Calea cea largă

Pe calea cea largă toți sunt preocupați de persoana lor, de îmbrăcăminte și de plăcerile ce apar în drumul lor. Ei se lasă nestingheriți în voia amuzamentului și a veseliei, fără a se gândi la distrugerea sigură, de la capătul cărării. Cu fiecare zi ce trece, ei se apropie de nimicirea lor; cu toate acestea, ei se grăbesc din ce în ce mai repede. O, cât de înspăimântător mi s-a părut acest lucru!SCT 126.2

Am văzut că mulți dintre cei ce călătoreau pe această cale largă aveau aceste cuvinte scrise asupra lor: “Mort față de lume. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. De aceea, fiți și voi gata.” Ei păreau la fel de îngâmfați ca cei din jurul lor, cu excepția unei umbre de tristețe pe care am observat-o pe chipurile lor. Discuțiile lor erau la fel ca ale celor veseli și nesăbuiți din jur, însă, din când în când, ei arătau cu mare satisfacție spre cele scrise pe veșmintele lor, spunând și altora să aibă și ei aceleași lucruri scrise pe ale lor. Se aflau pe calea cea largă, deși susțineau că se numără printre cei ce merg pe calea îngustă. Cei din jurul lor spuneau: “Nu este nici o deosebire între noi. Suntem la fel în modul în care ne îmbrăcăm, vorbim și acționăm....”SCT 126.3

Mi-a fost arătat cum unii dintre păzitorii Sabatului se aseamănă cu lumea. O, am văzut că aceasta este o dezonoare la adresa mărturisirii lor și a cauzei lui Dumnezeu. Ei își dezmint menirea. Ei cred că sunt diferiți de lume, dar sunt atât de apropiați de lume în îmbrăcăminte, în conversație și fapte, încât nu se mai poate face distincție. I-am văzut împodobindu-și bietele trupuri muritoare, care pot fi atinse în orice moment de degetul lui Dumnezeu și întinse în patul suferinței. O, și când se apropie de ultima clipă, un chin de moarte îi torturează și atunci marea întrebare este: “Sunt pregătit să mor? Pregătit să apar în fața lui Dumnezeu și a judecății Sale și să trec cu bine de aceasta?”SCT 127.1

Întrebați-i atunci ce simt cu privire la împodobirea trupurilor lor și dacă au cea mai mică idee despre ce înseamnă să fie pregătiți să apară în fața lui Dumnezeu. V-ar spune că, dacă ar putea să dea timpul înapoi și să-și retrăiască trecutul, și-ar corecta viața, s-ar feri de nebunia acestei lumi, de mândria și vanitatea ei, și-ar acoperi trupul cu veșminte modeste și ar fi un exemplu pentru toți cei din jurul lor. Ar trăi pentru gloria lui Dumnezeu.SCT 127.2

De ce este atât de greu să ducă o viață de lepădare de sine, de modestie? Pentru că pretinșii creștini nu sunt morți față de lume. Este ușor de trăit după ce am murit. Dar mulți tânjesc după prazul și ceapa din Egipt. Ei sunt înclinați să se îmbrace și să se comporte cât mai aproape de modul în care lumea o face și totuși să meargă și în cer. Ca și cum ar putea să urce pe o altă parte. Ei nu intră pe poarta cea dreaptă și pe calea îngustă....SCT 127.3

Aceștia nu vor avea nici o scuză. Mulți se îmbracă la fel ca lumea, pentru a avea influență. Dar aici fac o greșeală tristă și fatală. Dacă ar avea o influență adevărată și salvatoare, atunci să trăiască potrivit cu mărturisirea lor de credință, să-și arate credința prin faptele lor neprihănite și să arate că este o mare deosebire între creștin și lume. Am văzut că îmbrăcămintea, cuvintele și faptele trebui să vorbească despre Dumnezeu. Atunci o influență sfântă s-ar revărsa peste ei și toți ar cunoaște că au fost cu Isus. Necredincioșii vor vedea că adevărul pe care îl mărturisim are o influență sfântă și credința în venirea lui Hristos schimbă caracterul oamenilor. Dacă cineva dorește ca influența sa să vorbească în favoarea adevărului, atunci să trăiască acest adevăr și în felul acesta să imite umilul Model.SCT 128.1