Atitudinea corectă a creștinului

Dumnezeul cel veșnic a trasat linia de demarcație între sfinți și păcătoși, între convertiți și neconvertiți. Aceste două categorii nu se întrepătrund imperceptibil, așa cum o fac culorile curcubeului. Ele sunt la fel de distincte ca amiaza de miezul nopții.SP 341.1

Aceia care caută neprihănirea lui Hristos vor zăbovi asupra temelor măreței mântuiri. Biblia este izvorul de hrană pentru sufletele lor. Ei meditează la întruparea lui Hristos, contemplă marea jertfă care a avut loc pentru a-i salva de la pieire, aducându-le iertare, pace și neprihănire veșnică. Sufletul este sensibilizat de aceste teme înălțătoare. Sfințenia și adevărul, harul și neprihănirea sunt cele ce preocupă gândul lor. Atunci eul moare și Hristos trăiește în servii Lui. Contemplând Cuvântul, inimile lor ard așa cum ardea inima în cei doi ucenici, care mergeau spre Emaus cu Isus alături, deschizându-le Scripturile referitoare la El.SP 341.2

Cât de puțini realizează că, nevăzut, Isus merge alături de ei! Cât de rușinați ar fi mulți să audă vocea Sa vorbindu-le și să știe că El ascultă conversația lor ușoară! Și câte inimi ar arde de bucuria sfântă, numai dacă ar ști că Mântuitorul merge alături, că sfânta atmosferă a prezenței Lui îi învăluie și că El îi hrănește cu pâinea vieții! Cât de bucuros ar fi Mântuitorul să-i audă pe urmașii Lui vorbind despre valoroasele Sale învățături și să știe că ei au plăcere în lucrurile sfinte!SP 342.1

Atunci când adevărul se află în inimă, nu mai este loc pentru critici sau pentru vânătoare de greșeli. Ceea ce este în inimă va curge de pe buze fără opreliște. Lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru aceia care-L iubesc vor fi tema conversației. Dragostea lui Hristos este în inimă ca un izvor de apă, curgând vioi spre viața veșnică și trimițând unde vii, aducătoare de viață și voioșie, pretutindeni pe unde ajung. — (Special Testimonies to the Battle Creek Church, 18 noiembrie, 1896.)SP 342.2

Creștinii au la dispoziție multe surse ale fericirii și pot spune precis care plăceri sunt corecte și îngăduite. Ei se pot bucura de recreații care nu rătăcesc mintea sau înjosesc sufletul, care nu dezamăgesc, nu influențează spre distrugerea respectului de sine și nu barează calea spre utilitate.SP 342.3