Plata

Când Hristos i-a chemat pe ucenici să-L urmeze, nu le-a oferit nici un fel de perspective îmbietoare pentru viața aceasta. Nu le-a făcut nici o promisiune de câștig sau onoare lumească și nici ei nu au pus condiții privitoare la ceea ce ar trebui să primească. Lui Matei, care stătea la oficiul vamal^{1Termenul folosit de Ellen White este “receipt” (of custom), care desemnează locul unde sunt primiți banii în mod oficial — în cazul acesta, pentru vamă. Întrucât cuvântul este un arhaism, s-a folosit sintagma modernă “oficiu vamal” (n.tr.).}, Mântuitorul i-a spus: “Vino după Mine! Vameșul a lăsat totul, s-a sculat și a mers după El.” (Luca 5, 27-28.) Matei nu a zăbovit, înainte să-și părăsească slujba, pentru a cere un anumit salariu, egal cu cel primit până atunci. Fără întrebări sau ezitări, el Îl urmă pe Isus. Îi era suficient că avea să fie cu Mântuitorul, pentru a-I putea auzi cuvintele și pentru a I se alătura în lucrarea Sa.DV 479.3

“Așadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri.” (Romani 2, 1.)

Așa fusese și cu ucenicii chemați mai înainte. Când Isus i-a îndemnat pe Petru și pe tovarășii lui să-L urmeze, ei și-au lăsat imediat bărcile și plasele. Unii dintre acești ucenici aveau prieteni care depindeau de ei, fiind întreținuți. Însă, când au primit invitația Mântuitorului, ei nu au ezitat și nu au întrebat: “Cum voi trăi și cum îmi voi întreține familia?” Ei au fost credincioși chemării; iar când, după aceea, Isus i-a întrebat: “Când v-am trimis fără pungă, fără traistă și fără încălțăminte, ați dus voi lipsă de ceva?”, ei i-au putut răspunde: “De nimic.” (Luca 22, 35.)DV 480.1

Astăzi, Mântuitorul ne cheamă în lucrarea Sa așa cum i-a chemat și pe Matei, Ioan și Petru. Dacă inimile noastre sunt atinse de iubirea Sa, problema unei compensații nu se va afla pe primul plan în mințile noastre. Ne vom bucura să fim împreună lucrători cu Hristos și nu ne vom teme să ne încredem în purtarea Sa de grijă. Dacă facem din Dumnezeu tăria noastră, vom vedea cu claritate care ne este datoria și vom avea aspirații lipsite de egoism; viața noastră va fi pusă în mișcare de un țel nobil, care ne va ridica deasupra motivelor josnice.DV 480.2