Construirea bisericii și a colegiului din Avondale

Există situații când se pot realiza multe printr-un efort unit, prompt și perseverent. Se stabilise data inaugurării școlii, dar frățietatea din toate coloniile se aștepta la o amânare. Așteptaseră mult timp inaugurarea școlii și erau descurajați. Mai era încă mult de lucru la clădiri, iar fondurile se epuizaseră. Prin urmare, constructorii au spus că lucrarea nu putea fi încheiată la data stabilită. Dar noi am spus că nu trebuie să amânăm. Școala trebuia deschisă la vremea hotărâtă, așa că am prezentat problema înaintea bisericii și am făcut apel la voluntari. Treizeci de bărbați și de femei s-au oferit să lucreze și, deși le-a fost greu să își ia timp pentru aceasta, ei s-au unit să lucreze zilnic până când clădirile au fost înălțate, curățate și mobilate, gata pentru a fi folosite în ziua inaugurării școlii.SA 263.4

Când a venit timpul să se construiască lăcașul de cult, credința și loialitatea ne-au fost puse iar la încercare. Am întrunit un comitet ca să discutăm ce trebuia făcut. Drumul părea plin de dificultăți. Unii spuneau: “Să construim o clădire mică și, când vor apărea banii, să o extindem, căci în momentul de față ne e imposibil să construim o biserică atât de mare cum ne dorim.” Alții ziceau: “Să așteptăm până când vom strânge banii ca să construim o biserică spațioasă.” Așa trebuia să facem, dar cuvântul Domnului mi-a vorbit în timpul nopții astfel: “Porniți și construiți imediat.”SA 264.1

Apoi, am luat decizia să ne apucăm de lucru și să mergem prin credință. Seara următoare a sosit din Africa de Sud un cec de două sute de lire. Era o donație de la fratele și sora Lindsay, din Cape Town, care doreau să ne ajute la construirea casei de rugăciune. Credința ne fusese pusă la încercare, luasem hotărârea de a începe lucrul, iar Domnul ne-a pus apoi în mâini această sumă mare cu care să începem. Cu această încurajare, lucrarea a pornit cu mult avânt. Consiliul școlii a donat terenul și o sută de lire. Am primit două sute de lire din partea Uniunii de conferințe, iar membrii bisericii au dat cât au putut. Ne-au ajutat și prietenii din afara bisericii, iar constructorii ne-au oferit o parte din timpul lor, lucru la fel de valoros ca și banii.SA 264.2

În acest fel, lucrarea a fost încheiată și avem această biserică frumoasă, cu patru sute de locuri. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru această casă de rugăciune în care putem să ne închinăm Lui. El cunoaște toate strâmtorările prin care am trecut. Când apăreau dificultăți, fratele Haskell, care a supravegheat permanent lucrarea, aduna toți muncitorii și se rugau arzător cu toții, pentru ca Dumnezeu să îi binecuvânteze pe ei și lucrarea pe care o făceau. Domnul le-a ascultat rugăciunea, iar biserica a fost construită în șapte săptămâni. — The Review and Herald, 1 noiembrie, 1898.SA 265.1