Capitolul 49 — Dezonorarea lucrării lui Dumnezeu

Religia pe care o mărturisiți vă obligă, în aceeași măsură, să vă folosiți timpul din cele șase zile de lucru, precum vă cere să veniți la biserică în Sabat. Voi nu lucrați cu conștiinciozitate. Lăsați să treacă orele, zilele și chiar săptămânile, fără să faceți nimic. Cea mai bună predică pe care ați putea să o prezentați lumii este aceea de a arăta că v-ați schimbat viața în mod categoric și că aveți grijă de familia voastră. Apostolul ne spune: “Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios.”SA 253.1

Voi aduceți dezonoare asupra lucrării atunci când vă stabiliți, pentru o perioadă, într-o zonă în care vă permiteți să fiți leneși, pentru ca apoi să fiți nevoiți să vă îndatorați ca să vă întrețineți familia. Aceste datorii nu reprezintă prioritatea voastră și, în loc să le achitați, vă mutați în altă parte. Aceasta înseamnă să îți înșeli aproapele. Lumea așteaptă pe bună dreptate ca oamenii care se consideră creștini să fie de o corectitudine strictă. Din pricina indiferenței unei singure persoane față de datoriile ce trebuie să le înapoieze, toți membrii noștri riscă să fie considerați nedemni de încredere.SA 253.2

“Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.” Acest îndemn se referă atât la cei care lucrează cu mâinile lor, cât și la cei care au de adus daruri. Dumnezeu v-a dat putere și cunoștință, dar voi nu le-ați folosit. Aveți suficientă putere ca să vă întrețineți familia. Dacă e nevoie, treziți-vă dimineața, când stelele încă se mai văd. Faceți planuri pentru o anumită activitate și apoi împliniți-le. Faceți tot ce ați promis, în afara situației în care trebuie să stați în pat din cauza bolii. Mai bine să vă lipsiți de hrană și de somn decât să vă faceți vinovați de neonorarea datoriilor față de alții. — Testimonies for the Church 5:179, 180.SA 253.3