Cerând ascultare

Profesorul trebuie să manifeste un adevărat respect de sine, în tot ceea ce face. El nu-și va permite să fie impulsiv, nu-i va pedepsi cu asprime pe copiii care au nevoie de o schimbare. El trebuie să înțeleagă că eul trebuie supus și să nu uite niciodată că, mai sus de el, se află un Profesor divin, al cărui elev este și sub al cărui control trebuie să fie întotdeauna. Umilindu-și inima înaintea lui Dumnezeu, aceasta îi va fi înmuiată și copleșită la gândul propriilor deficiențe. El va înțelege ceva din conținutul cuvintelor: “Și pe voi care odinioară erați străini și vrăjmași prin gândurile și prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină.” (Coloseni 1:21, 22.)SP 152.2

Uneori, există în școală câte un element de dezordine, care face lucrarea foarte dificilă. Copiii care nu au primit acasă o bună educație provoacă multă tulburare și, prin obrăznicia lor, întristează inima profesorului. Dar profesorul nu trebuie să se descurajeze. Încercările înseamnă experiență. Dacă elevii sunt neascultători și nesupuși, este cu atât mai multă nevoie de efort susținut. Tocmai faptul că există astfel de elevi este unul dintre motivele pentru care au fost înființate școlile noastre. Copiii ai căror părinți au neglijat să-i educe și să-i disciplineze trebuie, dacă e posibil, să fie salvați.SP 153.1

În școală, la fel ca și în cămin, trebuie să existe o disciplină bine gândită. Profesorul trebuie să instituie reguli pentru conduita elevilor săi. Acestea trebuie să nu fie multe, dar să fie bine cumpănite și apoi impuse. Fiecare principiu implicat în aceste reguli trebuie astfel prezentat elevului, încât acesta să fie convins de justețea lui. Astfel, el se va simți responsabil, văzând că regulile la stabilirea cărora și el a ajutat sunt respectate.SP 153.2