“Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi.” — Matei 6, 11.

Prima jumătate a rugăciunii pe care am învățat-o de la Isus, se referă la Numele, Împărăția și voia lui Dumnezeu — Numele Său să fie onorat, Împărăția Sa să fie întemeiată și voia Sa să fie împlinită. Dacă în felul acesta ai pus pe primul loc slujirea lui Dumnezeu, poți să ceri cu încredere să fie împlinite și propriile tale nevoi. Dacă ai renunțat la eul personal și te-ai predat lui Hristos, ești un membru al familiei lui Dumnezeu și tot ce este în casa Tatălui este pentru tine. Toate comorile lui Dumnezeu îți sunt deschise, atât în lumea aceasta, cât și în lumea viitoare. Lucrarea îngerilor, darul Spiritului Sfânt, lucrarea slujitorilor Săi, toate sunt pentru tine. Lumea, cu tot ce este în ea, este a ta, în măsura în care poate să-ți facă bine. Chiar vrăjmășia celui rău va fi o binecuvântare, pregătindu-te pentru ceruri. Dacă “sunteți ai lui Hristos”, “toate lucrurile sunt ale voastre.” (1 Corinteni 3, 23.21.)CMF 110.2

Acum tu ești ca un copil căruia nu i s-a dat încă moștenirea, dar Dumnezeu nu-ți încredințează prețioasa ta avere, ca nu cumva să te amăgească Satana prin șiretlicurile sale meșteșugite, așa cum a făcut cu prima pereche în Eden. Hristos o păstrează pentru tine într-un loc unde uzurpatorul nu poate pune mâna pe ea. Asemenea unui copil, vei primi și tu zi de zi tot ce-ți trebuie pentru nevoia zilei. În fiecare zi, trebuie să te rogi: “Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi”. Să nu te descurajezi dacă nu ai de ajuns pentru ziua de mâine. Ai asigurarea făgăduinței Sale: “Am fost tânăr și am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmașii lui cerșindu-și pâinea.” (Psalmii 37, 25.) Dumnezeu, care a trimis corbii să-l hrănească pe Ilie lângă pârâul Cherit, nu va trece cu vederea pe nici unul dintre credincioșii și umilii Săi copii. Despre acela care umblă în neprihănire stă scris: “I se va da pâine și apa nu-i va lipsi”. (Isaia 33, 16.) “Ei nu rămân de rușine în ziua nenorocirii, ci au de ajuns în zilele de foamete.” (Psalmii 37, 19.) “El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da, fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8, 32.) El, care a ușurat grijile și necazurile mamei Sale văduve, și a ajutat-o ca să îngrijească de gospodăria din Nazaret, simpatizează cu fiecare mamă, în strădania ei de a face rost de hrană copiilor săi. El, care avea milă de gloate, pentru că erau “necăjite și risipite” (Matei 9, 36), încă mai are milă de sărmanii suferinzi. Mâna Sa este întinsă spre ei, binecuvântându-i; și chiar în rugăciunea pe care a dat-o ucenicilor Săi, El ne învață să ne aducem totdeauna aminte de cei săraci.CMF 110.3

Când ne rugăm: “Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi”, cerem și pentru alții și pentru noi. Și recunoaștem că ceea ce ne dă Dumnezeu nu este numai pentru noi. Dumnezeu pune asupra noastră grija de a-l hrăni pe cel flămând. În bunătatea Sa, El a pregătit hrană pentru cei sărmani. (Psalmii 68, 10.) Și mai departe zice: “Când dai un prânz sau o cină, să nu chemi pe prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogați. Ci, când dai o masă, cheamă pe săraci, pe schilozi, pe șchiopi, pe orbi. Și va fi ferice de tine, pentru că ei n-au cu ce să-ți răsplătească; dar ți se va răsplăti la învierea celor neprihăniți.” (Luca 14, 12-14.)CMF 111.1

“Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna, în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună.” “Să știți: cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera.” (2 Corinteni 9, 8.6.)CMF 112.1

Rugăciunea pentru pâinea cea de toate zilele cuprinde nu numai hrana pentru întreținerea trupului, ci și pâinea spirituală, care va hrăni sufletul pentru viața veșnică. Isus ne îndeamnă: “Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică”. (Ioan 6, 27.) El mai zice: “Eu sunt Pâinea vie, care S-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac”. (Versetul 51.) Mântuitorul nostru este pâinea vieții și, numai contemplând iubirea Sa, primind-o în inimă, ne hrănim cu pâinea care se coboară din cer.CMF 112.2

Noi Îl primim pe Domnul prin Cuvântul Său, iar Duhul Sfânt ne este dat ca să descopere acest Cuvânt priceperii noastre și să sădească adevărurile Lui în inimile noastre. Trebuie să ne rugăm zi de zi, ca, atunci când citim Cuvântul Său, Dumnezeu să trimită Duhul Său, spre a ne descoperi adevărul care va întări sufletele noastre pentru lupta fiecărei zile.CMF 112.3

Învățându-ne să cerem în fiecare zi ce ne trebuie, atât binecuvântările materiale, cât și cele spirituale, Dumnezeu are de adus la îndeplinire un scop spre binele nostru. El dorește să ajungem să ne dăm seama de faptul că depindem de necontenita Sa purtare de grijă, deoarece El caută să ne atragă în comuniune cu Sine. În această comuniune cu Hristos, prin rugăciune și studierea marilor și prețioaselor adevăruri ale Cuvântului Său, vom fi hrăniți ca unii care suntem flămânzi ca unii care suntem însetați, vom fi reînviorați la Izvorul vieții.CMF 113.1