C. Pe pământ Isus a luat natura și condiția omului

“Deși El nu avea nici o pată de păcat în caracterul Său, totuși a consimțit să lege natura noastră omenească decăzută cu divinitatea Sa. Prin luarea umanității, El a onorat-o. Luând natura noastră decăzută, a arătat ce poate deveni aceasta prin acceptarea măsurilor ample pe care le-a luat pentru ea și prin părtășie cu natura divină.” — (The S. D. A. Bible Commentary 7:453; QD 657.)GA 253.4

“În Hristos au fost unite umanul cu divinul. Misiunea Sa a fost de a împăca pe Dumnezeu cu omul și pe om cu Dumnezeu. Lucrarea Sa a fost de a uni finitul cu Infinitul. Acesta a fost singurul mod prin care omul decăzut putea fi înălțat, prin meritele sângelui lui Hristos, pentru a fi părtași de natură divină. Luând natura omenească, Hristos a fost pregătit să înțeleagă natura problemelor omenești și toate ispitele cu care el este asaltat. Îngerii, care erau nefamiliarizați cu păcatul, nu puteau să simpatizeze cu omul, în încercările lui personale.GA 254.1

Înainte ca Hristos să părăsească cerul și să vină în lume pentru a muri, a fost mai înalt decât oricare dintre îngeri. El era maiestuos și încântător. Dar când și-a început lucrarea, a fost doar cu puțin mai înalt decât înălțimea medie a oamenilor care trăiau atunci pe pământ. Dacă ar fi venit printre oameni cu noblețea Sa, condiția Sa cerească, înfățișarea Lui exterioară ar fi atras sufletele oamenilor spre El și ar fi fost primit fără exercitarea credinței.GA 254.2

Era în planul lui Dumnezeu ca Hristos să poată lua asupra Sa condiția și natura omului decăzut, ca să poată fi desăvârșit prin suferință și El însuși să îndure ispitele puternice și crude ale lui Satana, pentru a putea cunoaște cum să ajute celor ce vor fi ispitiți. Credința oamenilor în Hristos ca Mesia nu a stat în dovezile vizibile și n-au crezut în El datorită atracțiilor Sale personale, ci datorită trăsăturilor de caracter descoperite în El, care niciodată n-au putut fi găsite în altcineva și nici nu vor fi.” — (The Spirit of Prophecy 2:39.)GA 254.3

“Ce iubire! Ce consimțire uimitoare! Împăratul slavei a consimțit să se umilească pe Sine pentru omenirea decăzută! A pășit pe urmele lui Adam. El avea să ia natura umană decăzută și să lupte cu puternicul dușman, care a triumfat asupra lui Adam. El urma să-l biruiască pe Satana, și făcând așa, avea să deschidă calea pentru mântuirea din blestemul căderii lui Adam a tuturor celor ce aveau să creadă în El.” — (The Review and Herald, 24 februarie, 1874; The S. D. A. Bible Commentary 1:1085.)GA 254.4