Capitolul 58 — O pregătire operativă pentru lucrare

Practica de a acorda câtorva studenți toate avantajele pentru a-și perfecta educația în atâtea domenii, încât ar fi imposibil să le folosească în întregime, mai degrabă le dăunează, decât să-i ajute, și îi lipsește pe alții de privilegiile de care au atâta nevoie. Dacă s-ar renunța la pregătirea de lungă durată și exclusiv teoretică, ar fi mult mai bine pentru creșterea credinței elevului în Dumnezeu. Mi-a fost arătat că unii dintre elevi își pierd spiritualitatea, că le slăbește credința și că nu păstrează o continuă comuniune cu Dumnezeu. Ei își petrec aproape tot timpul în cercetarea atentă a cărților, părând că știu prea puțin și altceva. Dar ce avantaj înseamnă toată această pregătire pentru ei? Ce folos vor avea de pe urma întregului timp consumat și a banilor cheltuiți? Vă spun că este mai mult decât o pierdere....SP 404.1

Trebuie să existe o mai mare atenție în ceea ce privește felul în care se cheltuiesc banii în educarea elevilor. În timp ce se cheltuie atât de mult pentru a-i educa pe câțiva într-un mod costisitor, sunt mulți alții care însetează după cunoașterea pe care ar obține-o în câteva luni. Unul sau doi ani de studiu ar putea fi o mare binecuvântare. Dacă toate mijloacele sunt folosite pentru a le asigura câtorva elevi mai mulți ani de studiu, mulți alți tineri, la fel de capabili, nu mai pot beneficia deloc de școala noastră....SP 404.2

În loc să-i educați prea mult pe câțiva, lărgiți sfera binefacerii voastre. Faceți ca mijloacele pe care le folosiți pentru pregătirea de lucrători pentru cauza lui Dumnezeu să nu fie cheltuite doar pentru unul, instruindu-l mai mult decât are nevoie în realitate, în timp ce altora li se refuză orice șansă. Dați-le un start elevilor, dar nu considerați că este de datoria voastră să aveți grijă de ei ani și ani de zile. Datoria lor este să iasă în câmpul lucrării, iar a voastră, să vă extindeți aria binefacerii spre alții, care și ei au nevoie de asistență.SP 405.1

O prea mare dedicare studiului, chiar și când este vorba de știința adevărată, creează un apetit anormal, care crește o dată cu alimentarea lui. Aceasta dă naștere la dorința după mai multă cunoștință decât este necesară pentru a face lucrarea lui Dumnezeu. Urmărirea cunoașterii doar de dragul cunoașterii distrage mintea de la devotarea față de Dumnezeu și împiedică înaintarea pe calea sfințeniei practice. Domnul Isus instruia doar în măsura în care învățătura putea fi folositoare.SP 405.2

Mintea ucenicilor era adeseori aprinsă de curiozitate, dar, în loc să le satisfacă dorința de a cunoaște lucruri care nu erau necesare pentru bunul mers al lucrării lor, El le deschidea noi canale de îndreptare a gândurilor, dându-le mai mult instruirea necesară în ceea ce privește sfințenia practică.SP 405.3