O lecție de la Iuda

Iuda avea trăsături de caracter valoroase, dar avea și câteva trăsături care ar fi trebuit eliminate, înainte de a putea fi mântuit. El trebuia să se nască din nou, nu dintr-o sămânță pieritoare, ci dintr-una nepieritoare. Principala lui tendință negativă, pe care o moștenise și apoi o cultivase, era lăcomia. Prin practicare, ea a devenit un obicei care și-a pus amprenta asupra tuturor acțiunilor lui. Deprinderile lui de economisire au dus la formarea unui spirit zgârcit și au devenit o capcană fatală. Pentru el experiența religioasă corectă se măsura prin nivelul câștigului și adevărata neprihănire a fost subordonată acestuia. Principiile creștinești de onestitate și dreptate nu aveau loc în practicile vieții lui....SA 219.3

Știind că era întinat de lăcomie, Hristos i-a oferit lui luda privilegiul de a asculta multe lecții prețioase. Astfel, el L-a ascultat pe Hristos când înfățișa principiile pe care trebuie să le respecte toți cei care vor intra în împărăția Sa. I s-au pus la dispoziție toate ocaziile de a-L primi pe Hristos ca Mântuitor personal, dar a refuzat darul. Nu a vrut să-și predea calea și voința lui Hristos. Nu a practicat ceea ce se opunea înclinațiilor lui. Prin urmare, spiritul puternic al avariției nu a fost corectat. În vreme ce, formal, a continuat să se numere printre ucenici și se afla în prezența lui Hristos, luda își însușea mijloacele ce aparțineau vistieriei Domnului....SA 220.1

Iuda ar fi putut să profite de aceste lecții, dacă ar fi avut dorința de a-și păstra sufletul curat, însă dorința lui de înavuțire l-a biruit, iar iubirea de bani a devenit puterea predominantă. Prin îngăduire, această trăsătură de caracter a ajuns să se dezvolte și să prindă o rădăcină atât de adâncă, încât a alungat din inima lui sămânța bună a adevărului. — The Review and Herald, 5 octombrie, 1897.SA 220.2