Echilibru între munca intelectuală și cea fizică

Mintea unora este prea mult solicitată. Adeseori, ei își cheltuiesc inutil puterile minții. Există, în același timp, o altă categorie de oameni al căror țel suprem în viață este munca fizică. Aceștia din urmă nu-și pun mintea la contribuție. Mușchii lor sunt antrenați, în vreme ce creierul este privat de vigoarea lui, prin inactivitate. Dacă cei ce muncesc intelectual ar prelua, într-o oarecare măsură, din activitatea celor care muncesc fizic, fortificându-și astfel mușchii, cei ce muncesc fizic ar avea mai puțin de lucru, putând să-și dedice o parte din timp cultivării intelectuale și morale. Aceia care au obiceiuri sedentare trebuie să se apuce de exercițiu fizic, chiar dacă nu au nevoie să muncească pentru asigurarea traiului. Sănătatea ar trebui să le fie o motivație suficientă pentru împletirea muncii fizice cu cea intelectuală.SP 290.1

Educația morală, intelectuală și fizică trebuie împletite pentru a avea bărbați și femei bine formați, echilibrați. Unii pot dovedi o mare putere intelectuală, în vreme ce alții sunt înclinați să se bucure mai mult de munca fizică. Amândouă aceste categorii de oameni trebuie să caute să facă progrese acolo unde sunt deficitari, pentru a-i putea înfățișa lui Dumnezeu întreaga lor ființă, ca o jertfă vie, sfântă și plăcută Lui, într-o dreaptă slujire....SP 290.2

Aceia care se mulțumesc să-și dedice viața în exclusivitate muncii fizice, lăsând ca alții să gândească în locul lor și să îndeplinească ceea ce alte creiere au programat, vor avea mușchi tari, dar intelectul slab. Influența lor spre bine este mică în comparație cu ceea ce ar putea fi, dacă și-ar folosi creierul deopotrivă cu mușchii. Această categorie de oameni cad mai ușor la atacul bolii, pentru că organismul lor nu este vitalizat de puterea electrică a creierului, pentru a rezista. Oamenii cu putere fizică trebuie să învețe să și gândească pe cât muncesc, pentru a nu depinde de alții, care să le fie creier.SP 291.1