Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Cugetări de pe Muntele Fericirilor - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    “Ferice de cei flămânzi și însetați după neprihănire, căci ei vor fi săturați.” — Matei 5, 6.

    Neprihănirea este sfințenie, asemănare cu Dumnezeu, și “Dumnezeu este iubire”. (1 Ioan 4, 16.) Neprihănirea este conformarea față de Legea lui Dumnezeu, pentru că «toate poruncile Tale sunt drepte» (Psalmii 119, 172) și «dragoste nu face rău aproapelui: dragostea este deci împlinirea Legii». (Romani 13:10.) Neprihănirea înseamnă dragoste, iar dragostea este lumina și viața lui Dumnezeu. Neprihănirea lui Dumnezeu este întrupată în Hristos. Noi primim neprihănirea, primindu-L pe El.CMF 18.1

    Dreptatea sau neprihănirea nu se capătă nici prin lupte chinuitoare sau munci istovitoare, nici prin daruri sau sacrificii, ci ea este dată în dar oricărui suflet care flămânzește și însetează după ea. “Voi toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate ... fără bani și fără plată.” “Neprihănirea lor este de la Mine, zice Domnul”, și “Iată Numele pe care I-L vor da: ‘Domnul, neprihănirea noastră’.” (Isaia 55, 1; 54, 17; Ieremia 23, 6.)CMF 18.2

    Nimeni de pe pământ nu poate să dea ceea ce va potoli foamea și setea sufletului. Dar Isus zice: “Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.” “Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată, și cine crede în Mine nu va înseta niciodată.” (Apocalipsa 3, 20; Ioan 6, 35.)CMF 18.3

    După cum avem nevoie de hrană, pentru susținerea puterii noastre corporale, tot așa avem nevoie de Hristos, pâinea din ceruri, pentru a ne susține viața spirituală și a ne da putere să facem faptele lui Dumnezeu. După cum corpul primește continuu mâncarea care susține viața și vigoarea, tot așa și sufletul trebuie să comunice continuu cu Hristos, supunându-se Lui și depinzând în totul de El.CMF 19.1

    După cum călătorul obosit caută izvorul în pustie și, când îl găsește, își potolește setea arzătoare, tot așa și creștinul, când însetează după apa curată a vieții, o va căpăta de la Hristos, care este izvorul de apă vie.CMF 19.2

    Când recunoaștem desăvârșirea caracterului Mântuitorului nostru, vom dori să fim cu totul schimbați și reînnoiți după chipul curăției Sale. Cu cât Îl cunoaștem mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai înalt va fi idealul nostru în ce privește caracterul și cu atât mai serioasă dorința noastră de a ne asemăna cu El. Când sufletul se prinde de Dumnezeu, un element divin se unește cu cel omenesc, și inima doritoare poate să zică: “Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la Dumnezeu îmi vine nădejdea.” (Psalmii 62, 5.)CMF 19.3

    Dacă ai un simțământ de lipsă în sufletul tău, dacă flămânzești și însetezi după neprihănire, aceasta este o dovadă că Hristos a lucrat asupra inimii tale, ca să poată fi căutat spre a face pentru tine, prin darul Duhului Sfânt, ceea ce tu singur nu ești în stare să faci. Nu trebuie să căutăm a ne potoli setea la niște pârâiașe, pentru că marele izvor este chiar deasupra noastră și din apele lui îmbelșugate putem să bem după voie, numai dacă ne ridicăm puțin mai sus pe calea credinței.CMF 19.4

    Cuvintele lui Dumnezeu sunt izvoarele vieții. Dacă veți căuta aceste izvoare de apă vie, veți fi aduși, prin Duhul Sfânt, în comuniune cu Hristos. Adevăruri foarte cunoscute vor fi înfățișate într-o lumină nouă; texte din Scriptură vă vor izbi privirile cu un nou înțeles, ca un fulger de lumină; veți vedea legătura altor adevăruri ale lucrării de mântuire și atunci veți ști că Hristos vă conduce; un Învățător divin este alături de voi.CMF 20.1

    Isus zicea: “Apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.” (Ioan 4, 14.) Când Duhul Sfânt vă descoperă adevărul, veți strânge drept comoară cele mai prețioase experiențe și veți avea dorința de a vorbi și altora despre lucrurile aducătoare de mângâiere, care v-au fost descoperite. Când veți veni în legătură cu ei, le veți împărtăși idei noi cu privire la caracterul sau lucrarea lui Hristos. Veți avea o nouă descoperire despre iubirea Sa milostivitoare, spre a o împărtăși și acelora care-L iubesc și care nu-L iubesc.CMF 20.2

    “Dați și vi se va da” (Luca 6, 38), deoarece Cuvântul lui Dumnezeu este “o fântână din grădini, un izvor de ape vii, ce curge din Liban.” (Cântarea Cântărilor 4, 15.) Inima care a gustat o dată iubirea lui Hristos dorește fără încetare un torent și mai adânc și, dacă veți da, veți primi într-o măsură mai bogată și mai abundentă. Orice descoperire a lui Dumnezeu pentru suflet mărește puterea de a cunoaște și de a iubi. Strigătul neîntrerupt al inimii este: “Mai mult despre Tine” și totdeauna răspunsul Scripturii este: “Cu mult mai mult”. (Romani 5, 9-10.) Pentru că lui Dumnezeu Îi place să facă “nespus mai mult decât cerem sau gândim noi”. (Efeseni 3, 20.) Lui Isus, care S-a golit pe Sine pentru mântuirea omenirii pierdute, I S-a dat Duhul Sfânt fără măsură. Tot astfel el va fi dat oricărui urmaș al lui Hristos atunci când toată inima este predată pentru ca Isus să locuiască în ea. Însuși Domnul nostru a dat porunca: “Fiți plini de Duh” (Efeseni 5, 18) și această poruncă este și o făgăduință că ea va fi împlinită. Tatăl a avut buna plăcere ca în Hristos “să locuiască toată plinătatea” și “în El aveți totul deplin.” (Coloseni 1, 19; 2, 10.)CMF 20.3

    Dumnezeu a revărsat iubirea Sa fără măsură, ca și picăturile de ploaie care răcoresc pământul. El zice: “Să picure cerurile de sus și să ploaie norii neprihănirea! Să se deschidă pământul, să dea din el mântuirea și să iasă totdeauna din el izbăvirea”. “Cei nenorociți și cei lipsiți caută apă și nu este; li se usucă limba de sete. Eu, Domnul, îi voi asculta; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi. Voi face să izvorască râuri pe dealuri și izvoare în mijlocul văilor; voi preface pustia în iaz și pământul uscat în șuvoaie de apă.” (Isaia 45, 8; 41, 17-18.)CMF 21.1

    “Și noi toți am primit din plinătatea Lui și har după har.” (Ioan 1, 16.)CMF 21.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents