Capitolul 27 — Confruntarea cu Ziua Judecății

Dumnezeu nu constrânge pe nimeni să îl iubească și să respecte Legea Sa. Prin planul de răscumpărare, El le-a arătat oamenilor o dragoste indescriptibilă. El ne-a dăruit comorile înțelepciunii Sale și ne-a oferit cel mai valoros dar al cerului pentru a ne determina să îl iubim și să fim în armonie cu voința Sa. Dacă refuzăm o astfel de dragoste și dacă nu îl vom invita să ne conducă, ne îndreptăm singuri spre ruină, iar în cele din urmă vom îndura moartea veșnică.SA 127.1

Dumnezeu vrea ca inima noastră să îi slujească plină de bucurie. El ne-a dat capacitatea de a raționa, ne-a înzestrat cu talanții puterii, banilor și influenței, pentru a-i folosi spre binele omenirii, ca să putem manifesta spiritul Său înaintea lumii. Oportunități și privilegii prețioase ne sunt puse la dispoziție și, dacă le neglijăm, îi înșelăm pe ceilalți și pe noi înșine și îl dezonorăm pe Făcătorul nostru. Ar fi bine ca în Ziua Judecății să nu fim trași la răspundere pentru șansele ratate și privilegiile neglijate. Interesul nostru veșnic depinde de îndeplinirea cu sârguință a datoriei prezente, prin valorificarea talanților pe care ni i-a încredințat Dumnezeu pentru salvarea sufletelor....SA 127.2

Poziția și influența noastră în societate, oricât ar fi ele de apreciate, nu trebuie să devină o scuză pentru folosirea greșită a resurselor Domnului. Binecuvântările speciale de la Dumnezeu ar trebui să ne stimuleze să îi slujim Lui cu toată inima și cu toată dragostea, însă mulți dintre cei care sunt binecuvântați în acest fel îl uită pe Dătător și devin nechibzuiți, sfidători și risipitori. Ei îl dezonorează pe Dumnezeul cerului și exercită o influență care aduce blestemul și nimicirea asupra celor cu care se asociază. Ei nu caută să ușureze suferințele celor în nevoie. Nu contribuie la zidirea lucrării lui Dumnezeu. Ei nu caută să îndrepte greșelile celor neștiutori, să ia apărarea văduvei și a orfanului sau să facă dovada unui caracter nobil înaintea celor mari și a celor mici, manifestând un spirit de bunăvoință și virtute. Dimpotrivă, ei își asupresc angajații, le opresc prin înșelăciune plata cuvenită pentru muncă, îi amăgesc pe cei naivi, jefuiesc văduvele și își adună o comoară pătată cu sângele acestora. Ei vor trebui să dea socoteală înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. Acești oameni nu împlinesc voia Tatălui din cer și vor auzi porunca aspră: „Depărtați-vă de la Mine, voi, toți care lucrați fărădelege.” — The Review and Herald, 14 februarie, 1888.SA 127.3