Rezultatele lucrării biblice

Îngerii sunt aproape de lucrător — Când lucrătorul se străduiește să le ofere altora lumina pe care i-a dat-o Dumnezeu, Domnul îi dăruiește o lumină mai mare și, dacă face tot ce poate mai bine, cu ținta unică de a-L slăvi pe Dumnezeu, el va înțelege valoarea sufletelor. Când face vizite din casă în casă, explicându-le Scripturile celor care nu le înțeleg, îngerii lui Dumnezeu sunt aproape de el pentru a impresiona inima celui ce însetează după apa vieții. — The Review and Herald, 6 octombrie, 1896.Ev 488.5

Domnul colaborează cu lucrătorii biblici — Prezentați dovezile credinței noastre așa cum sunt ele în Cuvântul lui Dumnezeu, iar puterea sfințitoare a adevărului își va găsi calea spre inima și mintea celor care sunt convinși. Când lucrătorii prezintă studii biblice în căminul oamenilor, Domnul lucrează asupra minții ascultătorilor la fel de sigur cum lucrează în serviciile publice. — Letter 160, 1901.Ev 489.1

Minuni săvârșite prin Cuvântul lui Dumnezeu — Întotdeauna va fi dificil să ajungem la inima celor neștiutori și nelegiuiți. Totuși, oare ne străduim noi, fiecare în parte, să facem o lucrare personală atât de serioasă și credincioasă cum ar trebui? Nu ne ținem noi prea departe de sufletele sărmane, care sunt moarte în nelegiuirile și păcatele lor? Nu ar putea fiecare dintre noi să-și însușească zelul stăruitor al Domnului Hristos și să facă mai mult?Ev 489.2

Mă tem că nu avem credința aceea care este esențială. De ce nu luptăm împotriva dezamăgirilor și a ispitei de a ne descuraja? Dumnezeu este plin de milă, iar dacă adevărul înnobilează și curăță viața noastră, aducându-ne bucurie, suntem în stare să îndeplinim o lucrare serioasă și temeinică pentru Dumnezeu. Rugăciunea și credința vor face minuni. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie arma noastră de luptă. Prin Cuvântul acesta pot să fie săvârșite minuni, pentru că el este de folos în toate privințele. — Letter 75, 1896.Ev 489.3

Valoarea unui suflet — Sufletul care se consacră lui Hristos este mai prețios în ochii Săi decât întreaga lume. — Hristos, Lumina lumii, 480 (1898).Ev 489.4

Dacă un singur suflet ar fi primit Evanghelia harului Său, Domnul Hristos ar fi ales viața de trudă și umilință și moartea rușinoasă, doar pentru a salva acel suflet. — Divina vindecare, 135 (1905).Ev 489.5

Lucrarea aceasta trebuie să înainteze — Mulți vor auzi solia, dar vor refuza să o asculte. Cu toate acestea, avertizarea trebuie să fie vestită în tonuri clare. Adevărul să fie prezentat nu numai în adunările publice, dar și printr-o lucrare din casă în casă. Lucrarea aceasta trebuie să înainteze în Numele Domnului. Aceia care se angajează în îndeplinirea ei îi au ca tovarăși pe îngerii cerului. Ei se vor împotrivi atacurilor pe care vrăjmașul le îndreaptă asupra celor care conlucrează cu Dumnezeu. — Letter 140, 1903.Ev 490.1

Cu încredere în făgăduințele lui Dumnezeu — Este posibil ca sămânța bună a Cuvântului să rămână nevăzută pentru o vreme, ascunsă într-o inimă rece, egoistă și lumească, fără a da niciun semn că a prins rădăcini, dar, după un timp, când inspirația Duhului lui Dumnezeu pătrunde în suflet, sămânța ascunsă încolțește și, în cele din urmă, aduce roade spre slava lui Dumnezeu. În lucrarea pe care o îndeplinim de-a lungul unei vieți întregi, nu știm care dintre faptele noastre vor avea rezultate. Nu ne-a fost dat nouă să stabilim lucrul aceasta. Noi trebuie să ne facem lucrarea și să lăsăm rezultatele în grija lui Dumnezeu. “Dimineața seamănă-ți sămânța, și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi ce va izbuti, aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.”Ev 490.2

Dumnezeul marelui Legământ declară că, atât “cât va fi pământul, nu vor înceta semănatul și seceratul...!” Agricultorul ară și seamănă, având încredere în această făgăduință. Cu aceeași credință trebuie să îndeplinim și lucrarea de semănare spirituală, având încredere în asigurarea lui Dumnezeu: “Tot așa și Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea și va împlini planurile Mele.” “Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânța, se întoarce cu veselie, când își strânge snopii.” — Parabolele Domnului Hristos, 65 (1900).Ev 490.3