Retipărirea cărților și noile ediții

Retipărea cărților — Aceeași ignoranță care este prezentă acum se va manifesta și în viitor cu privirea la publicarea materialelor importante. Se vor aborda aceleași subiecte care se abordează și acum. Aceste acțiuni nu se bazează pe niște principii corecte. Dacă este publicată o carte pentru a împlini o anumită nevoie, oamenii care primesc bani din vânzarea ei ar trebui să-i protejeze interesele, chiar dacă materialul conținut nu este atât de important încât vânzarea ei să fie necesară fără întârziere.SE 149.1

Mi s-au arătat ceea ce se va întâmpla în viitor. Cineva va scrie o carte și după ce aceasta va fi la vânzare, altuia îi va veni ideea că poate scrie o carte foarte asemănătoare cu aceasta și care să trateze cam aceleași probleme ca prima care a fost publicată. Cel de-al doilea scriitor va folosi cuvinte diferite, dar va acoperi aceleași subiecte care au fost tratate și în prima carte. Astfel vor circula două cărți când de fapt una era mai mult decât suficientă. Uneori chiar înainte ca primul autor să scrie cartea pe care o intenționează, cel de-al doilea va scrie despre același subiect, intenționând să i-o ia înainte. A doua carte astfel publicată va face să scadă vânzările pentru prima, iar cel care profită astfel de aproapele său nu este corect față de el, iar cartea lui va fi mai sus decât cartea celui dintâi. Ultimul a lucrat împotriva principiilor neprihănirii pentru că l-a furat pe aproapele său. — Manuscris 23, 1891.SE 149.2

O lucrare incorectă — Atât autorii cât și editorii ar trebui să poată prevedea, după o analiză atentă, rezultatele oricărei acțiuni înainte de a o face. Nu se procedează cum trebuie în această privință. Dacă vrem ca această lucrare să contribuie la slava numelui lui Dumnezeu, atunci ar trebui să manifestăm mai multă discreție în această privință. Cei care posedă poziții cu responsabilitate în această lucrare ar trebui să dea dovadă de mai multă atenție în cele amintite mai sus. Ei trebuie să facă deosebire între bine și rău, dreptate și nedreptate pentru a putea acționa în mod corect.SE 150.1

Există pericolul de a manifesta neglijență în lucrarea de publicare; dacă acest lucru se întâmplă greșelile vor trebui corectate. Regula ar fi că nu trebuie să se publice o a doua carte pe un anume subiect, până când prima nu a avut șansa de a intrat bine pe piață. Închei acum cu aceste cuvinte de mustrare și avertizare. — Scrisoarea 225, 1899.SE 150.2

Corectitudinea și noile ediții — Dacă un departament posedă un mare număr dintr-o ediție a unei anumite cărți, editurile nu ar trebui să întreprindă nimic în vederea unei noi editări, până când nu au fost consultați aceia care dispun de acel stoc însemnat din vechea ediție. Orice acțiune trebuie întreprinsă cu multă grijă pentru a nu cauza pierderi vreuneia dintre instituțiile noastre. În toate lucrurile trebuie să acționăm cu corectitudine și o judecată sfințită. ­— Scrisoarea 229, 1903.SE 150.3

Revizia cărților de referință — Lucrarea pe care ne-a încredințat-o Domnul în această vreme este aceea de a prezenta oamenilor adevărata lumină în ceea ce privește controversatele probleme ale ascultării și mântuirii — poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Hristos.SE 151.1

Unele dintre cărțile noastre importante care circulă de mulți ani și datorită cărora mulți au descoperit adevărul, ar putea conține lucruri de mică importanță care necesită o evaluare atentă și poate chiar revizuire. Aceste probleme trebuie rezolvate de aceia care au în mod constant această sarcină de a supraveghea publicațiile noastre. Nici acești frați mai sus amintiți, nici colportorii sau pastorii nu trebuie să insiste prea mult asupra acestor părți pentru a nu micșora influența acestor cărți care pot salva multe suflete. Dacă noi ne vom apuca să ne discredităm propria literatură, nu vom face altceva decât să le dăm apă la moară acelora care s-au depărtat de credință și care seamănă confuzie în mințile acelora care de abia au primit mesajul. Va fi cu atât mai bine cu cât vor fi necesare mai puține revizuiri ale cărților noastre. — Preach the Word, 7 (1910).SE 151.2