Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Sfaturi privind administrarea creştină a vieţii - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Secțiunea 14 — Problema moștenirii și a testamentelor

    Capitolul 62 — Pregătiri pentru moarte

    Printre noi se află oameni în vârstă care se apropie de încheierea timpului lor de probă, însă, pentru că nu sunt pe deplin conștienți că ar trebui să ofere cauzei lui Dumnezeu mijloacele pe care le posedă, acestea ajung în mâinile celor care îi slujesc lui Satana. Aceste valori materiale le-au fost încredințate de Dumnezeu doar pentru a le administra, dar în nouă cazuri din zece, acești frați, când ajung neputincioși, întrebuințează avuția lui Dumnezeu într-un mod ce nu-l aduce slavă, întrucât nici măcar un dolar nu va mai putea ajunge vreodată în vistieria Domnului. În unele cazuri, acești frați, aparent de bună-credință, au cerut sfatul unor consilieri neconsacrați, care și-au spus punctul de vedere ce nu se potrivea cu planul lui Dumnezeu.SA 323.1

    Averea este lăsată deseori copiilor și nepoților, numai spre paguba lor. Ei nu au dragoste nici față de Dumnezeu și nici față de adevăr și, prin urmare, aceste mijloace, care îi aparțin Domnului în întregime, trec în rândurile lui Satana, în stăpânirea lui. Satana este cu mult mai vigilent, are un simț de observație mult mai ascuțit și este mult mai priceput când vine vorba de alcătuirea de planuri pentru a obține mijloace materiale, decât sunt frații noștri în privința susținerii cauzei Domnului.SA 323.2

    Unele testamente sunt întocmite într-o manieră atât de inexactă, încât nu vor fi considerate valabile în fața legii, și astfel cauza lui Dumnezeu va pierde mii de dolari. Frății noștri trebuie să simtă că au, în calitate de slujitori ai cauzei lui Dumnezeu, responsabilitatea de a-și pune la lucru inteligența în această privință, pentru a-l da Domnului ceea ce este a Lui.SA 323.3

    Mulți manifestă o sensibilitate inutilă față de acest subiect. Ei au impresia că intră pe un teren interzis când le prezintă subiectul proprietății persoanelor în vârstă sau invalizilor, pentru a afla ce au aceștia de gând să facă pe viitor. Însă această datorie este sacră, la fel ca și datoria de a propovădui Cuvântul pentru mântuirea sufletelor. Să luăm, de exemplu, un om care răspunde de banii sau bunurile materiale ale lui Dumnezeu. Este pe punctul de a-și încheia slujirea. Va pune el în mâinile celor nelegiuiți mijloacele primite cu împrumut de la Dumnezeu pentru a fi întrebuințate în lucrarea Sa, doar pe motivul că acei nelegiuiți sunt rudele lui? Oare nu ar trebui ca cei care se consideră creștini să fie preocupați de binele viitor al acestui om, în aceeași măsură în care sunt preocupați de lucrarea lui Dumnezeu, astfel încât el să folosească în mod corect banii Domnului, talanții ce i-au fost împrumutați pentru a fi valorificați cu înțelepciune? Vor sta frații lui cu mâinile încrucișate când vor vedea că este pe punctul de a-și încheia viața și, în același timp, că îl înșală pe Dumnezeu? Aceasta ar fi o pierdere teribilă atât pentru el, cât și pentru lucrare, întrucât, în momentul în care își încredințează mijloacele materiale celor care nu au respect față de adevărul lui Dumnezeu, el nu face altceva decât să îl învelească în ștergar și să îl îngroape în pământ, oricare i-ar fi intențiile și scopurile.SA 323.4

    O cale mai bună

    Domnul vrea ca urmașii Lui să împartă mijloacele materiale pe care le au atât cât mai pot să facă singuri acest lucru. Poate că unii se întreabă: “Trebuie să renunțăm la tot ce ne aparține?” Poate că acum nu ni se cere să facem acest lucru, dar trebuie să fim gata să facem acest lucru de dragul lui Hristos. Trebuie să recunoaștem că toate bunurile noastre materiale îi aparțin în întregime lui Dumnezeu și trebuie folosite din toată inima pentru înaintarea cauzei Sale. Unii își astupă urechile când se fac apeluri pentru banii necesari trimiterii de misionari în țări străine și publicării și răspândirii adevărului în toate colțurile lumii.SA 324.1

    Ei își scuză lăcomia spunându-vă că au luat măsuri ca să facă acte de caritate la moarte. Aceștia precizează că au ținut seama de cauza lui Dumnezeu în testament. Din acest motiv, trăiesc o viață de zgârcenie, Înșelându-L pe Dumnezeu cu zecimile și darurile lor, iar în testament li înapoiază doar o mică parte din ceea ce au primit de la El, în timp ce o parte foarte mare este lăsată rudelor care sunt indiferente față de adevăr. Acesta este cel mai rău mod de a înșela. Ei îl jefuiesc pe Dumnezeu de ceea ce I se cuvine, nu numai de-a lungul vieții, ci și la moarte.SA 324.2

    Un risc teribil

    Este o nebunie cumplită să amâni pregătirea pentru viața viitoare până în ultimul ceas al vieții prezente. De asemenea, este o mare greșeală să întârzii să împlinești cerințele lui Dumnezeu cu privire la dărnicia pentru cauza Sa, până în clipa în care trebuie să cedezi altora responsabilitatea administrării economiilor tale. E posibil ca cei cărora le încredințezi talantul banilor să nu îi folosească la fel de bine ca tine. Cum își pot asuma oamenii bogați un risc atât de mare? Cei care așteaptă până în clipa morții să își împartă bunurile materiale le încredințează nimicirii, nu lui Dumnezeu. În acest fel, mulți acționează contrar planului lui Dumnezeu descoperit clar în Cuvântul Său. Dacă doresc să facă ceea ce este bine, trebuie să prindă momentele prielnice și să lucreze cu toată puterea, ca și cum s-ar teme că ar pierde o ocazie favorabilă.SA 325.1

    Cei care își neglijează datoriile cunoscute, lăsând cerințele lui Dumnezeu neîmplinite, și care își liniștesc conștiința socotind că își vor face testamentul aproape de moarte nu vor primi aprobarea Stăpânului și nici răsplata Sa. Ei nu au practicat tăgăduirea de sine, ci au păstrat banii în mod egoist, renunțând la ei doar în clipa morții.SA 325.2

    Lucrurile pe care mulți așa-ziși creștini le amână până ajung în pragul morții ar trebui făcute câtă vreme mai sunt în putere. Ei ar trebui să se consacre pe ei înșiși lui Dumnezeu, împreună cu bunurile lor materiale și, comportându-se ca niște administratori ai Săi, ar avea satisfacția că și-au făcut datoria. Devenind executorii propriilor testamente, ei ar putea împlini singuri cerințele lui Dumnezeu, fără să lase această sarcină în seama altora.SA 325.3

    Noi ar trebui să ne considerăm administratori ai averilor Domnului, iar pe Dumnezeu, Proprietar suprem, căruia trebuie să îi înapoiem ceea ce îi aparține, în momentul când El ne cere acest lucru. Când va veni să primească cu dobândă ce I se cuvine, cei lacomi vor vedea că, în loc să-și înmulțească talanții încredințați, au atras asupra lor blestemul rostit în dreptul robului netrebnic.SA 326.1

    Binefacere în timpul vieții sau moșteniri lăsate în pragul morții

    Domnul dorește ca moartea slujitorilor Săi să fie considerată o pierdere, datorită influenței spre bine pe care o exercitau și a multelor daruri pe care le aduceau pentru a umple vistieria lui Dumnezeu. Moștenirile lăsate de cineva aflat în pragul morții sunt un înlocuitor jalnic al actelor de binefacere care pot fi făcute în timpul vieții. Slujitorii lui Dumnezeu ar trebui să-și facă testamentul în fiecare zi, prin fapte bune și prin daruri de bunăvoie aduse lui Dumnezeu. Ei nu ar trebui să îngăduie ca suma dăruită lui Dumnezeu să fie disproporționat de mică în comparație cu cea folosită în scopuri personale. Când își vor face testamentul zilnic, își vor aminti de lucrurile și de prietenii care ocupă cel mai important loc în inima lor.SA 326.2

    Cel mai bun prieten al lor este Isus. El nu și-a păstrat viața pentru Sine, ci, de dragul lor, S-a făcut sărac, pentru ca prin sărăcia Lui ei să se îmbogățească. El merită toată inima, toată averea, tot ce au și tot ce sunt. Însă mulți așa-ziși creștini amână împlinirea cerințelor lui Isus și îl insultă oferindu-l înainte de moarte o sumă neînsemnată.SA 326.3

    Toți aceștia să își amintească faptul că această înșelare a lui Dumnezeu nu este un impuls de moment, ci un plan bine chibzuit pe care îl introduc prin cuvintele: “Fiind în deplinătatea facultăților mintale”. După ce au înșelat cauza lui Dumnezeu o viață întreagă, ei continuă să facă același lucru și după moarte. Și aceasta, în deplinătatea tuturor facultăților minții. Mulți ar fi satisfăcuți să lase un asemenea testament pe patul de moarte. El face parte din pregătirea lor pentru moarte și este conceput în așa fel, încât problema averii să nu le tulbure clipa morții. Se pot ei gândi cu plăcere la momentul când li se va cere să dea socoteală pentru administrarea bunurilor lor?SA 327.1

    Toți trebuie să fim bogați în fapte bune, dacă vrem să obținem viața viitoare, nesfârșită. Când va avea loc judecata și când se vor deschide cărțile, toți oamenii vor primi răsplata după faptele lor. În raportul ceresc, în dreptul multor nume înscrise în registrul bisericii este consemnată înșelăciunea. Dacă nu se pocăiesc și dacă nu vor lucra pentru Stăpânul lor cu o bunăvoință dezinteresată, ei vor împărtăși cu siguranță condamnarea ispravnicului necredincios.SA 327.2

    Pierderi cauzate de lipsa unui testament

    Se întâmplă adesea ca un om de afaceri activ să fie secerat fără nicio avertizare și să se descopere că afacerea lui este într-o situație dificilă. În efortul de a-i evalua averea, avocații și taxele aferente înghit o mare parte din ea, dacă nu toată, în vreme ce soția și copiii și lucrarea lui Dumnezeu sunt lăsate pe dinafară. Administratorii credincioși ai banilor Domnului vor ști starea exactă a afacerilor lor și, ca niște înțelepți, vor fi pregătiți pentru orice situație de urgență. Dacă firul vieții li se va scurta brusc, nu vor lăsa o sarcină atât de dificilă în seama celor care sunt chemați să le evalueze averea.SA 327.3

    Mulți nu se preocupă de scrierea testamentului atâta timp cât li se pare că sunt sănătoși. Însă frații noștri trebuie să își ia această măsură de precauție. Ei ar trebui să-și cunoască situația financiară și nu ar trebui să îngăduie ca afacerile să ajungă într-o situație complicată. Ei ar trebui să trateze chestiunea proprietăților în așa fel, încât să le poată părăsi oricând.SA 328.1

    Testamentul trebuie alcătuit în așa fel, încât legea să nu îl poată contesta. După alcătuirea lui, poate rămâne așa ani de zile, fără să producă nicio daună, chiar dacă se fac mai departe donații din când în când, în funcție de nevoile lucrării. Fraților, moartea nu va veni nici măcar cu o zi mai devreme din cauză că v-ați făcut testamentul. Când le împărțiți rudelor averea prin testament, asigurați-vă că nu uitați cauza lui Dumnezeu. Sunteți agenții Lui și dețineți averea Sa; cerințele Sale trebuie să aibă întâietate. Desigur că soția și copiii nu trebuie privați de bunuri materiale; trebuie să aveți grijă și de ei, dacă sunt în nevoie. Dar nu amintiți în testamentul vostru toate rudele care nu sunt sărace, doar pentru faptul că așa se obișnuiește.SA 328.2

    O chemare la reformă

    Să nu uităm niciodată faptul că modalitatea actuală egoistă de împărțire a averii nu este planul lui Dumnezeu, ci o invenție a omului. Creștinii trebuie să fie reformatori și să îi pună capăt, conferind un aspect cu totul nou alcătuirii testamentului. Să predomine ideea că avem de-a face cu averea Domnului. Voia lui Dumnezeu în această privință este lege.SA 328.3

    Dacă cineva v-a desemnat executor al testamentului său, oare nu va trebui să studiați cu grijă dorința celui care a lăsat testamentul, pentru ca nici cea mai mică parte să nu fie distribuită greșit? Prietenul vostru ceresc v-a încredințat bunuri materiale și bani și v-a arătat care este voința Sa în privința întrebuințării lor. Dacă vom studia voia Sa cu o inimă altruistă, lucrurile care îi aparțin lui Dumnezeu nu vor ajunge să fie folosite greșit. Cauza Domnului a fost neglijată în mod rușinos, deși El le-a pus oamenilor la dispoziție suficiente mijloace pentru a întâmpina orice situație urgentă, cu condiția de a avea o inimă recunoscătoare și ascultătoare.SA 328.4

    Cei care și-au alcătuit testamentul nu ar trebui să considere că nu mai au nicio altă datorie, ci, punându-și la lucru talanții primiți, ar trebui să lucreze neîntrerupt pentru consolidarea cauzei Domnului. Dumnezeu a conceput planuri pentru ca toți oamenii să acționeze cu inteligență atunci când își lasă ca moștenire mijloacele financiare. El nu-și propune să susțină lucrarea prin minuni, ci are câțiva administratori fideli, care economisesc și își folosesc mijloacele pentru ca lucrarea Sa să înainteze. În loc ca tăgăduirea de sine și binefacerea să fie o excepție, ele ar trebui să fie o regulă. Nevoile tot mai mari ale cauzei lui Dumnezeu solicită bani. Oamenii din țara noastră și din străinătate fac permanent apeluri pentru ca solii să vină la ei cu lumină și adevăr. Pentru aceasta, e nevoie de mai mulți lucrători și de mai mulți bani pentru susținerea lor. — Testimonies for the Church 4:478-483.SA 329.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents