristos cu poverile și nelămuririle lor, iar eu știu că El va răspunde cererilor lor și le va da exact ce au nevoie. Fii stăruitor, fii hotărât. Prezintă făgăduința lui Dumnezeu, iar apoi crede fără nicio îndoială. Nu te aștepta să ai simțăminte deosebite, înainte de a crede că Dumnezeu răspunde. Nu încerca să stabilești modalitatea precisă în care crezi că Dumnezeu trebuie să lucreze pentru tine, înainte să crezi că ai și primit lucrurile pe care I le-ai cerut, ci încrede-te în Cuvântul Lui și lasă întreaga problemă în mâinile Domnului, cu încredințarea deplină că rugăciunea ta va fi onorată și că răspunsul va veni exact la momentul și în modalitatea în care Tatăl ceresc crede că este mai bine pentru tine, iar apoi trăiește în conformitate cu rugăciunile tale. Fii umilit și continuă să înaintezi! — Solii pentru tineret, 123.Rg 68.3

    Rugăciunea pentru harul de a rezista ispitei — În viața de zi cu zi, te vei întâlni cu surprize neașteptate, dezamăgiri și ispite. Ce spune Cuvântul? “Împotriviți-vă diavolului”, bazându-vă cu putere pe Dumnezeu, “și el va fugi de la voi. Apropiați-vă de Dumnezeu și El Se va apropia de voi”. “Dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine”. Privește la Domnul Hristos în orice timp și în orice loc, înălțându-ți rugăciunea dintr-o inimă sinceră, ca să știi să faci voia Sa. Apoi, când vrăjmașul năvălește ca un potop, Duhul lui Dumnezeu va ridica împrejurul tău un scut împotriva lui. Când ești pe punctul de a ceda, de a-ți pierde răbdarea și stăpânirea de sine, de a fi aspru și mustrător, de a găsi greșeli și de a acuza — acesta este momentul când trebuie să înalți către cer următoarea rugăciune: “Ajută-mă, o, Doamne, să rezist ispitei, să alung din inima mea orice amărăciune, orice mânie și orice vorbire de rău. Da-mi blândețea Ta, iubirea Ta, neprihănirea Ta, răbdarea Ta. Nu mă lăsa să-L dezonorez pe Răscumpărătorul meu, să interpretez greșit cuvintele soției mele, ale copiilor mei, ale fraților și surorilor mele de credință. Ajută-mă să fiu milos, sensibil, iertător. Ajută-mă ca într-adevăr să îi unesc pe cei din casa mea și să reprezint în fața semenilor caracterul Domnului Hristos.” — Căminul adventist, 214, 215.Rg 68.4

    Noi știm că pericolele și ispitele care îi tulbură pe tineri în prezent nu sunt nici puține, nici mici.... Trăim într-un veac, când împotrivirea față de rău cere veghere și rugăciune continuă. Cuvântul prețios al lui Dumnezeu este standardul pentru tinerii care doresc să fie credincioși față de împăratul cerurilor. Ei trebuie să studieze Scripturile. Să memoreze text după text și să cunoască lucrurile pe care le-a spus Domnul.... Iar când trec prin încercări, tinerii să deschidă Cuvântul lui Dumnezeu și, cu inima umilită și cu credință, să-I ceară Domnului înțelepciune spre a descoperi calea Sa și putere de a merge pe ea. — The Youth's Instructor, 3 august, 1887.Rg 69.1

    Tinerii noștri trebuie să pornească o luptă împotriva oricărui obicei rău, care prezintă chiar și cel mai mic pericol de a îndepărta sufletul de la datorie și devotament. Să aibă ocazii prestabilite pentru rugăciune și să nu le neglijeze niciodată, dacă le este cu putință să evite a le neglija. Dacă vor începe să lupte cu obiceiurile vicioase pe care și le-au îngăduit, la fel cum au luptat înainte de a-și declara părtășia cu Hristos, ci vor cădea curând, ca o pradă ușoară pentru uneltirile lui Satana. Totuși, dacă vor fi înarmați cu Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-au adunat ca pe o comoară în minte și în inimă, ei vor trece prin toate atacurile vrăjmașilor lui Dumnezeu și ai omului, fără să fie atinși. — My Life Today, 315.Rg 69.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents