Adevărul despre sanctuar

Temelia credinței noastre — Înțelegerea corectă a lucrării de slujire din Sanctuarul ceresc este temelia credinței noastre. — Letter 208, 1906.Ev 221.2

Centrul lucrării de ispășire săvârșite de Hristos — Subiectul cu privire la Sanctuar și la judecata de cercetare trebuie să fie clar înțeles de poporul lui Dumnezeu. Toți au nevoie de o cunoaștere personală a poziției și a lucrării Marelui lor Preot. Altfel, le va fi cu neputință să arate credința care este absolut necesară în vremea aceasta sau să ocupe locul pe care Dumnezeu dorește ca ei să-l ocupe. Fiecare are un suflet de câștigat sau de pierdut. Fiecare trebuie să se înfățișeze înaintea barei de judecată a lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să se întâlnească față în față cu Judecătorul cel mare. Prin urmare, cât de important este ca fiecare minte să contemple cât mai des scena solemnă în care se va ține judecata și se vor deschide cărțile, când, așa cum spune Daniel, fiecare trebuie să-și primească plata la sfârșitul zilelor.Ev 221.3

Toți aceia care au primit lumină cu privire la acest subiect trebuie să dea mărturie despre adevărurile mari pe care li le-a încredințat Dumnezeu. Sanctuarul din ceruri este chiar centrul lucrării lui Hristos în favoarea oamenilor. El cuprinde orice suflet care trăiește pe pământ. El deschide privirii Planul de Mântuire, aducându-ne foarte aproape de încheierea vremii și descoperindu-ne sfârșitul plin de biruință, în lupta dintre neprihănire și păcat. Este de o importanță copleșitoare ca toți să cerceteze cu grijă aceste subiecte și să fie în stare să dea un răspuns oricui le cere socoteală de nădejdea care este în ei. — Tragedia veacurilor, 488, 489 (1888).Ev 222.1

Ochii ațintiți spre Sanctuar — Ca popor, noi ar trebui să fim niște cercetători sârguincioși ai profețiilor. Să nu ne găsim odihna, până când nu vom ajunge să cunoaștem bine subiectul Sanctuarului, care este evidențiat în viziunile lui Daniel și Ioan. Subiectul acesta revarsă o mare lumină asupra locului și lucrării noastre prezente și ne dă o dovadă inconfundabilă cu privire la faptul că Dumnezeu ne-a condus în experiența noastră din trecut. El explică dezamăgirea noastră din 1844, arătându-ne că Sanctuarul care trebuia să fie curățit nu era pământul, așa cum am presupus noi, ci era vorba de îndeplinirea lucrării finale a slujbei preoțești a lui Hristos, ca împlinire a cuvintelor pe care îngerul le-a spus profetului Daniel: “Până vor trece două mii trei sute de seri și dimineți; apoi, Sfântul Locaș va fi curățit.”Ev 222.2

Credința noastră cu privire la soliile primului, celui de-al doilea și al treilea înger a fost corectă. Marile semne de hotar pe care le-am trecut sunt de neclintit. Chiar dacă oștirile celui rău ar putea să încerce să le doboare din temelie și să triumfe la gândul că au reușit, totuși nu reușesc. Acești stâlpi ai adevărului stau neclintiți ca munții cei veșnici, imposibil de mutat chiar dacă toate eforturile oamenilor s-ar uni cu acelea ale lui Satana și ale oștirilor lui. Noi putem să învățăm mult și ar trebui să cercetăm Scripturile continuu, pentru a vedea dacă lucrurile acestea sunt așa. Aceia care fac parte din poporul lui Dumnezeu trebuie să aibă acum privirile ațintite asupra Sanctuarului ceresc, unde se desfășoară judecata — lucrarea finală de slujire a Marelui nostru Preot ceresc — locul în care El mijlocește pentru poporul Său. — The Review and Herald, 27 noiembrie, 1883.Ev 223.1

Adevărul central conținut într-o noțiune teologică simplă — În fiecare școală care este înființată trebuie să fie predată materia cea mai simplă a teologiei. În materia aceasta, ispășirea săvârșită de Domnul Hristos trebuie să constituie partea principală, adevărul central. Studenților trebuie să le fie prezentat subiectul minunat al răscumpărării. — Manuscript 156, 1898.Ev 223.2

Seriozitatea adevărului despre Sanctuar — În timp ce Domnul Hristos îndeplinește lucrarea de curățire a Sanctuarului, închinătorii de pe pământ ar trebui să-și revizuiască atent propria viață și să-și compare caracterul cu standardul neprihănirii. — The Review and Herald, 8 aprilie, 1890.Ev 224.1

Predicarea doctrinei despre Sanctuar este susținută de Duhul Sfânt — Diferitele puncte ale adevărului prezent au fost puse sub semnul întrebării și combătute timp de mai bine de o jumătate de secol. Teorii noi au fost propuse ca fiind adevărul, dar nu erau adevărul, iar Duhul lui Dumnezeu a descoperit greșeala lor. Când marii stâlpi ai credinței noastre au fost prezentați, Duhul Sfânt a depus mărturie în favoarea lor, iar faptul acesta este valabil îndeosebi cu privire la adevărurile despre subiectul Sanctuarului. Din nou și din nou, Duhul Sfânt a susținut într-o modalitate remarcabilă predicarea acestei doctrine. Totuși, astăzi, așa cum a fost și în trecut, unii vor fi determinați să alcătuiască teorii noi și să nege tocmai adevărurile pe care Duhul lui Dumnezeu le-a aprobat. — Manuscript 125, 1907.Ev 224.2

Teorii false cu privire la Sanctuar — În viitor, vor apărea amăgiri de tot felul, iar noi avem nevoie de o temelie solidă. Avem nevoie de stâlpi puternici de susținere a zidirii. Nici măcar un cui să nu fie mutat din locul pe care l-a stabilit Domnul. Vrăjmașul va introduce teorii false, cum ar fi învățătura că nu există niciun Sanctuar. Acesta este unul dintre punctele cu privire la care va avea loc o îndepărtare de la credință. Unde vom găsi un loc sigur de adăpost, dacă nu în adevărurile pe care Domnul ni le-a dat în ultimii cincizeci de ani? — The Review and Herald, 25 mai, 1905.Ev 224.3

Conflictul cu privire la adevărurile distinctive — Se apropie timpul când puterile amăgitoare ale slujitorilor lui Satana se vor manifesta pe deplin. De o parte, se află Domnul Hristos, căruia I-a fost dată toată puterea în cer și pe pământ. De partea cealaltă este Satana, care își exercită fără încetare puterea de amăgire, pentru a înșela prin teorii spiritiste convingătoare, pentru a-L înlătura pe Dumnezeu din locurile pe care ar trebui să le ocupe în mintea oamenilor.Ev 224.4

Satana luptă fără încetare să introducă speculații fanteziste cu privire la Sanctuar, denaturând reprezentările minunate ale lui Dumnezeu și lucrarea de slujire a Domnului Hristos pentru mântuirea noastră și transformându-le în ceva care să se potrivească minții firești. El înlătură puterea de influență a acestor adevăruri din inima credincioșilor și le înlocuiește cu teorii fantastice, inventate cu scopul de a anula adevărul despre ispășire și de a nimici încrederea noastră în învățăturile pe care le-am păstrat cu sfințenie de la prima vestire a soliei îngerului al treilea. În felul acesta, Satana vrea să ne răpească tocmai credința în solia care ne-a făcut să fim un popor deosebit și care i-a conferit lucrării noastre caracterul și puterea ei. — Special Testimonies, seria B 7:17 (1905).Ev 225.1