Capitolul 60 — Păcatul lui Anania

Inima lui Anania și cea a soției lui au fost inspirate de Duhul Sfânt să-l dedice Domnului bunurile lor materiale, la fel ca frații lor. Dar, după ce au făcut promisiunea aceasta, s-au răzgândit și au luat hotărârea să nu o mai respecte. Deși au spus că dau totul, au reținut o parte din banii obținuți. L-au înșelat pe Dumnezeu, L-au mințit pe Duhul Sfânt, iar păcatul lor a primit o pedeapsă imediată și teribilă. Au pierdut nu numai viața aceasta, ci și pe cea veșnică.SA 312.1

Domnul a considerat că era necesară această manifestare evidentă a dreptății Sale, pentru a-i feri pe ceilalți să se facă vinovați în același fel. A fost o dovadă că oamenii nu-L pot înșela pe Dumnezeu, că El cunoaște păcatul ascuns al inimii și că nimeni nu poate să îl batjocorească. Scopul a fost acela de a-i da bisericii recent formate un avertisment care să îi determine pe credincioși să își examineze motivațiile, să aibă grijă să nu fie egoiști, să nu caute “slava deșartă” și să se ferească să îl înșele pe Dumnezeu.SA 312.2

În cazul lui Anania, păcatul înșelării lui Dumnezeu a fost expus și pedepsit imediat. Această exemplificare a judecății lui Dumnezeu a însemnat un semnal de avertizare pentru toate generațiile următoare. Același păcat s-a repetat în istoria ulterioară a bisericii și este comis de mulți în vremea noastră, dar, deși nu este însoțit de aceeași manifestare vizibilă a neplăcerii lui Dumnezeu, el nu este mai puțin odios acum decât pe vremea apostolilor. Avertizarea a fost dată, Dumnezeu și-a manifestat în mod clar ura față de acest păcat și toți cei care urmează această cale pot fi siguri că își distrug propriul suflet....SA 312.3

Numai când suntem animați întru totul de motivații creștine și când suntem conștienți de datoria ce o avem, când lumina divină își pune amprenta pe inima și caracterul nostru, acest egoism este biruit și “gândul lui Hristos” este pus în practică. Duhul Sfânt, care lucrează asupra inimilor și caracterelor oamenilor, va alunga orice înclinație spre lăcomie și spre înșelăciune....SA 313.1

În unele ocazii, Domnul a acționat cu hotărâre în privința oamenilor lumești și egoiști. Mintea lor a fost iluminată de Duhul Sfânt, iar inima lor a simțit influența Sa blândă și liniștită. Simțind mila și harul îndestulător al lui Dumnezeu, oamenii au considerat că e de datoria lor să susțină cauza Sa, să zidească împărăția Sa.... Ei au simțit dorința de a face ceva pentru împărăția lui Dumnezeu și au promis să ofere din banii lor pentru diversele acțiuni ale cauzei Sale. Acest angajament nu a fost luat față de oameni, ci față de Dumnezeu, în prezența îngerilor Săi, care lucrau la inima acestor oameni egoiști și iubitori de bani.SA 313.2

După ce au făcut această promisiune, ei au fost binecuvântați, dar ce repede își schimbă oamenii sentimentele când se bazează pe firea lor! Pe măsură ce impresia Duhului Sfânt se diminuează, pe măsură ce mintea și inima sunt iar absorbite de treburile lumești, le este tot mai dificil să rămână consacrați față de Domnul, ei înșiși și avuțiile lor. Satana îi asaltează cu ispita lui: “Ce nebun ai fost să promiți banii aceia! Ai nevoie de ei ca să-i investești în afacerea ta și vei avea pierderi dacă achiți suma promisă.”SA 313.3

Acum ei se retrag, murmură, se plâng de solia Domnului și de solii Săi. Spun lucruri neadevărate, pretinzând că au făcut acea promisiune fiindcă erau emoționați, că nu au înțeles prea bine despre ce era vorba, cazul fiind prezentat în mod exagerat, că au fost impresionați și că din această cauză au apucat să promită. Ei vorbesc de parcă binecuvântarea prețioasă pe care au primit-o ar fi rezultatul unei înșelăciuni din partea pastorului, care ar fi vrut să obțină bani. Se răzgândesc și nu se mai simt obligați să își împlinească juruințele făcute Domnului. Aceasta este cea mai teribilă înșelăciune comisă față de Dumnezeu, iar ei aduc scuze nejustificate pentru a se împotrivi și a se lepăda de Duhul Sfânt. Unii aduc ca argument dificultățile ulterioare, spunând că au nevoie de banii aceia. Pentru ce anume? Pentru a-i îngropa în case și terenuri sau într-un aranjament prin care să obțină alți bani. Dat fiind faptul că și-au luat un angajament față de o instituție religioasă, ei socotesc că nu pot fi obligați prin lege, iar iubirea de bani îi stăpânește cu atâta putere, încât se înșală pe ei înșiși și se încumetă să îl înșele pe Dumnezeu. Multora le-ar putea fi spus: “Cu niciun alt prieten nu te porți atât de rău.”SA 313.4

Numărul celor care săvârșesc păcatul lui Anania și al Safirei este în creștere. Prin disprețul față de promisiunile pe care Duhul Sfânt i-a inspirat să le facă, ei nu îi mint pe oameni, ci pe Dumnezeu. Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea luată împotriva faptelor rele, la fel ca în cazul lui Anania și al Safirei, inima fiilor oamenilor este plină de dorința de a face rău, de a se împotrivi Duhului lui Dumnezeu. Cum vor putea rezista acești oameni la judecată? Veți putea suporta sentința finală? Cum veți putea rămâne în picioare în fața scenelor descrise în Apocalipsa? “Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb și pe Cel ce ședea pe el. Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie.... Și morții au fost judecați după faptele lor.” — The Review and Herald, 23 mai, 1893.SA 314.1