Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Rugăciunea - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 2 — Nevoia de a ne ruga

    Rugăciunea este la fel de importantă pentru viață, cum este hrana zilnică — Rugăciunea zilnică este la fel de necesară pentru a crește în har și în viața spirituală, cum este hrana obișnuită pentru bunăstarea noastră fizică. Ar trebui să ne obișnuim să înălțăm adesea gândurile noastre către Dumnezeu în rugăciune. Dacă mintea rătăcește, trebuie să o aducem înapoi. Printr-un efort perseverent, odată ce obiceiul este format, ne va fi ușor să facem lucrul acesta. Nu putem să ne despărțim nici măcar o clipă de Hristos și, în același timp, să continuăm a fi în siguranță. Avem nevoie de prezența Lui, avem nevoie ca El să ne însoțească la fiecare pas, dar acest lucru va avea loc numai dacă vom respecta condițiile pe care le-a stabilit El Însuși. — Solii pentru tineret, 115.Rg 17.1

    Rugăciunea este o necesitate spirituală — Deși Domnul Hristos le-a făgăduit ucenicilor Săi că vor primi Duhul Sfânt, acest fapt nu înlătura necesitatea rugăciunii. Ei s-au rugat mult mai stăruitor și au continuat să se roage cu un singur gând. Aceia care sunt angajați acum în lucrarea solemnă de a pregăti un popor pentru venirea Domnului trebuie să continue să se roage în același fel. — Slujitorii evangheliei, 371.Rg 17.2

    Ucenicii lui Isus nu ascultaseră avertizarea repetată: “Vegheați și rugați-vă”. La început, fuseseră foarte tulburați, văzându-L pe Învățătorul lor, care de obicei era foarte calm și plin de demnitate, luptându-Se cu un necaz ce era mai presus de puterea lor de înțelegere. Ei s-au rugat atunci când au auzit strigătele puternice ale Suferindului. Nu era intenția lor să-L uite pe Domnul, dar se părea că sunt paralizați de o toropeală de care s-ar fi putut scutura, doar dacă ar fi continuat să se roage lui Dumnezeu. Ei nu au ajuns să-și dea seama de necesitatea vegherii și a rugăciunii stăruitoare pentru a putea rezista ispitei. — Hristos, Lumina lumii, 688.Rg 17.3

    Experiența ucenicilor din grădina Ghetsimani conține o lecție pentru cei ce alcătuiesc poporul lui Dumnezeu din zilele noastre.... Ei nu și-au dat seama de necesitatea de a veghea și de a se ruga stăruitor pentru a rezista ispitei. Mulți dintre cei de astăzi dorm la fel de adânc precum au dormit ucenicii. Ei nu veghează și nu se roagă spre a nu cădea în ispită. Să citim adesea și să studiem cu atenție acele pasaje ale Cuvântului lui Dumnezeu, care au o legătură deosebită cu aceste zile din urmă și indică pericolele care vor amenința poporul lui Dumnezeu. — In Heavenly Places, 97.Rg 18.1

    Rugăciunea este viața sufletului — Rugăciunea este o necesitate, pentru că ea este viața sufletului. Rugăciunea în familie și rugăciunea în public își au locul lor, dar comuniunea în taină cu Dumnezeu este aceea care susține viața sufletului. — Educație, 258.Rg 18.2

    Rugăciunea este necesară pentru sănătatea spirituală — De câteva ori pe zi, să fie consacrate momente prețioase de aur, pentru rugăciune și studiul Scripturilor, chiar dacă este vorba numai de memorarea unui text, pentru ca în suflet să existe viață spirituală. Diferitele interese ale lucrării ne oferă subiecte de meditație și inspirație pentru rugăciunile noastre. Comuniunea cu Dumnezeu este foarte importantă pentru sănătatea spirituală și numai prin ea pot fi obținute acea înțelepciune și acea judecată corectă care sunt așa de necesare pentru îndeplinirea datoriei de fiecare zi. — Mărturii pentru comunitate 4:459.Rg 18.3

    Exemplul lui Hristos arată necesitatea rugăciunii — Dacă și-ar da seama de răspunderea lor înaintea lui Dumnezeu, aceia care vestesc soliile solemne de avertizare pentru timpul acesta ar înțelege necesitatea rugăciunii fierbinți. Când orașele erau cuprinse de liniștea somnului de la miezul nopții, când fiecare om era deja în casa lui, Domnul Hristos, exemplul nostru, Se retrăgea pe Muntele Măslinilor, iar acolo, printre copacii umbroși, petrecea întreaga noapte în rugăciune. Acela care nu a avut nicio pată de păcat, care a fost o vistierie a binecuvântărilor, a cărui voce a fost auzită de ucenicii îngroziți deasupra mării cuprinse de furtună, rostind binecuvântarea cerească în ceasul al patrulea din noapte, și al cărui cuvânt putea să-i cheme pe morți din mormintele lor, a fost Același Isus care Se ruga stăruitor cu plânset puternic și lacrimi. El nu Se ruga pentru Sine, ci pentru aceia pe care a venit să-i mântuiască. Când S-a rugat în calitate de înlocuitor al omului, căutând să primească din mâna Tatălui Său rezerve noi de putere și Întorcându-Se de la rugăciune refăcut și înviorat, El s-a identificat cu suferința omenirii și le-a dat oamenilor un exemplu cu privire la necesitatea rugăciunii.Rg 18.4

    Natura Sa n-a fost întinată de nicio pată a păcatului. Totuși, în calitate de Fiu al omului, El S-a rugat Tatălui, arătând că natura omenească are nevoie de tot sprijinul divin pe care omul poate să-l obțină, ca să fie întărit pentru împlinirea datoriei și pregătit pentru încercare. Ca Prinț al Vieții, El a avut puterea lui Dumnezeu și a biruit pentru poporul Său. Acest Mântuitor, care S-a rugat pentru aceia care nu simțeau nicio nevoie de rugăciune și a plâns pentru aceia care nu simțeau că au nevoie de lacrimi, Se află acum înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu spre a primi și spre a-I prezenta Tatălui Său cererile Sale pentru aceia pentru care S-a rugat pe pământ. Exemplul Domnului Hristos ne-a fost dat ca să-I urmăm. Rugăciunea este o necesitate în lucrarea noastră pentru salvarea sufletelor. Numai Dumnezeu poate face să crească semințele pe care le semănăm noi. — Slujitorii evangheliei, 73.Rg 19.1

    Isus a adresat îndemnuri cu privire la necesitatea rugăciunii — Isus i-a îndemnat pe oameni să se roage, subliniind necesitatea rugăciunii, a pocăinței, a mărturisirii, și a renunțării la păcat. El i-a învățat să fie cinstiți, răbdători, miloși, poruncindu-le să-i iubească nu numai pe aceia care îi iubeau, ci și pe aceia care îi urau și îi tratau cu dispreț. Prin acest fapt, Ei le descoperea caracterul Tatălui, care este îndelung răbdător, milos, plin de har, încet la mânie, plin de bunătate și de adevăr. — Christian Education, 74.Rg 19.2

    Rugăciunea a fost o necesitate pentru Daniel — Daniel a fost supus celor mai puternice ispite care i-ar putea asalta pe tinerii de astăzi. Cu toate acestea, el a fost credincios educației religioase pe care a primit-o în anii dinainte. El a fost înconjurat de influențe al căror scop era acela de a-i corupe pe cei care oscilau între principii și înclinații. Totuși Cuvântul lui Dumnezeu îl prezintă pe Daniel ca având un caracter fără prihană. El nu a îndrăznit să se încreadă în propria putere morală. Rugăciunea era pentru el o necesitate. El a făcut din Dumnezeu tăria lui, iar temerea de Domnul era continuu înaintea lui, în toate lucrurile vieții. — Principiile fundamentale ale educației creștine, 78.Rg 19.3

    Înaintarea spirituală depinde de rugăciune — Dacă în viața noastră ar fi fost mai multă rugăciune, o exercitare mai mare a unei credințe vii și o dependență mai mică de altcineva care să aibă experiență în locul nostru, noi am fi înaintat mult mai departe decât suntem astăzi în domeniul înțelegerii spirituale. Avem nevoie de o experiență spirituală personală profundă. Apoi, vom fi în stare să spunem ce face Dumnezeu și cum lucrează El. Avem nevoie de o experiență vie în domeniul lucrurilor lui Dumnezeu, iar dacă nu vom avea această experiență, nu vom fi în siguranță. Unii au o experiență bună și vorbesc despre ea, dar când începi să o evaluezi, vezi că nu este o experiență corectă, pentru că nu este în armonie cu un clar “așa zice Domnul”. Dacă a fost vreodată un timp în istorie când a trebuit să ne umilim sufletul înaintea lui Dumnezeu, timpul acela este acum. Trebuie să venim la Dumnezeu, încrezându-ne în tot ce a făgăduit în Cuvântul Său, iar apoi să trăim în toată lumina și puterea pe care le dă El. — The Review and Herald, 1 iulie, 1909.Rg 20.1

    Rugăciunea este necesară zilnic — Religia trebuie să înceapă prin golirea și curățirea inimii, iar apoi trebuie să fie cultivată prin rugăciunea zilnică. — Mărturii pentru comunitate 4:535.Rg 20.2

    Pentru noi este la fel de potrivit și la fel de important să ne rugăm de trei ori pe zi, cum a fost pentru Daniel. Rugăciunea este viața sufletului și temelia creșterii spirituale. Voi trebuie să mărturisiți adevărul acesta în căminul vostru, în familia voastră și în mijlocul tovarășilor de muncă. Atunci când aveți privilegiul de a vă întâlni cu frații în biserică, vorbiți-le despre necesitatea de a păstra o cale deschisă de comunicare între Dumnezeu și suflet. Spuneți-le că, dacă vor simți îndemnul inimii și cuvintele necesare pentru a se ruga, Dumnezeu va găsi răspunsuri pentru rugăciunile lor. Spuneți-le să nu-și neglijeze datoriile religioase. Îndemnați-i pe frați să se roage. Dacă vrem să găsim, trebuie să căutăm, dacă vrem să primim, trebuie să cerem, iar dacă vrem să ni se deschidă, trebuie să batem. — Signs of the Times, 10 februarie, 1890.Rg 20.3

    Prin serviciul preoției iudaice, ni se amintește continuu de jertfa și mijlocirea Domnului Hristos. Toți aceia care vin la Hristos astăzi trebuie să își aducă aminte că meritele Sale sunt ca mirosul plăcut de tămâie care înmiresmează rugăciunile celor ce se pocăiesc de păcatele lor și primesc iertare, milă și har. Nevoia noastră de a beneficia de mijlocirea Domnului Hristos este continuă. Inima umilă trebuie să înalțe în fiecare zi, dimineața și seara, rugăciuni care vor primi ca răspuns har, pace și bucurie. “Prin El, să aducem întotdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. Și să nu dați uitării binefacerea și dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea îi plac”. — Comentarii Biblice ale AZȘ 6:1078.Rg 21.1

    Ca si patriarhii din vechime, aceia care mărturisesc că-L iubesc pe Dumnezeu ar trebui să ridice un altar Domnului oriunde își înalță cortul. Dacă a fost vreodată un timp în care fiecare casă ar trebui să fie o casă de rugăciune, atunci timpul acela este acum. Tații și mamele ar trebui să-și înalțe adesea inimile către Dumnezeu în cereri umile pentru ei și pentru copiii lor. Tatăl, ca preot al familiei, să așeze pe altarul lui Dumnezeu jertfa de dimineață și seară, în timp ce soția și copiii se unesc cu el în rugăciune și laudă. Isus va rămâne cu plăcere într-un astfel de cămin.Rg 21.2

    Din fiecare cămin creștin ar trebui să strălucească o lumină sfântă. Iubirea ar trebui să se dea pe față în activitate. Ea trebuie să se reverse în toate câte au loc în familie, arătându-se într-o bunătate profundă și o comportare duioasă și neegoistă. Sunt familii unde acest principiu este trăit, căminuri în care Dumnezeu este adorat și unde domnește cea mai curată iubire. Din aceste case, rugăciunea de dimineață și seară se înalță la Dumnezeu ca un parfum plăcut mirositor, iar mila și binecuvântările Lui se revarsă ca rouă dimineții asupra celor plecați în rugăciune. — Patriarhi și profeți, 144.Rg 21.3

    Când îl urmați pe Hristos, privindu-L ca fiind Autorul și Desăvârșitorul credinței voastre, veți simți că lucrați sub ocrotirea Lui, că sunteți influențați de prezenta Lui și că El vă cunoaște motivele. La fiecare pas, veți întreba: “Îi va plăcea lui Isus lucrul acesta? Va fi el pentru slava lui Dumnezeu?” Rugăciunile voastre să se înalțe spre Dumnezeu dimineața și seara pentru binecuvântarea și călăuzirea Sa. Rugăciunea adevărată se prinde de Cel Atotputernic și vă dă biruința. Pe genunchi, creștinul obține putere spre a rezista ispitei. — Mărturii pentru comunitate 4:615, 616.Rg 21.4

    Când preoții intrau în locul sfânt dimineața și seara, la timpul când se aducea tămâia pe altar, jertfa zilnică era gata să fie adusă pe altarul din curtea de afară. Acesta era un timp de mare însemnătate pentru închinătorii care se adunau la tabernacol. Înainte de a intra în prezența lui Dumnezeu prin slujirea preotului, ei trebuiau să-și ia timp să-și cerceteze stăruitor inima și să-și mărturisească păcatele. Ei se uneau în rugăciune tăcută, cu fețele îndreptate spre sfântul locaș. În felul acesta, cererile lor se înălțau odată cu norul de tămâie, în timp ce credința se prindea puternic de meritele Mântuitorului făgăduit, simbolizat prin jertfa de ispășire. Orele rânduite pentru jertfele de dimineața și seara erau socotite ca sfinte și au ajuns să fie privite de toată națiunea iudaică asemenea unui timp hotărât pentru închinare. Mai târziu, când iudeii au fost împrăștiați ca niște captivi în țări îndepărtate, la orele rânduite, ci încă își întorceau fețele spre Ierusalim și își înălțau rugăciunile către Dumnezeul lui Israel, în practica aceasta, creștinii au un exemplu pentru rugăciunea de dimineața și seara. Deși condamnă un simplu șir de ceremonii, lipsite de spiritul închinării, Dumnezeu privește cu multă plăcere asupra acelora care-L iubesc și care se pleacă dimineața și seara în rugăciune spre a căuta iertare pentru păcatele făptuite și spre a-I prezenta cererile lor pentru binecuvântările necesare. — Patriarhi și profeți, 353, 354.Rg 22.1

    Rugăciunea ne pune în legătură cu cerul — Aceia care îmbracă toată armătura lui Dumnezeu și consacră zilnic un timp pentru meditație, rugăciune și studiul Scripturilor, vor fi puși în legătură cu cerul și vor avea o influență mântuitoare și transformatoare asupra celor din jurul lor. Ei vor avea gânduri mari, aspirații nobile, o înțelegere clară a adevărului și datoriei față de Dumnezeu. Ei vor avea o dorință arzătoare după curăție, lumină și iubire, precum și după toate darurile nașterii din nou. Rugăciunile lor stăruitoare vor trece dincolo de perdeaua dinăuntru. Acești oameni vor avea o îndrăzneală simțitoare de a veni în prezența Celui infinit. Ei vor simți că lumina și slava cerului sunt pentru ei, că vor ajunge să fie curățiți, înălțați și înnobilați prin această legătură apropiată cu Dumnezeu. Acesta este privilegiul adevăraților creștini. — Mărturii pentru comunitate 5:112, 113.Rg 22.2

    Rugăciunea să fie prima activitate a zilei — Consacră-te lui Dumnezeu în fiecare dimineață; aceasta să fie prima activitate a ta. Roagă-te astfel: “O, Doamne, primește-mă să fiu cu totul al Tău! Așez toate planurile mele la picioarele Tale. Folosește-mă astăzi în serviciul Tău. Rămâi cu mine și tot ce fac eu să fie făcut prin puterea Ta”. Această lucrare trebuie să fie îndeplinită zilnic. În fiecare dimineață, consacră-te lui Dumnezeu pentru ziua aceea. Pune toate planurile tale la dispoziția Lui, pentru a fi aduse la îndeplinire sau abandonate, după cum va hotărî El în providența Sa. În acest fel, zi de zi, ai posibilitatea de a-ți încredința viața în mâinile lui Dumnezeu și astfel viața ta va fi modelată, ajungând să fie tot mai asemănătoare cu viața Domnului Hristos. — Calea către Hristos, 70.Rg 23.1

    Prima dorință arzătoare a sufletului, dimineața, ar trebui să fie aceea de a avea prezența lui Isus. “Fără Mine”, spune El, “nu puteți să faceți nimic”. Noi avem nevoie de Isus. Lumina Sa, viața Sa și spiritul Său trebuie să fie ale noastre fără încetare. Dimineața, ar trebui să ne rugăm ca, așa cum soarele luminează câmpul și umple lumea cu lumina lui, tot așa Soarele Neprihănirii să lumineze încăperile minții și ale inimii și să ne facă să fim cu toții o lumină în Domnul. Nicio clipă, nu putem să facem nimic fără prezența Sa. Vrăjmașul știe când ne începem lucrul fără Domnul nostru și se află acolo, gata să ne umple mintea cu sugestiile lui rele, ca să ne pierdem statornicia. Totuși Domnul dorește să rămânem în El clipă de clipă și să fim desăvârșiți în El. — My Life Today, 15.Rg 23.2

    Rugăciunea este o datorie — Nimic nu tinde să promoveze mai mult sănătatea trupului și a sufletului, așa cum o face un spirit al recunoștinței și laudei. Datoria noastră categorică de a ne împotrivi melancoliei, gândurilor și simțămintelor de nemulțumire este la fel de mare, precum este datoria de a ne ruga. — Divina vindecare, 251.Rg 23.3

    Rugăciunea este necesară cel mai mult când simțim cel mai puțin dispoziția de a ne ruga — Când ne simțim cel mai puțin înclinați de a intra în comuniune cu Isus, atunci să ne rugăm cel mai mult. Dacă vom face așa, vom distruge capcana lui Satana, norii întunericului vor dispărea și vom simți prezența plăcută a lui Isus. — Lift Him Up, 372.Rg 24.1

    Întunericul îi învăluie pe aceia care neglijează rugăciunea — Dacă Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, a simțit nevoia de a Se ruga, cu atât mai mult noi, ca ființe muritoare și slabe, ar trebui să simțim nevoia de a ne ruga zelos și consecvent.Rg 24.2

    Tatăl nostru ceresc așteaptă să-și reverse asupra noastră plinătatea binecuvântărilor Sale. Este privilegiul nostru acela de a bea cu îndestulare din fântâna Iubirii Nemărginite. Este de mirare că ne rugăm așa de puțin! Cu toate că Dumnezeu este binevoitor și gata să asculte rugăciunea sinceră a celui mai umil dintre copiii Săi, din partea noastră se manifestă o mare reținere și lipsă de interes pentru a-I face cunoscute nevoile noastre. Ce ar putea gândi îngerii cerului despre ființele omenești sărmane, neajutorate și supuse ispitei care, în ciuda faptului că inima iubirii infinite a lui Dumnezeu se pleacă spre ele gata să le dea mai mult decât cer sau gândesc, totuși se roagă așa de puțin și au atât de puțină credință? Îngerii se închină înaintea lui Dumnezeu cu plăcere și simt plăcere să stea aproape de El. Ei consideră comuniunea cu Dumnezeu cea mai mare bucurie a lor; totuși fiii acestui pământ, care au așa de multă nevoie de ajutorul pe care numai Dumnezeu îl poate da, par a fi mulțumiți să umble în afara luminii Duhului Său și fără însoțirea prezenței Sale.Rg 24.3

    Întunericul celui rău îi învăluie pe aceia care neglijează rugăciunea, șoaptele ispititoare ale vrăjmașului îi amăgesc la păcat — și toate acestea, pentru că ei nu folosesc privilegiile pe care li le-a dat Dumnezeu prin comuniunea divină a rugăciunii. De ce oare copiii lui Dumnezeu sunt așa reticenți și lipsiți de dispoziția de a se ruga, știind că rugăciunea este cheia cu care mâna credinței deschide tezaurul cerului, unde se află depozitate resursele inepuizabile ale Celui Atotputernic? — Calea către Hristos, 93-95.Rg 24.4

    Să evităm neglijarea rugăciunii — Fraților, vegheați asupra primului semn de micșorare a luminii, asupra primei neglijări a rugăciunii, asupra primului simptom al somnolenței spirituale. — Mărturii pentru comunitate 4:124.Rg 24.5

    Trebuie să vegheați ca nu cumva activitățile încărcate ale vieții să vă ducă la neglijarea rugăciunii, tocmai atunci când aveți cea mai mare nevoie de puterea pe care numai rugăciunea poate să o dea. Evlavia este în pericolul de a fi scoasă din suflet, din cauza preocupării exagerate cu afacerile vieții. Este un mare rău să vă lipsiți sufletul de tăria și înțelepciunea cerului, care așteaptă să le cereți. Aveți nevoie de iluminarea pe care numai Dumnezeu o poate da. Dacă nu are înțelepciunea aceasta, nimeni nu este pregătit să își conducă afacerile. — Mărturii pentru comunitate 5:560.Rg 25.1

    Satana îi înșală pe aceia care nu se roagă. — Toți aceia care nu cercetează cu seriozitate Scripturile și care nu-și supun fiecare dorință și fiecare scop al vieții acestui test infailibil, toți aceia care nu îl caută pe Dumnezeu în rugăciune, pentru cunoașterea voii Sale, se vor abate de la calea cea dreaptă și vor cădea sub înșelăciunile lui Satana. — Mărturii pentru comunitate 5:192.Rg 25.2

    Ispita face ca rugăciunea să fie o necesitate — Puterea obținută în rugăciunea adresată lui Dumnezeu, unita cu efortul personal de a educa mintea să fie atentă și grijulie, pregătește omul pentru datoriile zilnice și păstrează spiritul păcii în toate circumstanțele vieții, oricât de dificile ar fi. Ispitele la care suntem expuși zi de zi fac ca rugăciunea să fie o necesitate. Ca să putem fi păziți de puterea lui Dumnezeu prin credință, dorințele inimii trebuie să se înalțe continuu într-o rugăciune tăcută pentru ajutor, pentru lumină, pentru putere și cunoaștere. Totuși meditația și rugăciunea nu pot sa ia locul unei folosiri conștiincioase și serioase a timpului. În lucrarea pentru desăvârșirea caracterului creștin este nevoie atât de lucrare, cât și de rugăciune.Rg 25.3

    Viața noastră trebuie să cuprindă două aspecte — o viață de cugetare, de rugăciune tăcută și o viață de acțiune, de munca serioasă.... Dumnezeu ne cere să fim niște epistole vii, cunoscute și citite de toți oamenii. Sufletul care se îndreaptă spre Dumnezeu prin rugăciune zilnică și stăruitoare spre a primi putere și susținere va avea aspirații nobile, o înțelegere clară a adevărului și a datoriei, scopuri înalte în activitate și o foame și sete continuă după neprihănire. — Harul uimitor al lui Dumnezeu, 317.Rg 25.4

    Rugăciunea este mai necesară acum decât a fost în vremurile de la început — Dacă vrem să progresăm în viața spirituală, trebuie sa ne rugăm mai mult. Cât de mult ne rugam când solia adevărului a fost vestită pentru prima dată! Cât de des, vocea mijlocirii s-a auzit în cameră, în hambar, în livadă sau în dumbravă! Adesea am petrecut ore întregi în rugăciuni stăruitoare, doi sau trei împreună, cerând împlinirea făgăduinței. Adesea, suspinul plânsului era auzit, iar apoi vocea mulțumirii și a cântecului de laudă. Acum, ziua Domnului este mai aproape decât atunci când am crezut prima dată și, de aceea, trebuie să fim mai stăruitori, mai zeloși și mai arzători, decât am fost în acele zile de început. Primejdiile sunt mult mai mari acum decât au fost atunci. Sufletele sunt mult mai împietrite. Avem nevoie sa fim plini de spiritul Domnului Hristos și nu trebuie să ne odihnim până când nu-l vom primi. — Mărturii pentru comunitate 5:161, 162.Rg 26.1

    Căutați-L pe Domnul cu toată inima — Rugăciunile noastre ar trebui să fie pline de duioșie și de dragoste. Când vom dori nespus o înțelegere mai adâncă și mai vastă a dragostei Mântuitorului, vom striga către Dumnezeu, cerându-I să ne dea mai multă înțelepciune. Dacă a fost vreodată nevoie de predici și rugăciuni care tulbură sufletul, timpul acela este acum. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Oh, daca am putea să înțelegem așa cum ar trebui necesitatea de a-L căuta pe Domnul cu toată inima! Atunci, L-am găsi. Fie ca Dumnezeu să-i învețe pe cei din poporul Său cum să se roage. — Harul uimitor al lui Dumnezeu, 92.Rg 26.2

    Rugăciunea nu este o pierdere de vreme — În fiecare dimineața, luați-vă timp pentru a începe lucrul vostru cu rugăciune. Nu considerați că acesta este un timp pierdut, pentru că este un timp care va dăinui în veacurile veșnice. Prin acest mijloc, succesul și biruința spirituală vor fi aduse în viața practică. Mașinile de tipar vor răspunde la atingerea mâinii Domnului. Atunci, cu siguranță, binecuvântarea lui Dumnezeu poate fi cerută, iar lucrul poate să fie săvârșit bine, numai dacă începutul este bun. Înainte ca Domnul să poată folosi cu succes un lucrător, mâinile lui trebuie să fie întărite și inima lui trebuie să fie curățită. — Mărturii pentru comunitate 7:194.Rg 26.3

    Puțini prețuiesc privilegiul rugăciunii — Noi trebuie să veghem și să ne rugăm, ca și când aceasta ar fi ultima zi care ne mai este dată. Cât de intensă și plină de zel ar fi viața noastră! Cât de îndeaproape L-am urma noi pe Isus în tot ce spunem și facem!Rg 26.4

    Puțini sunt aceia care prețuiesc și folosesc cum se cuvine prețiosul privilegiu al rugăciunii. Noi trebuie să mergem la Domnul Isus și să-I spunem toate nevoile noastre. Să-I prezentăm micile noastre griji și nedumeriri, ca și marile noastre necazuri. Orice probleme s-ar ivi, care ne-ar tulbura sau ne-ar întrista, să venim cu ele la Domnul, în rugăciune. Când simțim că avem nevoie de prezența Domnului Hristos la fiecare pas, atunci Satana va avea puține ocazii să vină cu ispitele lui. Efortul său intenționat este acela de a ne ține departe de cel mai bun și cel mai înțelegător prieten al nostru. Nu ar trebui să avem alt confident, decât pe Domnul Isus. Noi putem să împărtășim cu El tot ce este în inima noastră. — Mărturii pentru comunitate 5:200, 201.Rg 27.1

    Pe măsură ce sfârșitul se apropie este nevoie de mai multă rugăciune — Pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul timpului, confederațiile vor crește ca număr și putere. Aceste confederații vor crea influențe potrivnice adevărului, formând grupări noi de pretinși credincioși care își vor pune în aplicare teoriile lor amăgitoare. Apostazia va crește. “Unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor”. (1 Timotei 4, 1.) Bărbații și femeile s-au asociat în confederații spre a se împotrivi Dumnezeului cerurilor, iar biserica este numai pe jumătate conștientă de situația aceasta. In mijlocul celor ce se declară a fi credincioși, este nevoie de mult mai multă rugăciune și de un efort mult mai stăruitor. — Selected Messages 2, 383.Rg 27.2

    Dacă a fost vreodată un timp în care trebuie să veghem și să ne rugăm cu o adevărată seriozitate, acesta este acum. Probabil că unele lucruri pot părea bune, totuși este necesar să fie cercetate cu atenție și cu multă rugăciune, pentru că sunt niște amăgiri iscusite, prin care Satana urmărește să conducă sufletele pe o cale care este așa de apropiată de calea adevărului, încât abia va putea să fie deosebită de calea ce duce la sfințire și la cer. Totuși ochiul credinței poate discerne lucrurile care deviază de la calea cea dreaptă, chiar dacă sunt aproape imperceptibile. La început, este posibil ca o idee să fie considerată corectă, dar, după un timp, se vede că este foarte departe de calea cea sigură, care conduce la sfințire și la cer. — Mărturii pentru pastori, 229.Rg 27.3

    Biruință prin rugăciunea zilnică — Prin rugăciuni zilnice către Dumnezeu, ei vor primi de la El har și înțelepciune pentru a suporta conflictele și realitățile dure ale vieții și pentru a ieși biruitori din acestea. Seninătatea și liniștea minții pot fi menținute doar prin veghere și rugăciune. — Solii pentru tineret, 80.Rg 28.1

    Biruința necesită rugăciune stăruitoare — Biruința poate fi câștigată numai prin multă rugăciune stăruitoare, numai reprimând firea, clipă de clipă. Voința noastră nu trebuie silită să coopereze cu puterea divină, ci ea trebuie să se supună de bună voie. — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 142.Rg 28.2

    Trebuie să ne luăm timp pentru rugăciune — Trebuie ca acum să facem cunoștință cu Dumnezeu, punând la încercare făgăduințele Sale. Îngerii înregistrează orice rugăciune sinceră și stăruitoare. Mai degrabă să ne lipsim de satisfacțiile egoiste, decât să neglijăm comuniunea cu Dumnezeu. Mai bine cea mai neagră sărăcie, cea mai mare renunțare la sine cu aprobarea Sa, decât bogăție, onoruri, confort și prietenie, dar fără ea. Trebuie să ne luăm timp de rugăciune. — Tragedia veacurilor, 622.Rg 28.3

    Petreceți mult timp în rugăciune — Să petreceți mult timp în rugăciune și în studierea amănunțită a Cuvântului lui Dumnezeu. Toți să primească realitățile credinței în sufletul lor, prin credința că Spiritul Sfânt le va fi dat, pentru că au o adevărată foame și sete după neprihănire.... Să cerem mai mult și să primim mai mult, prin credință, și să conlucrăm mai mult cu Dumnezeu. — Mărturii pentru comunitate 6:65, 66.Rg 28.4

    Rugați-vă ca niciodată mai înainte — Priviți la Isus în simplitate și credință. Priviți la Isus, până când spiritul cedează din cauza excesului de lumină. Nu ne rugăm nici pe jumătate cât ar trebui și nu credem nici pe jumătate cât ar trebui. “Cereți și vi se va da”. (Luca 11, 9.) Rugați-vă, credeți, întăriți-vă unul pe altul. Rugați-vă cum nu v-ați rugat niciodată mai înainte, ca Domnul să-și întindă mâna peste voi, ca să fiți în stare să înțelegeți lungimea și lățimea, adâncimea și înălțimea și să cunoașteți iubirea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, așa încât să puteți fi umpluți cu toată plinătatea lui Dumnezeu. — Mărturii pentru comunitate 7:214.Rg 28.5

    Rugați-vă, da, rugați-vă cum nu v-ați rugat niciodată mai înainte, ca să nu fiți înșelați de amăgirile lui Satana, să nu vă lăsați în voia spiritului necugetat, nepăsător și zadarnic și să ajungeți să vă îndepliniți datoriile religioase pentru a vă liniști conștiința. — Mărturii pentru comunitate 2:144.Rg 29.1

    Rugați-vă neîncetat — “Rugați-vă neîncetat”, adică fiți mereu influențați de spiritul rugăciunii și, astfel, veți fi pregătiți pentru venirea Domnului vostru. — Mărturii pentru comunitate 5:235,Rg 29.2

    Nevoia de multă rugăciune — Acum este nevoie de multă rugăciune. Domnul Hristos poruncește: “Rugați-vă neîncetat”, adică păstrați-vă gândurile îndreptate spre Dumnezeu, izvorul puterii și al succesului. — Mărturii pentru pastori, 510.Rg 29.3

    Activitatea nu este un înlocuitor pentru rugăciune — Pe măsură ce activitatea crește și avem succes într-o ramură oarecare a lucrării pentru Dumnezeu, apare primejdia de a ne încrede în planurile și metodele omenești. Există tendința de a ne ruga mai puțin și de a avea credință puțină. Ca și ucenicii, suntem în primejdia de a pierde din vedere dependența noastră de Dumnezeu și de a căuta să facem un mântuitor din activitatea noastră. Trebuie să privim fără încetare la Isus și să ne dăm seama că puterea Lui este aceea care săvârșește lucrarea. Deși trebuie să lucrăm cu seriozitate pentru mântuirea celor pierduți, trebuie să ne luăm timp și pentru meditație, pentru rugăciune și pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Numai lucrul săvârșit cu multă rugăciune și sfințit prin meritele lui Hristos se va dovedi în cele din urmă a fi folositor spre bine. — Hristos, Lumina lumii, 362.Rg 29.4

    Rugăciunea este necesară pentru a adopta o poziție nepopulară — Pentru a trece de partea unui adevăr nepopular este nevoie de curaj, statornicie, hotărâre, perseverență și foarte multă rugăciune, Suntem recunoscători pentru că putem să venim la Hristos asemenea acelor sărmani suferinzi care au venit la El în templu. — Evanghelizarea, 240.Rg 29.5

    Rugăciunea este necesară pentru a face lucrarea lui Dumnezeu — Dacă vrem să fim pregătiți pentru lucrarea pe care Dumnezeu dorește să ne-o încredințeze, este nevoie de multă rugăciune și de cea mai viguroasă exercitare a minții. Mulți nu ajung la poziția pe care ar putea să o ocupe, deoarece așteaptă ca Dumnezeu să facă pentru ei lucrurile pe care El le-a dat puterea să le facă singuri. Toți aceia care sunt pregătiți să fie folositori în viața aceasta trebuie să fie instruiți prin disciplina mintală și morală cea mai severă, iar atunci Dumnezeu îi va ajuta prin combinarea puterii divine cu efortul uman. — Mărturii pentru comunitate 4:611.Rg 30.1

    Rugăciunea este necesară pentru înțelegerea adevărului — Subiectele cu privire la mântuire sunt de o importanță foarte mare și numai aceia care au o gândire duhovnicească pot să înțeleagă adâncimea și semnificația lor. A stărui asupra adevărurilor Planului de Mântuire înseamnă siguranța noastră, viața noastră și bucuria noastră. Pentru a contempla lucrurile adânci ale lui Dumnezeu este nevoie de rugăciune și credință. Mintea noastră este așa de limitată de idei înguste, încât surprindem doar niște concepții reduse cu privire la experiența pe care avem privilegiul să o deținem. Cât de puțin înțelegem noi ce semnifică rugăciunea apostolului care spune: “Și-L rog ca, potrivit cu bogăția slavei Sale, să vă facă să vă întăriți în putere, prin Duhul Lui, în omul din lăuntru, așa încât Hristos să locuiască în inimile voastre prin credință; pentru ca, având rădăcina și temelia pusă în dragoste, să puteți pricepe împreună cu toți sfinții care este lărgimea, lungimea, adâncimea și înălțimea; și să cunoașteți dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință, ca să ajungeți plini de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava în Biserică și în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin”. — The Review and Herald, 17 noiembrie, 1891.Rg 30.2

    Rugăciunea necesară în cămin — Chiar și în cercul familiei, dragostea nu poate să fie durabilă, dacă voința și înclinațiile nu se conformează cu voia lui Dumnezeu. Toate însușirile și simțămintele trebuie să fie aduse în armonie cu însușirile Domnului Isus Hristos. Dacă și-ar uni preocupările, în dragoste și temere de Dumnezeu, pentru a avea autoritate în cămin, tatăl și mama ar simți nevoia de mai multă rugăciune și de cugetare serioasă și înțeleaptă. În timp ce îl caută pe Dumnezeu, ochii lor vor fi deschiși spre a vedea solii cerești, care sunt prezenți pentru a-i apăra, ca răspuns la rugăciunea credinței, Ei vor birui slăbiciunile din caracterul lor și vor merge înainte spre desăvârșire. — Căminul adventist, 315, 316.Rg 30.3

    Rugăciunea este necesară pentru a păstra legătura cu Dumnezeu — Dacă neglijați rugăciunea, sau vă rugați ocazional, din când în când, după cum vi se pare convenabil, veți pierde legătura cu Dumnezeu. Viața de credință va ajunge să fie seacă, iar însușirile spirituale nu vor avea nicio putere. Experiența religioasă va fi lipsită de sănătate și vigoare. — Signs of the Times, 31 iulie, 1893.Rg 31.1

    Rugăciunea este necesară pentru a avea putere spirituală — Motivul pentru care unii sunt neliniștiți este acela că nu merg la adevăratul izvor al fericirii. Ei se străduiesc mereu să găsească fără Hristos acea satisfacție care se găsește numai la El. La El nu sunt speranțe dezamăgite. Oh, cât de mult este neglijat privilegiul prețios al rugăciunii! Citirea Cuvântului lui Dumnezeu pregătește mintea pentru rugăciune. Unul dintre cele mai mari motive pentru care mulți au o dispoziție așa de mică de a se apropia de Dumnezeu prin rugăciune este acela că și-au pierdut singuri pregătirea pentru lucrarea aceasta sfântă prin citirea de povestiri fascinante, care le-au stârnit imaginația și pasiunile nesfinte. Cuvântul lui Dumnezeu a ajuns să fie neplăcut, ora de rugăciune a ajuns să fie pierdută din vedere. Rugăciunea este puterea creștinului. Când el este singur, de fapt, nu este singur, pentru că simte prezența Aceluia care a spus: “Iată că Eu sunt cu voi până la sfârșitul zilelor”. — The Review and Herald, 11 martie, 1880.Rg 31.2

    Rugăciunea este necesară pentru a intra în cer — Nimeni nu va intra pe porțile cerului prin îngăduință de sine, nesăbuință, amuzament și egoism, ci numai printr-o veghere continuă și o rugăciune neîncetată. Vigilența spirituală pe care o exercităm personal este prețul siguranței noastre. Nu vă abateți de partea lui Satana nici măcar un centimetru, ca nu cumva să profite de voi. — Comentarii Biblice ale AZȘ 6:1094.Rg 31.3

    Rugăciunea ne păstrează în credință — Fără rugăciune neîncetată și fără veghere atentă, noi suntem în pericolul de a ajunge nepăsători și de a ne abate de pe calea cea dreaptă. Vrăjmașul caută fără încetare să pună piedici pe calea spre tronul harului, ca să nu fim stăruitori în rugăciunea și credința care sunt necesare pentru a primi harul și puterea de a ne împotrivi ispitei. — The Review and Herald, 8 decembrie, 1904.Rg 32.1

    Rugăciunea pentru Duhul Sfânt — Dacă vrem să învățăm de la Domnul Hristos, trebuie să ne rugăm așa cum s-au rugat apostolii când Duhul Sfânt a fost revărsat asupra lor. Avem nevoie de un botez al Duhului lui Dumnezeu. Dacă dăm greș în ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, nu vom fi în siguranță nici măcar o oră. — Principiile fundamentale ale educației creștine, 537.Rg 32.2

    Slăbiciunea transformată în putere prin rugăciune — Mulți din poporul lui Dumnezeu nu înțeleg importanța cunoașterii de sine și a stăpânirii de sine. Ei nu veghează și nu se roagă să nu cadă în ispită. Dacă ar veghea, ei ar ajunge să-și cunoască punctele slabe în care sunt cei mai înclinați să fie atacați de ispită. Prin veghere și rugăciune, punctele lor cele mai slabe pot să fie păzite în așa fel, încât să ajungă punctele cele mai puternice, iar ei pot să întâmpine ispita fără să fie biruiți. Fiecare urmaș ai lui Hristos trebuie să se cerceteze zilnic, spre a ajunge să-și cunoască perfect propria purtare. — Mărturii pentru comunitate 2:511.Rg 32.3

    Rugăciune în orice situație — În afacerile voastre, în orele de destindere ale părtășiei cu alții, în căsătorie și în toate tovărășiile în care intrați, să începeți cu rugăciune sinceră, umilă. Astfel, veți arăta că îl onorați pe Dumnezeu, iar Dumnezeu vă va onora pe voi. Rugați-vă când sunteți cuprinși de teamă. Când deznădejdea pune stăpânire pe voi, pecetluiți-vă buzele față de oameni, nu umbriți calea altora, dar spuneți-I totul lui Isus. Ridicați-vă mâinile după ajutor în slăbiciunea voastră, prindeți-vă de tăria infinită. Cereți umilință, înțelepciune, curaj, sporirea credinței, ca să vedeți lucrurile în lumina lui Dumnezeu și să vă bucurați în dragostea Sa. — Divina vindecare, 513.Rg 32.4

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents