Ultima strigare și fecioarele înțelepte și neînțelepte

“În proclamarea primului și celui de al doilea înger din Apocalipsa 14 se dă o solie specială lumii noastre....GA 159.2

Prima și a doua solie îngerească sunt unite și făcute desăvârșite în cea de-a treia....GA 159.3

Sub proclamarea acestor mesaje s-a dat strigarea: ‘Iată, Mirele vine!’ Cei ce au crezut în aceste mesaje au fost constrânși să iasă din biserici deoarece ei predicau a doua venire a lui Hristos pe norii cerului. Întreaga lume trebuia să audă solia. ‘Iată, Mirele vine! Ieșiți-I în întâmpinare’. Mulți dintre cei care au auzit soliile credeau că vor trăi să-L vadă pe Hristos venind; dar a avut loc o amânare în venirea Mirelui, cu scopul ca toți să poată avea ocazia de a auzi ultima solie a harului către o lume decăzută.GA 159.4

Dacă cei ce au pretins a crede adevărul și-ar fi făcut partea lor ca fecioare înțelepte, mesajul ar fi fost mai demult dat fiecărui neam, seminții, limbi și oricărui norod. Dar cinci erau neînțelepte. Adevărul ar fi putut fi proclamat de zece fecioare, dar doar cinci și-au făcut proviziile necesare pentru a se alătura celor ce umblă în lumina dată lor.GA 159.5

Soliile celor trei îngeri trebuie repetate. Urmează să se dea bisericii chemarea: ‘A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare! A ajuns un locaș al dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate și urâte; pentru că toate neamurile au băut din vinul mâniei curviei ei, și împărații pământului au curvit cu ea, și negustorii pământului s-au îmbogățit prin risipa desfătării ei.... Ieșiți din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiți părtași la păcatele ei, și să nu fiți loviți cu urgiile ei! Pentru că păcatele ei s-au îngrămădit, și au ajuns până în cer; și Dumnezeu și-a adus aminte de nelegiuirile ei.’GA 159.6

Mulți din cei ce s-au ridicat să întâmpine Mirele, sub mesajele primului și celui de-al doilea înger, I-au refuzat pe al treilea, ultimul mesaj de probă, care este dat lumii, și o poziție similară va fi luată atunci când va fi făcută ultima chemare,” — (The Review and Herald, 31 octombrie, 1899.)GA 160.1