Capitolul 102 — Responsabilitatea individuală

Tatăl nostru ceresc nu ne cere nici mai mult, nici mai puțin decât putem face cu abilitățile cu care ne-a înzestrat. El nu lasă asupra slujitorilor Săi poveri pe care aceștia nu sunt în stare să le poarte. “El știe din ce suntem făcuți; știe că suntem țărână.” Prin harul Său, noi putem duce la îndeplinire tot ceea ce El cere de la noi.SCT 309.1

“Cui i s-a dat mult i se va cere mult.” Fiecare dintre noi va fi tras la răspundere pentru că am făcut chiar și cu o iotă mai puțin decât aveam puterea să facem. Domnul măsoară cu exactitate fiecare posibilitate pentru lucrare. Capacitățile care nu au fost folosite vor fi puse în socoteală la fel ca acelea care au fost valorificate. Dumnezeu ne consideră responsabili pentru tot ceea ce am putea deveni printr-o folosire corectă a talanților. Vom fi judecați în funcție de ceea ce aveam obligația să facem, dar nu am făcut pentru că nu ne-am folosit puterile spre slava lui Dumnezeu. Chiar dacă nu ne vom pierde sufletele, vom realiza în veșnicie care este rezultatul nefolosirii talanților noștri. Pentru toată cunoștința și destoinicia pe care le-am fi putut câștiga, dar nu le-am câștigat va fi o pierdere veșnică.SCT 309.2

Dar când ne predăm pe noi înșine în întregime lui Dumnezeu și urmăm directivele Sale în lucrare, El Se va considera responsabil pentru îndeplinirea acesteia. El nu vrea să ne îndoim cu privire la succesul strădaniilor noastre sincere. Nici măcar o dată nu trebuie să ne gândim la eșec. Noi colaborăm cu Cel care nu cunoaște eșecul.SCT 309.3

N-ar trebui să vorbim de slăbiciunea și incapacitatea noastră. Aceasta este o manifestare a lipsei de încredere în Dumnezeu, o tăgăduire a Cuvântului Său. Atunci când cârtim din cauza poverilor noastre sau refuzăm să ne asumăm responsabilitățile pe care El ni le dă să le purtăm, noi spunem de fapt că El este un Stăpân aspru, că ne cere să îndeplinim ceva pentru care nu ne-a dat puterea necesară. — Christ's Object Lessons, 362, 363.SCT 309.4