“Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.” — Matei 7, 12.

La asigurarea iubirii lui Dumnezeu față de noi, Isus adaugă iubirea unul față de altul, într-un principiu larg, care cuprinde toate legăturile societății omenești.CMF 134.1

Iudeii erau preocupați de ceea ce aveau să primească; problema cu care își băteau capul era cum să-și asigure puterea, respectul și serviciul care credeau că li se cuvine. Dar Domnul Hristos ne învață că preocuparea noastră nu trebuie să fie: cât de mult vom primi, ci cât de mult putem să dăm. Măsura datoriei noastre față de alții se găsește în ceea ce noi înșine am socotit ca datorie a lor față de noi.CMF 134.2

În prietenia ta cu alții, așează-te în locul lor. Pătrunde în simțămintele lor, în greutățile lor, în dezamăgirile lor, în bucuriile și întristările lor. Identifică-te cu ei, apoi poartă-te cu ei așa cum ai dori să se poarte ei cu tine, dacă ar fi să schimbi locul cu ei. Aceasta este adevărata regulă de sinceritate. Este o altă expresie a Legii. “Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Matei 22, 39.) Și acesta este și miezul învățăturii profeților. Este principiul cerului și va fi împlinit în toți cei ce sunt pregătiți pentru societatea lui sfântă.CMF 134.3

Regula de aur este principiul adevăratei curtenii, și ilustrarea ei cea mai adevărată se vede în viața și caracterul lui Isus. O, ce raze de blândețe și frumusețe străluceau în viața zilnică a Mântuitorului nostru! Câtă noblețe se revărsa din însăși prezența Sa! Același spirit va fi descoperit și în copiii Săi. Aceia în care locuiește Hristos vor fi înconjurați de o atmosferă divină. Veșmintele lor albe de curăție vor fi îmbibate cu un parfum din grădinile Domnului. Fețele lor vor străluci de lumina Sa, luminând calea pentru picioarele care șovăie și care obosesc.CMF 135.1

Nici un om care are adevăratul ideal, cu privire la un caracter desăvârșit, nu va da greș în a dovedi simpatia și iubirea lui Hristos. Influența harului trebuie să înmoaie inima, să înnobileze și să curețe sentimentele, dând o delicatețe de sus și un simț de bunăcuviință.CMF 135.2

Dar această regulă de aur are o semnificație și mai adâncă. Oricine a devenit ispravnic al feluritelor daruri ale lui Dumnezeu este chemat să le împărtășească sufletelor care zac în necunoștință și întuneric, tot așa cum ar dori să i se împărtășească și lui, dacă ar fi în locul lor. Apostolul Pavel zicea: “Eu sunt dator și grecilor, și barbarilor, și celor neînvățați și celor învățați.” (Romani 1, 14.) Prin faptul că ai știut mai mult despre iubirea lui Dumnezeu, prin faptul că ai primit mai mult din darurile bogate ale harului Său decât sufletul cel mai întunecat și mai decăzut de pe fața pământului, ești dator față de el să-i faci parte de aceste daruri.CMF 135.3

Tot așa stau lucrurile și cu bunurile și binecuvântările vremelnice: tot ce ai mai mult decât semenii tăi, te face la fel de dator față de cei mai puțini favorizați. Dacă suntem înstăriți sau chiar dacă viața ne e ceva mai înlesnită, avem cea mai solemnă îndatorire să îngrijim de sărac, de bolnav, de văduvă și orfan, așa cum am dori să se îngrijească și ei de noi, dacă am fi unii în locul celorlalți.CMF 136.1

Regula de aur cuprinde același adevăr pe care îl susține Predica de pe Munte: “Cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura”. Ce le facem altora, fie bine, fie rău, se întoarce sigur la noi, ca binecuvântare sau ca blestem. Tot ce dăm, primim iarăși. Binecuvântările pământești din care le facem parte și altora, pot fi, și adesea chiar sunt, răsplătite în aceeași măsură. Ceea ce dăm în vreme de nevoie ne este înapoiat, adesea împătrit, împărătește. Dar, în afară de aceasta, darurile sunt răsplătite chiar în viața aceasta și printr-o revărsare mai deplină a iubirii Sale, care cuprinde toată slava cerului și comoara Lui. Chiar și răul se întoarce la cel ce l-a săvârșit. Oricine a fost gata să condamne sau să descurajeze va ajunge să treacă în viață prin aceleași împrejurări prin care i-a făcut pe alții să treacă; el va simți ce au suferit ei din cauza lipsei sale de simpatie și de amabilitate.CMF 136.2

Iubirea lui Dumnezeu față de noi a hotărât astfel: El vrea să ne aducă în situația de a ne fi silă de asprimea propriilor noastre inimi și de a le deschide pentru a-L lăsa pe Isus să locuiască în ele. Astfel, dintr-un rău iese binele și ceea ce părea blestem ajunge binecuvântare.CMF 136.3

Măsura regulii de aur este adevărata măsură a creștinismului. Tot ce este mai puțin înseamnă dezamăgire. O religie care îi face pe oameni să pună un preț mai mic pe ființele omenești pe care Hristos le-a prețuit atât de mult, încât și-a dat viața pentru ele, o religie care ne face să fim nepăsători față de nevoile, suferințele sau drepturile omului este o religie greșită, falsă. Disprețuind cerințele celui sărman, suferind și plin de păcate, ne dovedim trădători față de Hristos. Creștinismul are o putere atât de mică în lume pentru că oamenii se fălesc cu numele lui Hristos, dar viața lor Îi tăgăduiește caracterul. Numele Domnului este dezonorat din această cauză.CMF 136.4

Despre biserica apostolică din zilele acelea pline de strălucire, când slava Mântuitorului înviat lumina asupra lor, stă scris că nimeni nu zicea că “averile sunt ale lui.” “Nu era nici unul printre ei care să ducă lipsă.” “Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Și un mare har era peste toți.” “Toți împreună erau nelipsiți de la templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă și luau hrana cu bucurie și curăție din inimă. Ei lăudau pe Dumnezeu și erau plăcuți înaintea întregului norod. Și Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiți.” (Faptele Apostolilor 4, 32.34.33; 2, 46-47.)CMF 137.1

Poți să răscolești cerul și pământul și nu vei găsi un adevăr descoperit mai puternic decât acela care se dovedește prin faptele de milostenie față de cei care au nevoie de simpatia și ajutorul nostru. Acesta este adevărul așa cum este în Isus. Când cei care mărturisesc Numele lui Hristos vor trăi în viața lor principiile regulii de aur, lucrarea Evangheliei va fi însoțită de aceeași putere ca pe vremea apostolilor.CMF 137.2