O cauză a adversităților

Mulți dintre cei care mărturisesc a fi creștini se îngrijesc de ei înșiși din plin, satisfăcându-și toate nevoile imaginare, în vreme ce nu iau aminte la nevoile cauzei lui Dumnezeu. Ei se gândesc că ar câștiga dacă L-ar înșela pe Dumnezeu prin păstrarea egoistă a tuturor darurilor sau a unei părți din acestea. Însă îi așteaptă pierderi, și nu câștig. Calea lor se sfârșește prin retragerea îndurărilor și a binecuvântărilor. Prin spiritul lor egoist și zgârcit, oamenii pierd multe. Dacă ar fi luat la cunoștință în totalitate și de bunăvoie cerințele lui Dumnezeu și dacă ar fi împlinit voința Sa, binecuvântarea Lui s-ar fi manifestat prin înmulțirea roadelor pământului. Secerișul ar fi fost mai mare. Lipsurile tuturor ar fi fost împlinite din abundență. Cu cât dăm mai mult, cu atât mai mult vom primi. — The Review and Herald, 8 decembrie, 1896.SA 90.2