Cei vârstnici

Și cei vârstnici au nevoie de influențele binefăcătoare ale familiei. În căminul fraților și surorilor în Hristos, pot fi consolați aproape deplin de pierderea propriului cămin. Dacă sunt încurajați să ia parte la interesele și nevoile gospodărești, acest lucru îi va ajuta să simtă că ajutorul pe care-l pot da nu s-a sfârșit. Faceți-i să simtă că ajutorul lor este apreciat, că mai există încă ceva de făcut pentru ei în slujirea altora, și aceasta le va înveseli inimile și viața lor va fi importantă pentru ei.DV 204.1

Pe cât este posibil, faceți în așa fel, încât aceia ai căror peri albi și pași șovăitori arată că se apropie de mormânt să rămână în mijlocul prietenilor și reuniunilor familiale. Să se închine înconjurați de aceia pe care i-au cunoscut și iubit. Să fie îngrijiți de mâini iubitoare și atente.DV 204.2

Ori de câte ori le va sta în putință, ar trebui ca membrii fiecărei familii să se folosească de privilegiul lor de a sluji celor cu care se înrudesc. Când acest lucru nu este posibil, lucrarea îi aparține bisericii și ar trebui acceptată atât ca un privilegiu, cât și ca o datorie. Toți cei care au Duhul lui Hristos vor privi cu duioșie asupra celor slabi și în vârstă.DV 204.3

Prezența în familiile noastre a unuia dintre acești neajutorați este o ocazie prețioasă de a coopera cu Hristos în lucrarea sa plină de har, pentru a dezvolta trăsături de caracter ca ale Sale. Există o binecuvântare în strângerea laolaltă a celor bătrâni cu cei tineri. Cei tineri pot aduce raze de soare în inimile și viețile celor vârstnici. Cei care se prind de viață cu din ce în ce mai multă greutate au nevoie de binecuvântarea contactului cu optimismul și energia sufletească a tinereții. Iar cei tineri pot fi ajutați de înțelepciunea și experiența celor bătrâni. Mai presus de orice, ei au nevoie să învețe lecția slujirii dezinteresate. Prezența unei persoane care are nevoie de dragoste jertfitoare de sine, de simpatie și îndelungă răbdare ar fi pentru multe cămine o binecuvântare neprețuită. Ar îndulci și rafina viața de familie și ar dezvolta în tineri și bătrâni acele haruri de la Hristos, care le-ar da o frumusețe divină și o comoară cerească nepieritoare.DV 204.4