Capitolul 137 — Sociabilitatea și curtoazia creștină

Sociabilitatea creștină este mult prea puțin cultivată de poporul lui Dumnezeu. Această ramură a educației nu ar trebui să fie neglijată sau pierdută din vedere în școlile noastre.SCT 405.1

Elevii ar trebui să fie învățați că ei nu sunt atomi independenți, ci că fiecare este un fir care trebuie să se unească cu alte fire, pentru a alcătui o țesătură. În nici o altă ramură nu se poate da învățătura aceasta mai cu efect decât în căminul școlar. Aici, elevii sunt zilnic înconjurați de ocazii care, dacă sunt folosite, vor ajuta foarte mult la dezvoltarea trăsăturilor de sociabilitate din caracterul lor. Stă în puterea lor să folosească timpul și ocaziile pentru a-și dezvolta un caracter care îi va face fericiți și folositori. Aceia care se închid în ei înșiși, care sunt lipsiți de bunăvoința de a îngădui să li se ceară a fi o binecuvântare pentru alții, prin legături de prietenie, pierd multe binecuvântări, deoarece, prin contactul unuia cu altul, mintea se cizelează și se capătă purtări alese; prin legături de societate și, în felul acesta, ei pot să câștige suflete la Mântuitorul. Hristos nu ar trebui să rămână ascuns în inima lor ca o comoară jinduită, sfântă și plăcută, de care să se bucure numai ei singuri, și nici nu ar trebui ca iubirea lui Hristos să fie manifestată doar de aceia care plac gustului lor. Elevii ar trebui învățați asemănarea cu Hristos în a da pe față un interes amabil, o dispoziție socială față de aceia care sunt într-o mai mare nevoie, chiar dacă aceștia nu sunt prietenii sau tovarășii aleși de ei. Totdeauna și în tot locul, Isus a manifestat un interes plin de iubire față de familia omenească și a revărsat în jurul Lui lumina unei evlavii pline de voie bună. Elevii ar trebui să fie învățați să dea pe față un interes creștin, simpatie și iubire pentru tinerii lor prieteni și să se străduiască să-i atragă la Isus; Hristos ar trebui să fie în inima lor ca un izvor de apă, care țâșnește în viața veșnică, înviorându-i pe toți aceia cu care vin în contact.SCT 405.2

Tocmai această slujire binevoitoare și plină de iubire pentru alții în vremuri de nevoie are valoare înaintea lui Dumnezeu. În felul acesta, chiar pe când merg la școală, elevii pot fi, dacă sunt sinceri față de mărturisirea lor de credință, misionari activi pentru Dumnezeu. Toate acestea vor lua timp, dar timpul astfel folosit este bine folosit, deoarece astfel elevul învață cum să prezinte lumii creștinismul.SCT 406.1

Hristos nu a refuzat să Se apropie de alții prin legături de prietenie, când a fost invitat la masă de farisei sau vameși. În asemenea ocazii, fiecare cuvânt pe care El l-a rostit era o mireasmă de viață spre viață pentru ascultătorii Săi, deoarece El făcea din ora prânzului o ocazie pentru a da multe învățături prețioase, adaptate la nevoile lor. Hristos i-a învățat astfel pe ucenicii Lui cum să se poarte când sunt în compania acelora care nu sunt religioși, ca și a acelora care sunt. — Testimonies for the Church 6:172, 173.SCT 406.2