Un apel către familiile consacrate

Dumnezeu le cere celor care cunosc adevărul să depună un efort personal. El le adresează familiilor creștine apelul de a merge în comunitățile care se află în întuneric și greșeală și în străinătate, ca să se familiarizeze cu un nou grup social și să lucreze cu înțelepciune și perseverență pentru cauza învățătorului. Pentru a răspunde la acest apel trebuie experimentat sacrificiul de sine.SA 55.4

În timp ce mulți așteaptă ca toate obstacolele să fie îndepărtate, în lume sunt suflete care mor fără speranță și fără Dumnezeu. Mulți, foarte mulți, de dragul avantajelor pământești, de dragul acumulării cunoștințelor din domenii științifice, se aventurează în zone pline de boli contagioase și în țări în care cred că vor putea obține avantaje materiale. Dar unde sunt bărbații și femeile care s-ar muta împreună cu familiile lor în regiuni ce au nevoie de lumina adevărului, pentru ca exemplul lor să aibă o influență asupra celor care îi consideră reprezentanții lui Hristos?SA 56.1

Strigătul macedoneanului se face auzit în fiecare colț al lumii, iar oamenii spun: “Treci ... și ajută-ne” dar de ce nu dă nimeni un răspuns hotărât? Mii de persoane ar trebui să se simtă constrânse de Duhul lui Hristos să urmeze exemplul Celui care și-a dat viața pentru omenire. De ce refuzați să depuneți eforturi hotărâte și să faceți sacrificii, pentru a le oferi învățătură celor care nu cunosc adevărul pentru acest timp? Marele Misionar a venit în lumea noastră și a mers înaintea noastră ca să ne arate modul în care ar trebui să lucrăm. Nimeni nu poate trasa un drum exact pentru cei care vor să fie martorii lui Hristos.SA 56.2

Cei care au mijloace financiare sunt responsabili de două ori mai mult, întrucât aceste mijloace le-au fost încredințate de Dumnezeu, iar ei trebuie să se simtă responsabili pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu în diversele ei ramuri. Faptul că adevărul îi leagă pe oameni de tronul lui Dumnezeu cu legăturile lui de aur ar trebui să îi inspire să lucreze cu toată energia pe care au primit-o de la Dumnezeu, să investească bunurile Domnului lor în zonele de dincolo de graniță, propagând cunoștința despre Hristos departe, “printre neamuri”.SA 56.3

Mulți dintre cei ce au primit de la Dumnezeu mijloace financiare cu care să binecuvânteze omenirea le-au lăsat să devină pentru ei o cursă, nu o binecuvântare pentru ei înșiși și pentru alții. Este posibil ca bunurile materiale date de Dumnezeu să devină o piatră de poticnire? Veți îngădui ca mijloacele încredințate de El — pe care vi le-a dat ca să le investiți — să vă îndepărteze de lucrarea lui Dumnezeu? Veți permite ca lucrurile ce v-au fost încredințate ca unor administratori cinstiți să vă diminueze influența și utilitatea, împiedicându-vă să lucrați împreună cu Dumnezeu? Vă veți îngădui să rămâneți acasă, pentru a strânge mijloacele încredințate de Dumnezeu, în loc să le depuneți în banca cerului? Nu puteți spune că nu există nimic de făcut, pentru că sunt foarte multe de făcut. Vă veți mulțumi să vă bucurați de confortul căminului vostru, fără să încercați să le spuneți sufletelor care pier cum pot obține locul pe care Hristos s-a dus să-l pregătească pentru cei care îl iubesc? Nu doriți să vă sacrificați averile pentru ca alții să poată obține moștenirea nemuritoare? — The Review and Herald, iulie, 1896.SA 56.4