Dărnicia răsplătită

“Ilie s-a sculat și s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o și a zis: ‘Du-te și adu-mi, te rog, puțină apă într-un vas, ca să beau’. Pe când se ducea ea să-l aducă, a chemat-o din nou și a zis: ‘Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine în mâna ta.’ ”SA 173.1

În această casă foarte săracă, foametea apăsa din greu, iar hrana, care deja era sărăcăcioasă, părea că e pe sfârșite. Venirea lui Ilie exact în ziua în care văduva credea că trebuie să renunțe la lupta pentru supraviețuire i-a pus acesteia la încercare, în cea mai mare măsură, credința în puterea viului Dumnezeu de a-i purta de grijă. Însă, chiar și în situația limită în care se afla, ea a dat mărturie despre credința ei, împlinind nevoia străinului care îi cerea să împartă cu el ultima îmbucătură.SA 173.2

Ca răspuns la cererea lui Ilie pentru mâncare și apă, văduva i-a zis: “Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală și puțin untdelemn într-un urcior. și, iată, strâng două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce și voi pregăti ce am pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri.” Ilie i-a răspuns: “Nu te teme, întoarce-te și fă cum ai zis. Numai pregătește-mi întâi mie cu untdelemnul și făina aceea o mică turtă și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău. Căci așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel; ‘Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din urcior nu se va împuțina, până în ziua când va da Domnul ploaie pe fața pământului.’ ”SA 173.3

Nu putea exista o încercare mai mare a credinței decât aceasta. Văduva se purtase până atunci cu bunătate și cu dărnicie față de toți străinii. Acum, fără să mai țină seama de suferința pe care ar fi putut să o îndure împreună cu copilul ei și având încredere că Dumnezeul lui Israel Se va îngriji de nevoile ei, s-a confruntat cu încercarea supremă a ospitalității, făcând totul “după cuvântul lui Ilie.”SA 173.4

Extraordinară a fost ospitalitatea manifestată față de profetul lui Dumnezeu de către această femeie feniciană și în mod extraordinar au fost răsplătite credința și generozitatea ei. “Și multă vreme a avut ce să mănânce, ea și familia ei și Ilie. Făina din oală n-a scăzut și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.”...SA 174.1

Văduva din Sarepta și-a împărțit bucata de pâine cu Ilie și, în schimb, viața ei și a fiului ei a fost păstrată. Dumnezeu le-a făgăduit o mare binecuvântare tuturor celor care, în vreme de încercare și de lipsuri, dau dovadă de compasiune și susținere față de cei care se află în nevoi mai mari. El nu S-a schimbat. Puterea Sa nu este mai mică acum decât în vremea lui Ilie. — Prophets and Kings, 129-132.SA 174.2