Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Secțiunea 6 — Belșug de dărnicie în sărăcie

    Capitolul 34 — Dărnicia este lăudabilă

    Apostolul Pavel, în lucrarea lui pentru biserici, depunea eforturi neobosite pentru a le inspira noilor convertiți dorința de a face lucruri mari pentru cauza lui Dumnezeu. Deseori, îi îndemna să practice dărnicia. Când le vorbea episcopilor din Efes despre încercările prin care trecuse pentru ei, Pavel spunea: “în toate privințele v-am dat o pildă și v-am arătat că, lucrând astfel, trebuie să ajutați pe cei slabi și să vă aduceți aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuși a zis: ‘Este mai ferice să dai decât să primești.’ ” (Faptele Apostolilor 20, 35.)SA 171.1

    Corintenilor le-a scris: “Să știți: cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu cu părere de rău sau de silă, căci ‘pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu.’” (2 Corinteni 9, 6.7.)SA 171.2

    Aproape toți macedonenii erau săraci în lucrurile pământești, însă inimile lor erau pline de dragoste pentru Dumnezeu și pentru adevăr și își aduceau cu bucurie darurile pentru susținerea Evangheliei. În perioada în care se strângeau ajutoare în bisericile neevreilor pentru nevoile credincioșilor evrei, dărnicia convertiților din Macedonia a fost prezentată ca exemplu înaintea celorlalte biserici. Scriindu-le credincioșilor corinteni, apostolul le atrăgea atenția asupra “harului pe care l-a dat Dumnezeu în bisericile Macedoniei, în mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare și sărăcia lor lucie au dat naștere la un belșug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor, și chiar peste puterile lor. Și ne-au rugat cu mari stăruințe pentru harul și părtășia la această strângere de ajutoare pentru sfinți.” (2 Corinteni 8, 1-4.)SA 171.3

    Dorința credincioșilor macedoneni de a face sacrificii a fost rodul consacrării lor cu toată inima. Mișcați de Duhul lui Dumnezeu, ei “s-au dat mai întâi pe ei înșiși Domnului” (2 Corinteni 8, 5), apoi au fost gata să ofere cu bucurie o parte din mijloacele lor pentru susținerea Evangheliei. Nu a fost necesar să fie îndemnați să dea; dimpotrivă, au fost fericiți că au privilegiul de a renunța chiar și la lucrurile de strictă necesitate pentru a veni în întâmpinarea nevoilor celorlalți. Când apostolul i-a refuzat, ei l-au rugat cu insistență să le accepte darurile. În simplitatea șt integritatea lor și în dragostea pentru frații lor, au renunțat bucuroși la ei înșiși și au adus astfel din belșug roadele binefacerii.SA 172.1

    Când l-a trimis pe Tit la Corint pentru a-i încuraja pe credincioșii din locul acela, Pavel l-a îndemnat să zidească biserica de acolo în harul dărniciei, iar într-o scrisoare pe care le-a adresat-o credincioșilor, el a adăugat și un apel personal: “După cum sporiți în toate lucrurile,” spunea el, “în credință, în cuvânt, în cunoștință, în orice râvnă și în dragostea voastră pentru noi, căutați să sporiți și în această binefacere.” “Isprăviți dar acum de făcut; pentru ca, după graba voinței să fie și înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. Pentru că, dacă este bunăvoință, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are.” “Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună.... Veți fi îmbogățiți în toate privințele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulțumiri lui Dumnezeu.” (2 Corinteni 8, 7.11.12; 9, 8-11.)SA 172.2

    Dărnicia însoțită de altruism i-a adus bisericii primare o mare bucurie, întrucât credincioșii știau că eforturile lor sprijineau transmiterea soliei Evangheliei celor aflați în întuneric. Dărnicia lor demonstra faptul că nu primiseră în zadar harul lui Dumnezeu. Ce altceva putea aduce ca rod dărnicia, dacă nu sfințirea prin Duhul? Pentru credincioși și pentru necredincioși, ea a însemnat o minune a harului. — The Acts of the Apostles, 342-344.SA 172.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents