Țapul ispășitor n-are nimic de-a face cu partea Satanei în păcatele credincioșilor

“Înclinația de a scuza defectele noastre morale este aceea care ne conduce la cultivarea păcatului. N-ar trebui să uităm niciodată că Dumnezeu atribuie păcatul celui ce păcătuiește; el nu este înregistrat împotriva lui Satana, ci împotriva păcătosului. Dumnezeu nu acceptă niciodată acțiunea lui Satana ca o scuză pentru comiterea unui păcat. Când există cea mai mică scuză pentru o faptă rea evidentă, aceasta nu este păcat. Satana se bucură când îi aude pe pretinșii urmași ai lui Hristos oferind scuze pentru defectele lor de caracter. Păcatul necăit, nemărturisit, nu poate fi niciodată șters din cărțile lui Dumnezeu. Prin credință, prin mărturisirea păcatului, inima este curățită de impuritățile ei morale. Trebuie să aibă loc o părăsire a păcatelor condamnate de Domnul înainte ca sufletul să poată sta nevinovat înaintea lui Dumnezeu, umilit și pocăit, recunoscând că el a servit lui Satana, mulțumindu-l și glorificându-l pe el și dezonorând pe Domnul său.” — (The Signs of the Times, 13 decembrie, 1899.)GA 284.1