Sigiliul și semnul fiarei

“Mesajul ce conține acest avertisment (solia îngerului al treilea), este ultimul ce trebuie proclamat înaintea venirii Fiului Omului. Semnele pe care El însuși le-a dat declară că venirea Sa este foarte aproape. Solia celui de-al treilea înger a fost vestită aproape 40 de ani. În finalul marei lupte vor fi descoperite două grupe, cei ce ‘se închină fiarei și chipului ei’ și primesc semnul ei, și cei ce primesc ‘sigiliul viului Dumnezeu’, care au numele Tatălui scris pe frunțile lor. Acesta nu este un semn vizibil. Va veni timpul când toți cei ce sunt interesați în mântuirea sufletului lor vor cerceta în mod serios și solemn: ce este sigiliul lui Dumnezeu? Și ce este semnul fiarei? Cum putem evita primirea lui?GA 50.1

Sigiliul lui Dumnezeu, semnul sau distincția autorității Sale, se găsește în porunca a patra. Aceasta este singura poruncă a decalogului care indică spre Dumnezeu ca Creator al cerului și al pământului și îl distinge în mod clar pe adevăratul Dumnezeu de toți dumnezeii falși. În toată Scriptura, puterea creatoare a lui Dumnezeu este citată ca o dovadă că El este deasupra tuturor zeităților....GA 50.2

Sabatul poruncii a patra este sigiliul viului Dumnezeu. Aceasta arată spre Dumnezeu, ca și Creator, și este semnul autorității Sale legitime peste ființele pe care le-a făcut El. Ce este semnul fiarei, dacă nu sabatul fals pe care lumea l-a acceptat în locul celui adevărat? Declarația profetică cum că Papalitatea urma să se înalțe pe ea însăși mai presus de tot ceea ce se numește Dumnezeu, sau este vrednic de închinare, a fost pe deplin împlinită în schimbarea Sabatului din a șaptea în prima zi a săptămânii. Oriunde sabatul papal este preferat în locul Sabatului lui Dumnezeu, acolo omul fărădelegii este înălțat deasupra Creatorului cerului și pământului....GA 50.3

Romano-catolicii recunosc că schimbarea Sabatului a fost făcută de către biserica lor și ei citează această schimbare ca o dovadă a autorității supreme a acestei biserici. Ei declară că prin păzirea primei zile a săptămânii ca Sabat, protestanții recunosc puterea ei de legiferare în ce privește lucrurile divine. Biserica romano-catolică nu a renunțat la pretenția ei de infailibilitate, și când lumea și bisericile protestante acceptă Sabatul fals creat de ea, ele recunosc de fapt pretenția ei. Ele pot cita autoritatea apostolilor și părinților în apărarea acestei schimbări, dar falsitatea raționamentului lor se observă ușor. Papa este suficient de șiret să vadă că protestanții se înșală singuri când închid de bună voie ochii în fața acestei situații. Deoarece instituirea duminicii câștigă sprijinul general, el se bucură, simțindu-se sigur că în cele din urmă va aduce întreaga lume protestantă sub drapelul Romei....GA 50.4

Cea mai solemnă avertizare și cea mai îngrozitoare amenințare adresată vreodată muritorilor este conținută în solia îngerului al treilea. Păcatul care face să coboare din cer mânia lui Dumnezeu neamestecată cu milă trebuie să fie cel mai odios dintre păcate. Va fi lăsată lumea în întuneric cu privire la natura acestui păcat? Cu siguranță că nu. Dumnezeu nu tratează în felul acesta creaturile Sale. Mânia Sa nu se abale niciodată asupra păcatelor din neștiință. Înainte ca judecățile Lui să fie revărsate asupra pământului, lumina cu privire la acest păcat trebuie să fie prezentată lumii, ca omul să poată ști de ce vin aceste judecăți și să aibă ocazia să le evite.” — (The Signs of the Times, 1 noiembrie, 1899.)GA 51.1