Lecții din natură

În varietatea imaginilor din natură se află, pentru toți cei care au învățat să comunice cu Dumnezeu, lecții despre înțelepciunea divină. Priveliștile ce se etalau în strălucire deplină privirii primei perechi de oameni din Eden sunt umbrite acum. Peste minunăția creațiunii s-a așternut o pâclă. Și, totuși, oriunde ne-am întoarce, auzim glasul lui Dumnezeu și-I admirăm lucrarea mâinilor.SP 54.1

De la solemna rostogolire a glasului puternic al tunetului și de la vuietul necontenit al bătrânului ocean până la trilurile vesele ce umplu pădurile de muzică, zecile de mii de voci ale naturii Îi aduc slavă lui Dumnezeu. Pământul, marea și cerul, cu minunatele lor culori și nuanțe, variind în contraste uimitoare sau armonizându-se perfect, ne arată slava Lui. Munții cei neclintiți ne spun despre puterea Sa. Copacii, unduindu-și coroanele verzi în lumina soarelui, și florile, în frumusețea lor delicată, arată spre Creator. Verdele viu, care acoperă ca un covor cenușiul pământului, spune despre grija lui Dumnezeu față de cele mai neînsemnate dintre creaturile Sale. Adâncimile mării și ale pământului descoperă bogățiile Lui. Cel care a pus perle în ocean și ametist, sau criolit, printre roci este un iubitor al frumosului. Soarele care răsare pe cer este o reprezentare a Celui care este viața și lumina a tot ceea ce El a creat. Toată strălucirea și frumusețea care împodobesc pământul și luminează cerurile vorbesc despre Dumnezeu.SP 54.2

Să-L uităm atunci pe Dătător, bucurându-ne în schimb de darurile Sale? Să ne îndreptăm mai bine spre contemplarea bunătății și iubirii Sale. Fie ca tot ce este frumos aici, în casa noastră de pe pământ, să ne amintească de râul de cristal, de câmpiile verzi, de pomii unduitori și de fântânile vii, de orașul strălucitor și de cântăreții îmbrăcați în alb din căminul ceresc — acea lume a frumuseții pe care nici un pictor nu o poate picta, nici o limbă muritoare nu le poate descrie. “Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc”. (1 Corinteni 2, 9.)SP 55.1

A locui veșnic în acest cămin al binecuvântării, a păstra în minte, trup și suflet nu umbrele păcatului și blestemului, ci desăvârșita asemănare cu Creatorul; a crește necontenit, prin veacuri, în înțelepciune, cunoaștere și sfințenie, printr-o permanentă explorare a unor noi arii de gândire și o permanentă descoperire a noi minuni și slăvi; a ne dezvolta permanent capacitățile de a învăța și de a ne bucura de iubire și cunoștință că, dincolo de noi, bucuria, dragostea și înțelepciunea rămân infinite — acesta este obiectivul spre care visează speranța creștină, obiectivul educației creștine. Dobândirea acestei educații și ajutarea altora să o dobândească trebuie să fie țelul vieții creștinului.SP 55.2

*****

Să nu pierdem niciodată din vedere faptul că Isus este un izvor nesecat al bucuriei. El nu-și găsește plăcerea în suferința oamenilor, ci Se bucură să-i vadă fericiți.SP 55.3