Învățându-i pe copii să fie folositori
Una dintre cele mai sigure protecții pentru tineri este ocuparea lor cu ceva folositor. Copiii învățați cu obiceiuri practice, astfel încât tot timpul lor să fie folosit util și plăcut, nu sunt tentați să se plângă de mulțimea treburilor și nici nu au timp de lenevie și visări la lumina zilei. Pericolul ca ei să-și formeze obiceiuri și tovărășii rele este mic.SP 122.1
În școala căminului, copiii trebuie învățați cum să îndeplinească îndatoririle practice de zi cu zi. De mici, mama trebuie să le dea sarcini ușoare, pe care ei să le rezolve zilnic. Îi va lua ceva mai mult timp să-i învețe pe copii cum să facă o treabă decât să o facă ea, dar să nu uite că, pentru zidirea caracterului lor, trebuie să așeze temelia utilității. Să nu uite că “acasă” este o școală în care ea este dirigintele. Ea este cea care trebuie să-i învețe pe copiii ei să rezolve treburile gospodărești rapid și cu îndemânare. Cât de timpuriu posibil, copiii trebuie învățați să participe la treburile gospodăriei. De mici, băieții și fetele trebuie învățați să poarte poveri din ce în ce mai grele, ajutând plini de înțelegere în activitățile familiei.SP 122.2
La vârsta potrivită, copiii pot primi și scule. Se va vedea că ei sunt buni de ucenici. Dacă tatăl este tâmplar, el le va oferi băieților lui lecții de tâmplărie.SP 122.3
De la mamă, copiii trebuie să învețe ordinea, grija, și expeditivitatea. A lăsa copilul să piardă o oră sau două pentru o treabă ce ar putea ușor fi făcută în jumătate de oră înseamnă a-i permite să-și formeze obiceiul tărăgănării. Vrednicia și isprăvnicia vor fi o nespusă binecuvântare pentru tineri în școala mai mare a vieții, în care va trebui să intre când vor crește.SP 122.4
Copiii nu trebuie lăsați să creadă că totul din casă este jucăria lor cu care pot să facă ce poftesc. În această direcție, trebuie educați chiar și cei mai mici copii. Dumnezeu dorește ca înclinațiile rele, naturale copilăriei, să fie smulse din rădăcină înainte de a deveni obiceiuri. Nu dați copiilor jucării care se strică ușor. Dându-le, îi învățați distrugători. Dați-le jucării puține, dar bune și rezistente. Aceste sugestii, oricât de mărunte ar părea, înseamnă mult în educarea copilului.SP 123.1
Mamele trebuie să se ferească de a-i învăța pe copiii lor să fie dependenți și egocentriști. Nu-i faceți niciodată pe copii să creadă că ei sunt centrul și că totul trebuie să graviteze în jurul lor. Unii părinții acordă mult timp și multă atenție distracției copiilor lor. Dar copiii trebuie învățați să se distreze singuri, să-și antreneze propria ingeniozitate și îndemânare. Astfel ei vor fi învățați să se mulțumească cu bucurii simple. Ei trebuie învățați să-și suporte cu demnitate micile dezamăgiri și încercări. În loc să dați importanță oricărui neînsemnat neajuns, distrageți-le atenția spre altceva mai interesant, învățați-i să treacă ușor peste micile neplăceri ale vieți.SP 123.2
Căutați cum să-i învățați pe copii să fie grijulii cu alții. Tinerii trebuie obișnuiți din timp cu supunerea, cu tăgăduirea de sine și cu grija pentru fericirea altora.SP 123.3
Ei trebuie învățați să-și supună ieșirile necontrolate, să-și reprime cuvintele mânioase, să manifeste o constantă blândețe, amabilitate și autocontrol.SP 124.1
Copleșită de multe griji, mama poate simți uneori că nu-și poate lua timp pentru a-i învăța cu răbdare pe micuții ei și pentru a le arăta dragoste și simpatie. Dar ea nu trebuie să uite că, dacă nu vor găsi la părinți și în căminul lor ceea ce le satisface nevoia de simpatie și tovărășie, copiii vor căuta alte surse care pot fi periculoase atât pentru minte, cât și pentru suflet.SP 124.2
Acordați din timpul vostru liber copiilor voștri. Alăturați-vă lor în munca și joaca lor și câștigați-le încrederea. Cultivați-le prietenia. Dați-le să poarte răspunderi — mici, mai întâi și, pe măsură ce cresc, mai mari. Lăsați-i să vadă că îi considerați de folos. Niciodată, să nu vă audă spunând: “Mai rău mă încurcă decât mă ajută.”SP 124.3
Dacă este posibil, căminul să fie în afara orașului, acolo unde copiii să poată avea teren pe care să-l cultive. Fiecare să aibă peticul lui de pământ. Și, arătându-le cum se îngrijește o grădină, cum se pregătește solul pentru semănat, și cât de important este să fie îndepărtate buruienele, învățați-i totodată cât de important este să ne ferim viața de obiceiurile și practicile urâte, dăunătoare. Învățați-i să smulgă din rădăcină obiceiurile rele, așa cum smulg buruienele din grădina lor. Vă va lua timp predarea acestor lecții, dar merită, merită cu prisosință.SP 124.4
Spuneți-le copiilor voștri despre puterea miraculoasă a lui Dumnezeu. Studiind marele manual al naturii, Dumnezeu va impresiona mintea lor. Agricultorul își ară ogorul și seamănă sămânța, dar el nu o poate face să crească. El trebuie să depindă de Dumnezeu, care va face ceea ce nici un om nu poate face. Domnul pune puterea Sa de viață în sămânță, făcând-o să încolțească. Sub grija Sa, germenul vieții străpunge scoarța care-l ține închis și răzbate afară pentru a purta rod. Mai întâi un fir, apoi spicul și, după aceea, bobul plin, în spic. Aflând despre lucrarea pe care Dumnezeu o face cu sămânța, copiii învață și secretul creșterii în har.SP 124.5
Nespusă valoare există în muncă. Copiii să fie învățați să facă ceva folositor. Este nevoie de mai mult decât înțelepciune omenească, pentru ca părinții să înțeleagă cum să-și educe cel mai bine copiii pentru o viață folositoare, fericită, aici și pentru o slujire mai înaltă și o bucurie mai mare, dincolo.SP 125.1