Caracterul profesorilor

Bunăstarea, fericirea, viața religioasă a familiilor aflate în legătură cu tinerii, prosperitatea și sfințenia comunității din care fac parte depind în mare măsură de educația religioasă pe care aceștia o primesc în școlile noastre. Deoarece școlile noastre au luat ființă pentru un anumit scop, înalt și nobil, profesorii trebuie să fie bărbați și femei ale căror vieți sunt curățite de harul lui Hristos, oameni culți și manierați. Și trebuie să aibă un ascuțit simț al pericolelor acestui timp și al lucrării ce trebuie făcută pentru pregătirea oamenilor în vederea prezentării în “Ziua Domnului”. Ei trebuie să aibă întotdeauna o conduită care să impună respectul elevilor lor. Tinerii au dreptul să aștepte ca profesorul creștin să atingă un standard înalt și vor fi foarte critici la adresa lui, dacă acesta nu-l atinge.SP 497.2

Profesorii școlilor noastre trebuie să manifeste o dragoste ca a lui Hristos, îngăduință și înțelepciune. Vor veni în școală elevi care nu au un țel precis în viață, care nu au stabilite principii și nici conștiința a ceea ce vrea Dumnezeu de la ei. Aceștia trebuie făcuți să-și dea seama de responsabilitățile lor. Ei trebuie să-și evalueze posibilitățile și să devină exemple de hărnicie, seriozitate și muncă pentru alții. Sub influența unor educatori înțelepți, copiii leneși pot fi treziți, iar cei neglijenți pot deveni serioși. Prin efort stăruitor, și cel mai nepromițător elev poate fi astfel învățat și disciplinat, încât să iasă din școală cu ținte înalte și principii nobile, pregătit să fie un eficient purtător de lumină în întunericul lumii.SP 498.1

Este nevoie de profesori conștiincioși și răbdători pentru a trezi în tineri speranță și aspirații, pentru a-i ajuta să-și dea seama de posibilitățile ce le stau înainte. Este nevoie de profesori care să-i pregătească pe elevii lor ca să-L slujească pe Maestru, care să-i conducă pas cu pas spre împlinire intelectuală și spirituală. Educatorii trebuie să-și dea silința să conștientizeze măreția lucrării lor. Ei au nevoie de o vedere lărgită, pentru că, în importanță, lucrarea lor stă în rând cu cea a pastorului creștin. Cu o credință perseverentă, ei trebuie să se bizuie pe Cel Infinit, spunând, asemenea lui Iacov: “Nu te voi lăsa să pleci, până nu mă vei binecuvânta”. (Geneza 32, 26.)SP 498.2