Capitolul 3 — Învățătorul adevărului, singurul educator sigur

În lume sunt două clase de educatori. Una este formată din cei pe care Dumnezeu îi face canale de lumină; cealaltă este a celor pe care Satana îi folosește ca agenți ai săi — înțelepți în a face răul. Una contemplă caracterul lui Dumnezeu și crește în cunoașterea lui Isus. Ea este complet dedicată acelor lucruri care aduc iluminare și înțelepciune cerească, spre înălțarea sufletului. Orice capacitate a educatorilor din această clasă este în slujba lui Dumnezeu. Chiar și gândurile lor sunt supuse lui Hristos. Cealaltă clasă este asociată cu prințul întunericului, care este permanent în alertă pentru a găsi posibilitatea de a-i învăța pe alții știința răului și care, dacă i se permite, nu va pregeta să-și imprime calea în inimă și în minte.SP 25.1

Este mare nevoie de ridicarea standardului neprihănirii în școlile noastre, de predarea acelei învățături după rânduiala lui Dumnezeu. Dacă Hristos ar intra în instituțiile noastre de educare a tinerilor, le-ar curăți așa cum a curățit templul, eliminând multe lucruri care au o influență nefastă. Multe dintre cărțile pe care le studiază tinerii ar fi date la o parte, și, în locul lor, ar fi puse altele, promovând o cunoaștere bogată și abundând în comori pentru inimă și minte, care să călăuzească în siguranță conduita.SP 25.2

Este scopul lui Dumnezeu acela ca falsele principii, falsele raționamente și sofisticări ale lui Satana să fie păstrate în mintea tinerilor și a copiilor noștri? Vor fi prezentate elevilor noștri lucruri păgâne, drept acumulări de valoare la bagajul lor de cunoștințe? Își imaginează aceia care se declară reformatori ce caută să-i îndrume pe copii și tineri pe calea dreaptă, pe calea trasată pentru răscumpărații Domnului, că Dumnezeu vrea ca ei să prezinte tinerilor, spre studiu, ceea ce Îi reprezintă greșit caracterul și Îl pune într-o lumină falsă? Vor fi ideile necredincioșilor și teoriile ușuraticilor considerate demne de atenția elevului, pentru motivul că sunt emanații ale unor oameni pe care lumea îi admiră ca fiind mari gânditori? Vor culege cei care-și declară credința în Dumnezeu idei și expresii ale acestor autori nesfinți, ținându-le ca pe niște giuvaeruri prețioase, care trebuie păstrate printre comorile minții? Ferească Dumnezeu!SP 25.3

Domnul a revărsat peste acești oameni, pe care lumea îi admiră, daruri intelectuale inestimabile și i-a înzestrat cu minți superioare. Dar ei nu și-au folosit puterile spre slava lui Dumnezeu. Ei s-au despărțit de El, așa cum a făcut și Satana. Dar, făcând aceasta, le-au mai rămas încă multe din valoroasele resurse intelectuale, date de Domnul. Pe acestea, însă, le-au pus într-o slujbă greșită pentru a da satisfacție simțămintelor lor lumești, pentru a face atractive concepțiile prințului răului.SP 26.1

Este adevărat că, în scrierile necredincioșilor, se găsesc gânduri nobile, atractive pentru minte. Dar ele au o explicație. Nu a fost Satana purtător de lumină, părtaș la slava lui Dumnezeu în cer și imediat după Isus, în ceea ce privește puterea și maiestatea? În cuvintele Inspirației, el este descris ca fiind plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe. Profetul declară: “Așa vorbește Domnul Dumnezeu: Ajunseseși la cea mai înaltă desăvârșire, erai plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu și umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut, până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine”. (Ezechiel 28, 12.14.15.)SP 26.2

Lucifer a pervertit măreția și puterea cu care l-a înzestrat Creatorul. Cu toate acestea, când își urmărește scopul, el poate provoca oamenilor simțăminte de admirație. Satana poate să-și inspire agenții cu gânduri ce par înălțătoare și nobile. N-a venit el la Isus cu citate din Scriptură atunci când intenționa să-L copleșească cu ispita? Tot așa vine și la oameni, mascându-și ispitele sub o aparență de bunătate și făcându-i să-l creadă nu vrăjmașul, ci mai degrabă prietenul omenirii. În acest mod a sedus el oamenii, ademenindu-i cu ispite subtile și dezorientându-i cu aparențe înșelătoare.SP 27.1