Remediul

Privind la om, Dumnezeu i-a văzut starea nenorocită și a găsit un remediu. Hristos a fost darul Său făcut lumii pentru reabilitarea omului. Fiul lui Dumnezeu a fost desemnat să vină pe acest pământ pentru a lua natura umană și, prin exemplul Său, să fie o mare putere de învățare pentru oameni. Experiența Sa ca om avea să-i facă pe oameni să reziste puterii lui Satana. El a venit pentru a modela caracterul și pentru a-i da omului puterea minții, pentru a răspândi peste tot razele adevăratei educații, pentru ca adevăratul țel al vieții să nu fie pierdut din vedere. Fiii oamenilor experimentaseră pe viu cunoștința răului, iar Isus venea în lume pentru a le arăta că El sădise pentru ei pomul vieții, ale cărui frunze sunt pentru tămăduirea popoarelor.SP 33.3

Viața lui Hristos pe pământ ne învață că a avea o educație înaltă nu echivalează cu a câștiga popularitate, cu a-ți procura avantaje lumești, cu a avea toate nevoile vremelnice asigurate din abundență și cu a fi onorat de oamenii titrați și de oamenii bogați ai lumii. Prințul luminii a suferit neajunsurile sărăciei pentru a putea cunoaște nevoile celor nevoiași — El care, prin puterea Lui divină, a putut să rezolve nevoile unei mulțimi flămânde. Nu pentru a purta fastuoasele straie de mare preot, nu pentru a avea bogățiile neamurilor a venit El pe acest pământ, ci pentru a-i sluji pe cei suferinzi și nevoiași. Viața Lui neagă orice satisfacere de sine. Umblând și făcând binele, El a arătat clar caracterul Legii lui Dumnezeu și natura slujirii Sale.SP 34.1

Hristos putea să descopere oamenilor cele mai adânci adevăruri ale științei. El putea să dezlege taine care au necesitat secole de sacrificiu și cercetări pentru a fi pătrunse. El putea să vină cu sugestii în domeniul științelor, care ar fi dat de gândit oamenilor și le-ar fi stimulat inventivitatea până la încheierea timpului. Dar nu a făcut asta. El n-a spus nimic pentru satisfacerea curiozității sau stimularea ambiției egoiste. El nu s-a ocupat de teorii abstracte, ci de chestiuni esențiale în ceea ce privește dezvoltarea caracterului, chestiuni de mărire a putinței omului de a-L cunoaște pe Dumnezeu și de a-i spori puterea de a face binele. În loc să-i trimită pe oameni să studieze teoriile omenești referitoare la Dumnezeu, la Cuvântul Său sau la lucrările Sale, Isus i-a învățat să-L vadă discret în lucrările Sale, în Cuvântul Său și-n providența Sa. El a pus mintea acestora în legătură directă cu mintea Celui Infinit și le-a descoperit principiile care lovesc la rădăcina egoismului.SP 34.2

Cei care nu cunosc educația așa cum a fost ea predată și exemplificată în viața lui Hristos nu cunosc înalta educație. Viața Sa de umilință și moartea rușinoasă au plătit prețul de răscumpărare pentru orice suflet. El S-a dat pe Sine pentru ridicarea celor căzuți și păcătoși. Ne putem imagina o educație mai înaltă decât cea obținută prin cooperare cu El?SP 35.1

Fiecăruia dintre noi, Isus îi poruncește să meargă azi să lucreze în via Sa pentru slava Numelui Său, prezentând unei lumi apăsate de stricăciune binecuvântarea unei educații adevărate și îndreptându-i pe oameni — pe cei obosiți, împovărați, întristați sau dezorientați — spre Izvorul a tot ce înseamnă putere, viață, speranță. El le cere educatorilor să fie niște lucrători conștiincioși, să urmărească înalta educație, pentru o conformare totală voinței lui Dumnezeu. Cu siguranță, ei vor culege astfel răsplata ce vine de pe urma acestui fapt, pentru că, fiind niște vase ale binecuvântării lui Dumnezeu, Numele Lui va fi mărit prin ei.SP 35.2

Nu o slujire superficială, sau pentru plată, ci vieți umile, consacrate — iată ce așteaptă Dumnezeu. Învățătorii și discipolii trebuie să cunoască din experiență ce înseamnă o viață consacrată, o viață care să scoată în evidență principiile sfinte, care se află la temelia caracterului creștin. Aceia care își dau silința să afle calea și voia lui Dumnezeu primesc cea mai înaltă educație posibilă pentru muritor. Ei își clădesc experiența nu pe fanteziile acestei lumi, ci pe principii care sunt veșnice.SP 35.3

Este privilegiul oricărui discipol de a studia zilnic viața și învățăturile lui Isus. Educația creștină înseamnă acceptarea emoțională și mintală a învățăturilor Mântuitorului. Ea cuprinde o umblare zilnică conștiincioasă, pe urmele lui Hristos, Cel ce a consimțit să vină pe pământ în corp omenesc pentru a avea posibilitatea să ne dea o putere inaccesibilă nouă, altfel. Care este această putere? Este puterea de a primi învățăturile lui Hristos și de a le urma cu strictețe.SP 36.1

În împotrivirea Sa față de rău și lucrarea pentru alții, Isus a dat oamenilor un exemplu de educație supremă. El L-a descoperit pe Dumnezeu ucenicilor Săi într-un mod care a făcut o lucrare deosebită în inima lor, o lucrare pe care de mult ne îndeamnă să-I îngăduim să o realizeze și-n inima noastră. Sunt mulți care, axându-se excesiv pe teorie, au pierdut din vedere puterea vie a exemplului Mântuitorului. Ei nu-L mai văd ca pe un slujitor umil și tăgăduitor de sine. Ceea ce le trebuie este o contemplare a lui Isus. Zilnic ei au nevoie de exemplul Său de tăgăduire de sine și de sacrificiu.SP 36.2

Avem nevoie de experiența lui Pavel, care l-a făcut să scrie: “Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit și S-a dat pe Sine pentru mine”. (Galateni 2, 20.)SP 36.3

Cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus, exprimată în caracter, este chiar cea mai înaltă educație. Ea este cheia care deschide porțile cetății cerești. Intenția lui Dumnezeu este ca toți creștinii să posede această cunoaștere.SP 37.1

Cel a cărui minte este iluminată de înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu își va da seama de răspunderea față de El și față de lume și va simți că toate capacitățile sale trebuie dezvoltate într-un mod desăvârșit, deoarece el este acela care să vestească “puterile minunate” ale Celui ce cheamă “din întuneric la lumina Sa minunată”. (1 Petru 2, 9.) Crescând în har și în cunoașterea Domnului Isus Hristos, el își va da seama de propriile nedesăvârșiri, își va simți ignoranța și va căuta constant să-și păstreze și să-și dirijeze puterile minții pentru a deveni un creștin inteligent. Discipolii pătrunși de Duhul Sfânt vor atinge cunoașterea la nivelul tuturor capacităților lor. Fără această experiență, educația este dezbrăcată de adevărata ei strălucire și slavă.SP 37.2

Minunea Cuvântului lui Dumnezeu este efectul pe care-l are adevărul divin asupra inimii, efect de curățire și înnobilare a sufletului prin Duhul Sfânt. Capacitățile dedicate fără rezervă lui Dumnezeu, sub călăuzirea Duhului Sfânt, se dezvoltă ferm și armonios. Consacrarea și sfințenia stabilesc o relație atât de strânsă între Isus și discipolii Săi, încât aceștia devin asemenea Lui. Prin puterea lui Dumnezeu, caracterul slab și oscilant al omului se schimbă într-unul al tăriei și fermității. Creștinul devine o persoană principială, inteligentă, cu o judecată sănătoasă și echilibrată. Având legătură cu Dumnezeu — izvorul luminii și al înțelegerii — vederile lui nealterate de propriile sale păreri preconcepute se lărgesc, iar discernământul i se ascute. Cunoașterea lui Dumnezeu, înțelegerea voinței Lui descoperite — atât cât poate cuprinde mintea omenească — îi va face pe oameni buni atunci când este primită în caracter.SP 37.3

Cunoașterea înseamnă putere, dar ea este o putere spre bine numai asociată cu adevărata sfințenie. Ea trebuie însuflețită de Duhul lui Dumnezeu pentru servirea celor mai înalte aspirații. Cu cât este mai strânsă legătura noastră cu Dumnezeu, cu atât mai profund putem aprecia valoarea adevăratei științe, pentru că atributele lui Dumnezeu, așa cum apar ele în ceea ce El a creat, pot fi mai bine percepute de cel care Îl cunoaște pe Creatorul tuturor lucrurilor, pe Autorul a tot ce înseamnă adevăr. Astfel de oameni pot câștiga cel mai mult prin cunoaștere, pentru că, aduse sub deplinul control al Duhului Sfânt, capacitățile lor sunt valorificate la maximum.SP 38.1