Consecința căutării câștigului personal

Tocmai această preocupare tot mai accentuată față de câștigul financiar și egoismul la care duce dorința după câștig sunt cele care curmă spiritualitatea bisericii și care îndepărtează favoarea lui Dumnezeu de la oameni. Când mintea și mâinile sunt ocupate continuu cu realizarea de planuri și cu truda de a acumula avere, cerințele lui Dumnezeu și ale omenirii sunt uitate.SA 20.3

Dumnezeu ne-a binecuvântat cu prosperitate nu pentru ca timpul și atenția noastră să fie distrase de la El și îndreptate spre ceea ce ne-a dat în administrare. Dătătorul este mai mare decât darul. Am fost răscumpărați cu un preț, nu suntem ai noștri. Am uitat prețul infinit cu care am fost răscumpărați? Inima noastră nu mai poate manifesta recunoștință?SA 20.4

Crucea lui Hristos nu face de rușine viața trăită în satisfacție personală și îngăduință de sine?... Culegem roadele acestei jertfe infinite și, în ciuda acestui lucru, când este o lucrare de făcut, când este nevoie de banii noștri pentru a sprijini lucrarea Răscumpărătorului nostru de mântuire a sufletelor, ne dăm înapoi de la împlinirea datoriei și ne cerem scuze. Lenevia scandaloasă, dezinteresul și egoismul extrem ne fac insensibili față de cerințele lui Dumnezeu.SA 21.1

O, Hristos, Maiestatea cerului, împăratul slavei, a trebuit să poarte crucea grea și coroana de spini și a trebuit să bea paharul amar, iar noi trândăvim în voie, ne lăudăm și uităm sufletele pentru care și-a vărsat sângele prețios ca să le mântuiască? Nu, ci să oferim, atâta timp cât mai avem putere! Să acționăm, atâta timp cât mai avem forță! Să lucrăm cât mai e zi! Să ne dedicăm timpul și mijloacele slujirii lui Dumnezeu, ca să obținem aprobarea Sa și să primim răsplata Sa! — The Review and Herald, 17 octombrie, 1882.SA 21.2