Pregătirea pentru slujire
Acest deziderat ar trebui avut în vedere continuu de către părinții și învățătorii creștini. Nu știm în ce ramură pot sluji copiii noștri. Ei își pot petrece viețile în cercul căminului lor; se pot angaja în ocupațiile obișnuite ale vieții sau pot merge ca învățători ai Evangheliei în țări păgâne; dar toți sunt chemați deopotrivă să fie misionari ai lui Dumnezeu, slujitori ai îndurării revărsate către lume.DV 395.2
Copiii și tineretul, cu talentul, energia și curajul lor viu, cu marea lor disponibilitate, sunt iubiți de Dumnezeu și El dorește să îi aducă în armonie cu uneltele divine. Ei trebuie să obțină o educație care îi va ajuta să se alăture lui Hristos în slujire altruistă.DV 395.3
Despre toți copiii Săi de la sfârșitul timpului, Hristos a spus ca și despre primii Săi ucenici: “Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, așa i-am trimis și Eu pe ei în lume” (Ioan 17, 18), ca să fie reprezentanți ai lui Dumnezeu, să descopere Duhul Său, să dea pe față caracterul Său, să facă lucrarea Sa.DV 395.4
Copiii noștri se află, ca să zicem așa, la răscruce de drumuri. La tot pasul, atracția pe care o exercită lumea către lăcomie și îngăduință de sine îi abate de la poteca așternută pentru răscumpărații Domnului. Dacă viețile lor vor fi o binecuvântare sau un blestem, depinde de alegerea pe care o fac. Plini de energie, dornici să-și pună la lucru calitățile neîncercate încă, ei trebuie să găsească un făgaș în care să reverse preaplinul vieții lor. Și vor fi activități fie pentru bine, fie pentru rău.DV 396.1
Cuvântul lui Dumnezeu nu oprește acțiunea, ci îi dă o direcție corectă. Dumnezeu nu-i îndeamnă pe tineri să fie mai puțin cutezători. Elementele de caracter care fac ca un om să fie cu adevărat plin de succes și onorat printre oameni — dorința de neînfrânt de a realiza un mai mare bine, voința nestrămutată, zelul înfocat și perseverența neobosită — nu trebuie descurajate. Prin harul lui Dumnezeu, ei trebuie să fie călăuziți către atingerea unor obiective care sunt tot atât de departe de obișnuitele interese egoiste și lumești cum este cerul față de pământ.DV 396.2
Ca părinți și creștini, noi avem datoria de a-i îndruma corect pe copiii noștri. Ei trebuie să fie călăuziți cu grijă, cu înțelepciune și cu blândețe pe cărările lucrării creștine. Ne aflăm sub un legământ sacru cu Dumnezeu, de a ne crește copiii pentru a-I sluji. Prima datorie pe care o avem este aceea de a-i înconjura de influențe care îi vor conduce să aleagă o viață de slujire și de a le asigura pregătirea necesară.DV 396.3
“Atât de mult a iubit Dumnezeu ...”, încât a dat — “a dat pe singurul Său Fiu născut”, ca să nu pierim, ci să avem viață veșnică. (Ioan 3, 16.) “Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi.” (Efeseni 5, 2.) Dacă iubim, vom dărui. “Nu ca să I se slujească, ci El să slujească.” (Matei 20, 28.) — aceasta este marea lecție pe care avem datoria să o învățăm și să o predicăm.DV 396.4
Tinerii să se lase pătrunși de gândul că ei nu își aparțin. Ei Îi aparțin lui Hristos. Ei sunt răscumpărați cu sângele Său, sunt pretinși de iubirea Sa. Ei trăiesc pentru că El îi păstrează prin puterea Sa. Timpul lor, tăria și calitățile lor sunt ale Lui, pentru a fi dezvoltate, educate și folosite pentru El.DV 396.5
Alături de ființele angelice, familia omenească, făcută după chipul lui Dumnezeu, este cea mai nobilă din toate lucrările create. Dumnezeu dorește ca membrii ei să devină tot ceea ce El a făcut cu putință ca ei să fie și să-și folosească puterile pe care li le-a dat în modul cât mai eficient posibil.DV 397.1
Viața este tainică și sfântă. Ea este manifestarea lui Dumnezeu Însuși, Izvorul oricărei vieți. Ocaziile ei sunt prețioase și ar trebui folosite cu seriozitate. O dată pierdute, acestea sunt pierdute pe vecie.DV 397.2
Dumnezeu pune înaintea noastră veșnicia, cu realitățile ei solemne, și ne oferă o înțelegere a temelor eterne. El ne pune înainte un adevăr valoros, care înnobilează, pentru ca noi să putem înainta pe o potecă sigură, în urmărirea unui obiectiv vrednic de angajarea cea mai serioasă a tuturor aptitudinilor noastre.DV 397.3
Dumnezeu privește în mica sămânță pe care El a făcut-o și vede ascunsă în ea floarea frumoasă, arbustul sau copacul semeț, cu coroana sa impunătoare. Așa vede El și posibilitățile fiecărei ființe omenești. Noi ne aflăm aici cu un scop. Dumnezeu ne-a dat planul Său pentru viețile noastre și El dorește ca noi să atingem standardul cel mai înalt de dezvoltare.DV 397.4
El dorește ca noi să creștem continuu în sfințenie, în fericire și în măsura în care putem fi folositori. Toți oamenii au calități pe care trebuie să fie învățați să le vadă ca fiind înzestrări sacre, să le aprecieze ca daruri de la Domnul și să le folosească așa cum se cuvine. El dorește ca tineretul să cultive fiecare putere a ființei lor și să folosească direct orice facultate. El dorește ca ei să se bucure de tot ceea ce este prețios în această viață, să fie buni și să facă binele, strângându-și o comoară în ceruri pentru viața viitoare.DV 398.1
“Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită.” (Romani 12, 2.)
Ambiția lor ar trebui să fie aceea de a excela în tot ceea ce este lipsit de egoism, care este înalt și nobil. Să privească la Hristos ca la un Model după care urmează să fie formați. Ei trebuie să nutrească ambiția sfântă pe care El a descoperit-o în viața Sa — ambiția de a face lumea mai bună, atâta timp cât le este dat să trăiască în ea. Aceasta este lucrarea la care sunt chemați.DV 398.2